DECIZII: OPRIREA EXPORTURILOR DE CEREALE DIN RUSIA AFECTEAZA COMPANIILE DIN VESTUL EUROPEI

INTERDICTII. Premierul rus Vladimir Putin a interzis temporar exporturile de cereale ale Rusiei, incepand din 15 august, ca urmare a efectelor devastatoare ale secetei asupra culturilor. Interdictia temporara a exporturilor de cereale de catre Rusia va afecta probabil producatorii europeni de bere si de alimente, dar si companii rusesti, inclusiv un important operator portuar de la Marea Neagra. Actiunile unor producatori europeni importanti de bere s-au depreciat, in conditiile in care pretul orzului a crescut in tandem cu cel al graului. Titlurile companiei daneze Carlsberg au scazut cu 4%, Heineken (Olanda) cu 3,6%, Anheuser-Busch InBev (Belgia) cu 2,9%, iar SABMiller (listata la Londra) cu 1,8%. Portul Novorossiisk de la Marea Neagra, cel mai important port rusesc pentru exporturile de cereale, ar putea inregistra pierderi in urma interdictiei, in conditiile in care livrarile in strainatate au o contributie de 17% la venituri.

Purtatorul de cuvant al lui Putin, Dmitri Peskov, a precizat ca masura se va aplica de la 15 august, contractelor deja semnate, iar interdictia va avea un caracter temporar. Graul cu livrare in septembrie a fost cotat la bursa din Chicago in crestere cu 60 de centi, la 7,85-3/4 dolari pe busel (unitate britanica de masurare a volumului, echivalenta cu 36 litri), cel mai ridicat nivel din ultimele 23 de luni. Putin a decis totodata acordarea unor subventii de 10 miliarde de ruble (335 milioane dolari) si alte 25 de miliarde de ruble sub forma de imprumuturi sectorului agricol. In plus, vor fi distribuite regiunilor cereale din fondul pentru interventii al guvernului, fara licitatii. Premierul rus a precizat ca guvernul este interesat in mod normal sa vanda cereale prin licitatii, dar obiectivul actual este sustinerea producatorilor agricoli care au nevoie de ajutor.

Interfax a relatat ca guvernul rus intentioneaza sa interzica exporturile de grau, orz, secara, porumb si faina. Andrei Sizov, director al companiei de cercetare a pietei SovEcon, considera ca interdictia nu se va aplica cerealelor aflate deja in porturi. “Traderii vor putea sa invoce situatie de forta majora si sa nu isi respecte obligatiile contractuale pentru lunile septembrie si octombrie. Acest fapt ar putea afecta ultimele achizitii ale Egiptului si Jordaniei”, a spus Sizov. Egiptul a cumparat recent 180.000 de tone de grau rusesc, cu livrare in septembrie, iar Iordania 50.000 de tone.

De asemenea, premierul rus a insarcinat ministerul Economiei sa ceara Kazahstanului si Belarusului sa suspende exporturile de cereale, dupa ce guvernul de la Moscova a decis sa opreasca temporar livrarile la extern incepand cu 15 august. Ministerul Economiei va transmite o cerere in acest sens comisiei uniunii vamale Rusia-Kazahstan-Belarus, potrivit unui comunicat al Executivului rus. Decizia Rusiei este motivata de efectele devastatoare ale secetei din ultima perioada asupra culturilor.

Efectele deciziei lui Putin

Interdictia temporara a exporturilor de cereale de catre Rusia va afecta probabil producatorii europeni de bere si de alimente, dar si companii rusesti, inclusiv un important operator portuar de la Marea Neagra. Premier Foods, producator britanic important de alimente, cunoscut pentru specialitatile de panificatie, estimeaza ca majorarea semnificativa a pretului graului va fi transferata retailerilor, iar impactul asupra cumparatorilor va depinde de acestia. “Majorarile de preturi vor fi inevitabile, ca urmare a cresterii semnificative a pretului graului”, a declarat Robert Schofield, director general al Premier Foods. Actiunile companiilor Nestle, Danone, Unilever si producatorului de paine Associated British Foods au coborat cu 0,9%-1,6%. In cazul producatorilor de cereale, interzicerea exporturilor este un factor negativ, dar nivelul ridicat la care se afla deja preturile va compensa partial recoltele proaste. Pe de alta parte, pretul mare al furajelor va mari costurile suportate de crescatorii de pasari si animale.

PIATA agricola

DAUNATORI: PLOILE FAVORIZEAZA APARITIA AGENTILOR DE DAUNARE IN LIVEZI

FITOSANITAR. Conditiile climatice din ultimele zile au favorizat aparitia si dezvoltarea unor agenti de daunare (paduchele din San Jose (gen.II), insecte defoliatoare, larve minatoare, afide, acarieni, rapan, fainare, focul bacterian al rozaceelor, monilioza, ciuruire bacteriana si micotica la samburoase, patarea rosie a frunzelor de prun, alti patogeni bacterieni si micotici diferite fiziopatii), care pot cauza pierderi importante in plantatiile de samburoase si semintoase. Pentru combaterea acestor daunatori se vor efectua doua tratamente in livezile de semintoase (mar, par, gutui) si un singur tratament la speciile samburoase (prun, piersic, cais) utilizand una din retetele recomandate:
SEMINTOASE ( mar, par, gutui)

1. Mospilan 20 SG 0, 03% + Topsin AL 70 PU 0,1% sau Chorus 75 WG 0,02% + Envidor 240 SC 0,04% sau Nissorun 10 EW 0,03% sau Omite 570 EW 0,1% + Ingrasaminte foliare,
2. Calypso 480 SC 0,02% + Systhane C PU 0,1% + Spinderkill 0,1% sau Torque 550 SC- 0,04% + Ingrasaminte foliare.
3. Reldan 40 EC 0,15 % + Merpan 48 SC 0,2% sau Captan 80 WDG 0,2% + Demitan 200 SC 0,5 l/ha+ Ingrasaminte foliare. Perioda optima de tratament: Tratamentul I: 02-07.08.2010; Tratamentul II: se va aplica la 10-12 zile.

SAMBUROASE 1. Reldan 40 EC 0,15 % + Bravo 500 SC 0,15% sau Signum 0,05% + Sinderkill 0,1% sau Torque 550 SC- 0,04% + ingrasaminte foliare,
2. Calypso 480 SC 0,02% sau Mospilan 20 SG 0, 03% + Captan 50 PU 0,25% sau Novozir MN 0,2% + Omite 570 EW- 0,1 % sau Ortus 5 SC 0,1% .

Perioda optima de tratament: 02 - 07.08.2010. La samburoase se va aplica doar un tratament pana la recoltare. In livezile unde este prezent Focul bacterian al rozaceelor, se va executa un tratament in focare, cu Alcupral 50 PU 0,04% sau Champion 50 WP 0,04 % sau Champ FLO 0.04%, sau Funguran OH 50 WP 0.04%.

Alte recomandari: Se pot folosi si alte produse recomandate in Codex pentru testele avertizate. Daca in perioada recomandata intervin conditii nefavorabile de lucru, tratamentul se va prelungi cu numarul de zile in care nu s-a putut lucra. Nu se va stropi la temperaturi de peste 20 0C.

Ing. Melania OLTEAN
Unitatea Fitosanitara-DADR Maramures

TRATAMENTE: LIVEZILE AU FOST ATACATE DE O SERIE DE AGENTI DE DAUNARE

FITOSANITAR. Conditiile climatice din ultimele zile au favorizat aparitia si dezvoltarea urmatorilor agenti de daunare: viermele merelor (Carpocapsa pomonella) (gen.II, trat.1), viermele perelor, insecte defoliatoare, larve minatoare, afide, acarieni, rapan, fainare, focul bacterian al rozaceelor, monilioza (Monilinia spp.), diferite fiziopatii, alti patogeni bacterieni si micotici care pot cauza pierderi importante in plantatiile de mar si par. Tratamentul 2 se va efectua la interval de 10-12 zile de la cel anterior.

Pentru combatere se va folosi una din următoarele variante de retete:
1. ACTARA 25 WG 0,01% sau CALYPSO 480 SC 0,1% sau LASER 240 SC 0,06% sau CORAGEN 0,01% + MACCANI 0,15% sau TOPSIN AL 70 PU 0,1% sau TOPSIN 500 SC 0,14% + ingrasaminte foliare.
2. RELDAN 40 EC 0,015% + CAPTAN 80 WDG 0,1% sau MERPAN 80 WDG 0,15% + SULFPHUR 80 WG 0,3%.
3. LAMDEX 5 EC 0,015% sau FASTAC 10 EC 0,015% + VECTRA 10 SC 0,03% sau SYSTHANE C PU 0,1% + ingrasaminte foliare.

In livezile unde este prezent Focul bacterian al rozaceelor se va executa un tratament in focare, cu ALCUPRAL 50 PU 0,04% sau CHAMPION 50 WP 0,04 % sau CHAMP FLO 0.04% sau FUNGURAN OH 50 WP 0.04%. In livezile unde densitatea Acarienilor este de 3-5 forme mobile pe frunza, la retetele de mai sus se va adauga si unul din urmatoarele produse acaricide: ENVIDOR 240 SC 0,04% sau DEMITAN 200 SC 0,07% sau OMITE 570 EW 0,1 % sau TORQUE 550 SC- 0,04% sau ORTUS 5 SC 0,1% sau VERTIMEC 1,8% 1,0-1,5 l/ha sau SPINDERKILL 0,1% etc. Atentie, la par nu se va aplica sulf! Perioada optima de tratament 13-18 iulie 2010.

De asemenea, conditiile climatice din ultimele zile au favorizat aparitia si dezvoltarea unor agenti de daunare care pot cauza pierderi importante in plantatiile de prun (viermele prunelor gen II, trat.1, insecte defoliatoare, afide, acarieni, monilioza, ciuruire micotica si bacteriana, patarea rosie a frunzelor de prun, si alti patogeni bacterieni si micotici).

Pentru combatere se va folosi una din următoarele variante de retete :
1. FASTAC 10 EC 0,015 % sau CALYPSO 480 SC 0,1% sau + DITHANE M 45 0,2 % sau WINNER M 80 0,2 % sau MERPAN 50 WP 0,25 % sau FOLPAN 50 WP 0,3 % + FOLICUR SOLO 250 EW 0,1% + ingrasaminte foliare.
2. LASER 240 SC 0,06% sau KARATE ZEON 0,015 % +SUPER CHAMP 250 SC 0,2% sau ALCUPRAL 50 PU 0,2% In livezile unde densitatea ACARIENILOR este de 3-5 forme mobile pe frunza, la retetele de mai sus se va adauga si unul din urmatoarele produse acaricide: ENVIDOR 240 SC 0,04% sau DEMITAN 200 SC 0,07% sau OMITE 570 EW 0,1 % sau TORQUE 550 SC- 0,04% sau ORTUS 5 SC 0,1% sau VERTIMEC 1,8% 1,0-1,5 l/ha sau SPINDERKILL 0,1% etc. Perioada optima de tratament 12-17 iulie 2010, tratamentul al doilea se va repeta la interval de 10-12 zile.

Ing. Melania OLTEAN
Compartiment Prognoza si Avertizare
Unitatea Fitosanitara Maramures

AVERTIZARE: BOLI SI DAUNATORI IN CULTURILE DE LEGUME

FITOSANITAR. Conditiile climatice din ultimele zile au favorizat aparitia si dezvoltarea unor boli si daunatori: Musca cepei (Hylemia antiqua, generatia II), tratamentul 1 si 2 si Mana cepei (Peronospora destructor)

Pentru combatere se va folosi urmatoarea reteta:
1. Talstar 10 EC 0,05% sau Mospilan 20 SP 0,025% + Captan 50 WP 0,2 % sau Dithane M – 45 0,2 % sau Folpan 50 WP 0,2% + Aracet 0,2 %
2. Novadim Progres 0,2% sau Karate Zeon 0,015% + Acrobat MZ 90/600 2,0 kg/ha sau Ridomil Gold Plus 42,5 WP 0,3% sau Equation Pro 0,4 kg/ha sau Alcupral 50 PU 0,5%+ Aracet 0,2 %.

Tratamentul 2 se va aplicala interval de 10-12 zile de le cel anterior. Perioada optima de tratament: 21-26.06.2010 Alte recomandari: Se pot folosi si alte produse recomandate in Codex pentru testele avertizate; Nu se va consuma ceapa tratata decat dupa trei sau sapte zile de la tratament

Tratamentele fitosanitare se vor face in conditii de timp favorabile. Nu se fac tratamente cand ploua sau frunzele sunt ude de roua, este prea uscat (stres de umezeala), bate vantul, temperatura este peste 20 grade Celsius, in zilele cu soare foarte puternic sau cand solul este prea umed.

Tot in aceasta perioada s-au remarcat urmatorii agenti de daunare: Mana, Altenarioza, Fuzarioza, Afide, Acrarieni, Tripsi, Musca miniera a solanaceelor, Musculita alba de sera, precum si alte boli si daunatori specifici culturilor de legume, care pot cauza pierderi importante.

Pentru combatere se va folosi una din urmatoarele retete:
1. Bravo 500 SC 0,2% sau Polyram DF 0,2% sau Folpan 50 WP 0,2% + Talstar 10 EC 0,05% + Aracet 0,2 %.
2. Acrobat MZ 90/600 2,0 kg/ha sau Melody Duo 66,8 WP 0,3%+ Mospilan 20 SP 0,025% sau Calipso 480 SC 0,02% + Aracet 0,2%.
3. Chaptadin 50 PU 0,2% sau Dithane 45 0,2% + Confidor Energy 0,13%+ Aracet 0,2%.

Perioada optima de tratament: imediat

Tratamentul 2 se va efectua la un interval de 10-12 zile de la tratamentul anterior.

Alte recomandari:
Se pot folosi si alte produse recomandate in Codex pentru testele avertizate. In spatiile protejate, si in cele din cimp, inainte de inceperea tratamentului se vor recolta fructele de rosii sau castraveti, fasole, si alte legume, care au ajuns la coacere, iar dupa efectuarea tratamentului nu se vor consuma legumele provenite din parcelele tratate decat dupa 3-7 zile. Tratamentele fitosanitare se vor face in conditii de timp favorabile.

Ing. Melania OLTEAN
Compartimentul Prognoza si Avertizare, Unitatea Fitosanitara Maramures

BULETIN FITOSANITAR: CONDITIILE CLIMATICE AU FAVORIZAT APARITIA SI DEZVOLTAREA DE BOLI SI DAUNATORI

AVERTIZARE. Unitatea Fitosanitara Maramures avertizeaza ca situatia conditiilor climatice din ultimele zile a favorizat aparitia si dezvoltarea urmatorilor daunatori si bolii: paduchele din San Jose (gen.I, trat1), viermele merelor si prunelor gen I tr.3, insecte defoliatoare, molia pielitei fructelor, larve minatoare, afide, acarieni, rapan ( Endostigme inaequalis), fainare (Podosphaera leucotricha), monilioza (Monilinia spp.), ciuruire bacteriana si micotica la samburoase, patarea rosie a frunzelor de prun, alti patogeni bacterieni si micotici, diferite fiziopatii care pot cauza pierderi importante in plantatiile de samburoase si semintoase.

Se va folosi una din urmatoarele retete:
SEMINTOASE:
1. MOSPILAN 20 SG 0,03% sau DANTOP 50 WG 0,02%+ CLARINET 0,1% sau TOPSIN AL 70 PU 0,1%+ ENVIDOR 240 SC 0,03% sau VERTIMEC 1,8 EC 0,1%a+ FOLIMAX CALCIUM PLUS 3-5 l/ha,
2. RELDAN 40 EC 0,15 % sau ACTARA 25 WG 0,01% + MACCANI 0,15% sau SHAVIT F 72 WDG 0,2% sau SCORE 250 EC 0,015%+ NISSORUN 10 EW 0,03% sau OMITE 570 EW 0,1% + INGRASAMINTE FOLIARE,
3. TREBON 30 EC 0,03% sau ADMIRAL 10 EC 0,1% + CAPTAN 80 WDG 0,1% + SYSTHANE C PU 0,1% + ORTUS 5 SC 0,1% sau SPINDERKILL 0,1% sau TORQUE 550 SC- 0,04% etc.+ ingrasaminte foliare

SAMBUROASE
RELDAN 40 EC 0,15 % sau SINORATOX 35 CE 0,15 % sau ACTELLIC 50 EC 0,2 % + BRAVO 500 SC 0,15% sau DITHANE M 45 0,2% sau SIGNUM 0,05% sau CAPTAN 50 PU 0,25% sau VONDOZEB 0,15% + OMITE 570 EW- 0,1 % sau ORTUS 5 SC 0,1% sau SPINDERKILL 0,1% sau TORQUE 550 SC- 0,04% + ingrasaminte foliare.

In livezile unde este prezent FOCUL BACTERIAN AL ROZACEELOR, se va executa un tratament in focare, cu ALCUPRAL 50 PU 0,04% sau CHAMPION 50 WP 0,04 % sau CHAMP FLO 0.04%, sau FUNGURAN OH 50 WP 0.04%. PERIOADA OPTIMA DE TRATAMENT: 12-18. VI. 2010

Alte recomandari: Se pot folosi si alte produse recomandate in Codex pentru testele avertizate, Daca in perioada recomandata intervin conditii nefavorabile de lucru, tratamentul se va prelungi cu numarul de zile in care nu s-a putut lucra, nu se va stropi la temperaturi de peste 20 grade Celsius. Luati masurile ce se impun pentru protectia mediului inconjurator! Respectati cu strictete normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protectie a albinelor si a animalelor!, conform (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locala si 127/1991 al ACA din Romania, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor)

Ing. Melania OLTEAN
Serviciul Prognoza si Avertizare – Unitatea Fitosanitara Maramures

METODE DE LUPTA IMPOTRIVA CANCERULUI DE SCOARTA LA CASTANUL COMESTIBIL

FITOSANITAR. In lupta impotriva cancerului de scoarta intalnit la castanul comestibil s-au identificat urmatoarele metode de combatere a acestui agent de daunare: metode chimice- prin folosirea produselor fitosanitare, cu rezultate nesatisfacatoare, metode mecanice- masuri de igiena culturala prin taierea si arderea ramurilor uscate si bolnave si masuri silvo-culturale sau horti-culturale (defrisare, degajari,curatiri, rarituri, etc.). Toate acestea constituie masuri ale combaterii integrate a ciupercii. Aceste lucrari se impune sa se faca in regim ecologic, in sensul ca trebuie sa se actioneze cu grija, sa se evite ranirile exemplarelor sanatoase in timpul doboratului sau transportului.

Tulpina se taie cat mai aproape de nivelul solului, iar cioata este bine sa fie acoperita cu rumegus sau pamant. Este necesara dezinfectarea cu alcool a uneltelor cu care se face igienizarea si dezinfectarea mainilor si a incaltamintei. Locul de unde a fost taiata ramura bolnava se trateaza cu o solutie de zeama bordeleza (la 10 litri de apa se adauga 0,5 kg sulfat de cupru si 0,5 kg var nestins), sau se poate proteja cu mastic (ceara vegetala). Se poate folosi si hipoclorit sau alcool. Prin incinerarea ramurilor afectate, a frunzelor si a fructelor aflate pe sol sau prin ingroparea acestora in pamant, se distrug sporii ciupercii. In acest fel se reduce foarte mult rezerva biologica a ciupercii.

Masuri Biologice. Aceasta metoda consta in folosirea tulpinilor (suselor) hipovirulente, un fel de vaccin, care duce la cicatrizare si chiar la vindecare. Metoda reprezinta singurul remediu eficient, folosit cu succes in tarile europene, dar care implica costuri mari. Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Brasov, printr-o echipa coordonata de dr.ing. Valentin Bolea si dr.ing. Danut Chira, a obtinut si multiplicat tulpini hiper si hipovirulente, crescand astfel sansele reale de salvare a castanului. Tratamentul biologic se aplica cu succes doar la exemplarele care nu depasesc varsta de 25-30 de ani.

In mod curent susele hipovirulente se inoculeaza in jurul zonei atinse de cancer sau chiar pe ramuri cu scoarta neteda, in sezonul cald. Rezultatul se evalueaza dupa 8-18 luni. Utilizarea hibrizilor rezistenti obtinuti in urma combinarii intre soiurile europene cu cele asiatice, prin ameliorare genetica, este o abordare recenta si de perspectiva care implica utilizarea biotehnologiilor moderne. ( V. Bolea, D. Chira, 2004)

Combaterea biologica. Cercetarile perseverente asupra cancerului de scoarta si a agentului sau patogen Cryphonectria parasitica, au avut ca urmare, punerea la punct a combaterii biologice, prin exploatarea fenomenului de hipovirulenta. O metoda economica, adaptata pentru a aplica pe scara larga a fost elaborata si folosita pe 3000 hectare, in sudul Italiei, pe 5000 hectare in Grecia si pe 500 hectare in Ungaria.

Hipovirulenta este determinata de suprainfectia ciupercii cu un virus, care ii reduce capacitatea infectioasa, ciuperca devenind astfel din virulenta (puternic virulenta, agresiva, patogena), hipovirulenta (slab virulenta). Virusul se poate transmite in momentul intalnirii si concresterii (anastomoza) a doua filamente hifale. Astfel, de la o susa hipovirulenta virusul trece in regiunea anastomozata la o susa virulenta, fenomen numit conversie. Izolarea suselor hipovirulente si producerea unor cantitati suficiente de material biologic hipovirulent (micelii virusate), a asigurat succesul metodei de combatere biologica a cancerului scoartei. Aceasta metoda consta in inocularea unor fragmente de miceliu al formei hipovirulente, cu inalta capacitate de convertire a cancerelor evolutive virulente, pana la obtinerea insanatosirii.

Primele concluzii privind eficacitatea acestei metode in Italia, se bazeaza pe rezultatele obtinute in combaterea biologica a cancerului scoartei pe 140 hectare, in comunitatea „Montana Valle”, din Italia, prin inocularea a circa 6000 cancere in evolutie, efectuata in 1986, urmarita si completata in urmatorii 4 ani. In perioada 1991-1992, inocularea s-a facut pe mai mult de 3000 hectare, in arboretele din sudul Italiei, astfel ca in prezent, s-a creat o adevarata industrie farmaceutica de producere a miceliului hipovirulent, in cooperare cu Universitatea din Milano. In Grecia, pe Muntele Athos, in perioada 1998-1992, pe o suprafata de 5000 hectare, s-au inoculat aproximativ de 500.000 de doze, iar in prezent sunt versanti intregi cu castan sanatos.

In Ungaria, doua treimi din suprafata cu castan a fost compromisa in procent de 100 %. S-a creeat un laborator national de combatere si se lucreaza in 10 puncte de lucru, de aproximativ 50 hectare fiecare. Tratamentele s-au inceput in anul 2000 si s-a revenit pe aceeasi suprafata in urmatorii 4 ani, cu rezultate bune. Tehnologia de combatere aplicata a fost cea utilizata de specialisti europeni din Italia, Grecia, Ungaria, Germania (care au rezultate foarte bune).

Combaterea biologica a cancerului de scoarta cuprinde urmatoarele actiuni: Masuri horticole si silvoculturale, de reducere a potentialului de infectie cu Cryphonectria parasitica, prin ranire si taieri de igienizare, Taieri de ingrijire a coroanei si tulpinii in plantatii, localizarea arborilor (cancerelor) care trebuie inoculati, Pregatirea materialului biologic, Inocularea cancerelor si marcarea castanilor tratati cu o eticheta de plastic, Controlul calitatii lucrarii prin verificarea portiunilor de cancer tratate; Revenirea cu tratament in aceleasi parcele in urmatorii 3-4 ani.

DADR-UNITATEA FITOSANITARA MARAMURES
Director coordonator adjunct, ing. Valer VELE
Consilier, ing. Melania OLTEAN

CHINEZII VOR PORUMB: 500.000 DE TONE DE PORUMB AMERICAN AU PRIMIT VIZA PENTRU INTRAREA IN CHINA

TRANZACTII. Companiile private din China sunt in cautare de porumb. Compania chineza de stat Cofco Ltd., cel mai mare importator şi exportator din agricultura din China, a contractat deja importurile a opt incarcaturi de porumb in valoare totala de aproximativ 500.000 de tone, precizeaza site-ul american www.agriculture.com. Comerciantii americani, principalii exportatori de porumb spre China, au precizat ca achizitiile totale contractate, inclusiv importurile private, au crescut la cel putin 17 cargo-uri.

„Din cunostintele mele trei societati noi au aplicat pentru a obtine permise din partea guvernului pentru a importa porumb, iar alte solicitari sunt in perspectiva”, a declarat un oficial american. El a spus ca planul de companii de import de porumb includ New Hope Group, Shandong Weifang Yingxuan China si C&. Cu toate acestea, directorii companiei nu au putut fi contactati pentru comentarii. Executivul chinez nu a confirmat daca aplicatiile au fost analizate. Companiile private care au contractat deja importurile de porumb includ Liuhe Shandong si Guangdong Haid.

Guvernul chinez aloca contingente pentru companiile care importa porumb. China este una dintre cel mai mare consumator mondial de carne de porc, iar porumbul este folosit in principal pentru hrana animalelor. Importurile au loc la preturi intre 230 si 240 dolari/tona. Specialistii sustin ca, în acest moment, chinezilor le este mai ieftin sa importe porumb, decat sa mute cantitati mari de porumb pe piata interna din partile nordice ale tarii, asa cum este tendinta in fiecare an. „Pana in acest moment importurile au fost minuscule, iar situatia va mai dura cateva luni”, a subliniat un analist din Singapore de la bursa de marfuri, pentru www.agriculture.com.

Productia de porumb a Chinei a scazut la 155 milioane de tone in 2009, fata de 166 milioane de tone cat s-a inregistrat un an mai devreme. De asemenea, exista temeri ca vremea rea din ultimele luni poate afecta recolta urmatoare. Intrucat China are reguli stricte pentru importul de culturi modificate genetic si a produselor alimentare, au existat temeri ca guvernul ar putea respinge unele din incarcaturi pe motive de calitate. Cu toate acestea, COFCO Ltd. a obtinut aprobarea prealabila a institutiilor responsabile de carantina plantelor pentru a aduce porumbul american.

PIATA agricola

CANCERUL DE SCOARTA LA CASTANUL COMESTIBIL
( Endothia parasitica (Murr) sin. Cryphonectria parasitica)

FITOSANITAR. Cancerul de scoarta la castanul comestibil, produs de ciuperca Endothia parasitica (Murr), este o boala care afecteaza azi castanul din intreaga lume, nu numai pe continentul european. Face parte din clasa Ascomyceta, familia Valsacee, fiind denumita la inceput Diaporthe parasitica (1906-Murril), apoi Valsanectria parasitica (1907-Rehm), mai tarziu s-a adoptat numele de Endothia parasitica (Murril-Anderson), iar mai recent poarta numele de Cryphonectria parasitica.

Provenind din Orientul indepartat, ciuperca a fost descoperita in 1904 in parcul zoologic din New York –Statele Unite Ale Americii (Merkel, 1906), unde dupa cateva decenii a distrus aproape 4 milioane de hectare de culturi de castan.Ciuperca a patruns in Europa inainte de cel de al doilea razboi mondial in 1936, cand a fost semnalata pe puieti de castan de la gradina botanica din Nantes-Franta(1936), dupa care boala s-a extins in zonele cultivatoare de castan, in Italia- 1938, in Iugoslavia -1949, Ungaria – 1969, Slovacia-1976, iar la noi in tara in anii 1983-1984.

In tara noastra a fost evidentiata in anul 1983 ( ing. Bolea Valentin) dupa care, in anul 1984 a fost pusa in evidenta in urma observatiilor mai atente asupra fenomenului de uscare a castanului (specia castanea sativa), de catre ing. Florea Smaranda si dr. Ing. Popa Ispas (rapoarte anuale de cercetare si teza de doctorat) din cadrul Statiunii de Cercetare si Productie Pomicola Baia Mare.

Cancerul de scoarta este cea mai recenta, dar si cea mai agresiva si mai cumplita boala, care a produs o adevarata epidemie in zona Baia Mare, imbracand o forma maligna, cu o evolutie dramatica si insemnate pagube in ultimele doua decenii, afectand intr-o proportie ingrijoratoare castanisurile din Depresiunea Baia Mare. In zona Maramuresului, din anul 1984 pana in anul 1993, boala a avut o evolutie lenta, iar din anul 1993 evolutia a fost accelerata. Francezii ii spun acestei boli,,sancru” sau ,,ulceratie de scoarta”, iar ungurii o numesc,,moartea castanului”.

Simptome

Printre caracteristicile esentiale ale bolii este evolutia rapida, manifestandu-se printr-un atac deosebit de violent asupra trunchiului si ramurilor atinse. Ciuperca Cryphonectria parasitica determina pe trunchi, ramuri sau lastarii castanului cancere cu evolutie rapida, care duc la uscarea partii superioare locului afectat. Primele simptome sunt ascunse si discrete.

Infectia are loc la nivelul unei rani naturale, datorata gerului, grindinii, insectelor si altor daunatori care ataca lemnul, sau prin comprimare in locul de insertie a unei ramuri, prin rani produse de animale sau printr-o plaga taiata, provocata de om pe trunchi sau pe coaja neteda a unei ramuri tinere, unde apar pustule portocalii sau pete de culoare rosiatica, cu o tenta ruginie sau galbena apoi niste umflaturi si crapaturi cu numeroase linii longitudinale. Aici ciuperca produce straturi paralele fata de scoarta, asemanatoare unui evantai sau unei frunze de palmier. Acestea prezinta primele elemente din simptomatologia bolii. In continuare ciuperca secreta toxine care provoaca prabusirea si innegrirea celulelor. Planta actioneaza prompt prin formarea unei bariere, un fel de pluta sub zona afectata.

Mecanismul acestei reactii se explica astfel: in tesutul viu de sub scoarta se formeaza un strat de celule capabil de o inmultire intensa, care produce spre exterior un fel de pluta-suber. Prin caracterul sau impermeabil, suberul tinde sa izoleze partea sanatoasa de efectul toxinelor si sa blocheze avansarea filamentelor ciupercii, adica a miceliului. Spre interior, celulele formate prin diviziune formeaza un nou tesut de aparare, numit feloderm, formand subero-felodermul.

Planta creeaza un proces de aparare naturala care insa nu este suficient pentru a opri infectia, atata timp cat ciuperca parazita se manifesta prin virulenta. Miceliul ciupercii continua secretia de toxine si se formeaza o noua bariera de pluta. Astfel partea bolnava este formata dintr-o suprapunere de foite de suber, care alterneaza cu foitele de tesut infectat si care se pot desprinde unele de altele cu usurinta. Uneori scoarta din zona afectata cade, se prabuseste in totalitate.

Odata atacat trunchiul sau ramura, leziunea continua sa se dezvolte atat in lungime, cat si in latime, pana a cucerit intreg spatiul de jur imprejur ca o centura. Urmeaza un fel de strangulare interna, care are drept efect aparitia unor lastari adventivi, prin activarea mugurilor latenti, situati sub zona afectata de cancerul de scoarta. Acesti lastari confera zonei afectate un aspect de tufa care camufleaza oarecum cancerul. Din momentul respectiv, partea superioara a trunchiului sau ramurii se usuca si moare.

Daca atacul apare in sezonul cald, frunzele la inceput apar subdezvoltate, apoi capata o culoare de un verde mai deschis, iar ulterior se deshidrateaza, se usuca in plina vegetatie, circulatia sevei fiind intrerupta devin roscate, ca si arse si raman uscate pe ramuri uneori alaturi de castane chiar si in timpul iernii. Aspectul ramurilor afectate este asemanator unui ,,drapel” cu frunze uscate, simptom caracteristic bolii. Ciuperca ataca orice exemplar, netinand cont de varsta, prima conditie fiind rana deschisa, sesizandu-se totusi o preferinta pentru exemplarele tinere. Procentul de infectie pe lastari este net superior in raport cu puietii proveniti din samanta. Cryphonectria parasitica nu ataca radacinile, frunzele si florile castanului.

Biologia ciupercii

Ciuperca se inmulteste in toate perioadele anului. Se dezvolta in primul rand in scoarta si mai rar ataca lemnul. Inmultirea se face in trei feluri: pe cale sexuata; pe cale asexuata; prin miceliu. In primele doua cazuri rezulta un numar foarte mari de spori care sunt raspanditi de vant, apa de ploaie, rozatoare, insecte sau chiar uneltele cu care s-a facut taierea ramurilor infectate. Perioada de incubatie a bolii este de 7-15 zile, in functie de mai multi factori printre care cei mai importanti sunt temperatura si umiditatea. Temperatura optima pentru germinarea sporilor si dezvoltarea ciupercii este de 22 grade Celsius. Se apreciaza ca sezonul cald este perioada cea mai favorabila pentru inmultirea ciupercii. Sporii ciupercii sunt viabili in scoarta arborilor morti chiar dupa un an de zile. Recoltarea castanelor prin lovirea trunchiului si a crengilor, inlesneste patrunderea ciupercii prin ranile provocate in scoarta. O alta posibilitate de raspandire a bolii de la o tara la alta este prin intermediul materialului biologic (puieti).

Sensibilitatea si receptivitatea plantelor gazda

Castanul este putin receptiv in primii 3-4 ani ai existentei sale. Apoi toate organele lemnoase aeriene sunt sensibile, mai putin coletul si radacinile. In general, arborii vigurosi sunt cei mai receptivi. Sensibilitatea variaza in functie de gen, specie si deseori varietate.

CASTANUL AMERICAN Castanea dentata – foarte sensibil
Castanea pumila – sensibil
CASTANUL EUROPEAN
Castanea vesca (sativa) – moderat sensibil
CASTANUL ASIATIC
Castanea crenata (castan japonez) – moderat rezistent
Castanea mollisima (castan chinezesc) – rezistent
Castanea koreensis (castan c) – destul de rezistent

DADR-UNITATEA FITOSANITARA MARAMURES
Director coordonator adjunct, ing. Ing. Valer VELE
Consilier, ing. Melania OLTEAN

CANCERUL BACTERIAN AL MARULUI

FITOSANITAR. Cancerul bacterian al marului (Agrobacterium tumefaciens Conn.) este raspandit in toate tarile de pe glob. La noi in tara cancerul a fost semnalat inca din anul 1928, de catre Tr. Savulescu, pe radacinile de meri tineri, la Curtea de Arges. In prezent boala este raspandita pe intreg cuprinsul tarii, intalnindu-se mai ales in pepiniere intr-un procent de 10-20%. Aceasta bacterioza este mai frecventa la pomii fructiferi (mar, par, cais, piersic, prun, cires, gutui, nuc). Se mai intalneste la vita de vie, trandafir, sfecla, cartof, tutun, muscata, begonia etc.

Simptome. Cancerul se manifesta sub doua forme diferite si anume: sub forma de tumori si sub forma de radacini fibroase. Tumorile canceroase se pot forma pe toate organele plantelor: radacina, colet, tulpina, ramuri, insa mai frecvent se intalneste pe radacini si la baza tulpinii, in special in dreptul coletului. Aceste tumori la inceput sunt mici si moi, fiind formate din tesut paranchimatic, au suprafata neteda, de culoare albicioasa sau verzuie-rosietica. O mare parte din aceste tumori mici si moi, la sfarsitul perioadei de vegetatie, se desprind de pe locul de formare si cad, infestand solul. Altele continua sa se dezvolte si in anii urmatori, devenind tari, lemnoase si mari. Cu timpul aceste tumori cresc, devin tari, lemnoase, au suprafata neregulata de culoare neagra si pot ajunge la 25-30 cm in diametru.

Agentul patogen. Tumorile canceroase ale plantelor sunt produse de catre o bacterie denumita Agrobacterium tumefaciens Conn. Bacteria se prezinta sub forma de bastonas cu un cil polar. Temperatura minima de crestere este de 0 grade Celsius, iar cea maxima de 37 grade Celsius, iar cea letala de 50-52 grade Celsius. Infectia se produce prin rani, cauzate de insecte, de grindina sau cu ocazia diferitelor lucrari (transplant, altoire, taieri etc.). Adesea infectia se face la locul de sudura intre latoi si portaltoi. Transmiterea bolii de la pomii bolnavi la cei sanatosi se face de catre insecte, de catre om, insa de cele mai multe ori bacteriile sunt transportate deapa care se scurge pe pamant : apa de ploaie sau de irigatie. Din aceasta cauza boala este mai grava in terenurile umede de la ses.

Masuri de combatere. Cele mai eficiente masuri de combatere sunt cele preventive, precum: respectarea masurilor de carantina fitosanitara in pepinierele pomicole, evitarea ranirii plantelor etc.

ing. Valer VELE - director coordonator adjunct DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

DAUNATOR: UN NOU DAUNATOR IN CULTURILE DE TOMATE - TUTA ABSOLUTA (MINIERUL PLANTELOR DE TOMATE)

FITOSANITAR. Absoluta Tuta este descrisa ca fiind cea mai mare amenintare de pana acum, cu care se confrunta producatorii de tomate, din intreaga lume. De asemenea, cunoscuta sub numele de molia rosiilor provenita din America de Sud, a devastat culturile de tomate in Spania, tara care este considerata ca fiind principalul producator de fructe de tomate, de unde sa extins cu repeziciune in fiecare alta tara europeana. Increngatura (Artopoda), Clasa (Insecta), Ordinul (Lepidoptera), Familia (Gelechiidae), Specia (Tuta). Tuta absoluta nu este organism de carantina, insa figureaza pe lista A1 a Organizatiei Europene si Mediteraneene de Protectia Plantelor: "Lista organismelor daunatoare, recomandate ca organisme daunatoare de carantina".

Raspandire pe glob. Este originala din America de Sud. In Europa, organismul daunator a fost depistat pentru prima data in Spania in anul 2006 si ulterior in, Italia, Franta (2008), Malta , Olanda (2009), Marea Britanie, Grecia, Albania, Portugalia, Maroc (2007), Algeria, Tunisia, Libia. La noi in tara daunatorul a fost semnalat pentru prima data in luna iunie in judetul Bihor. In prima decada a lunii iunie, in urma analizelor efectuate de Laboratorul Central pentru Carantina Fitosanitara,la o proba de tomate (fructe) prelevata dintr-o piata din judetul Bihor,care au ca posibila origine Spania,a fost confirmat daunatorul Tuta absoluta. In judetul Maramures a fost semnalata in luna septembrie 2009 in localitatea Baia Mare intr-o cultura de tomate din spatii protejate pe o suprafata de 100 m2, la o gospodarie proprie. S-a procedat la prelevarea probelor de tomate, au fost expediate la L.C.C.F. Bucuresti spre analiza, iar confirmarea a fost: Tuta absoluta.

In urma confirmarii acestui daunator, s-au luat masurile ce se impun intr-un astfel de caz, conform normelor fitosanitare. Tuta absoluta (minierul frunzelor de tomate), prefera in principal tomatele (Lycopersicum esculentum) dar poate ataca si cartofii (Solanum tuberosum), Solanum muricatum si alte plante Solanaceae cum ar fi: Datura stramonium, Datura ferox, Lycium chilense, Lycopesicum hirsutum, Nicotiana glauca, Solanum melongena, Solanum lyratum, Solanum eleagnifolium, Solanum puberulum si Solanum nigrum.

In Spania si Italia, Tuta absoluta este raportata in prezenta sporadica pe plante de vinete, dar cu atac nesemnificativ, pe cartofi a fost gasita numai pe frunze si nu pe tuberculi, si mai exista rapoarte neoficiale de prezenta accidentala a acestui daunator pe plante de ardei (Capsicum annum), precum si pe fasole (Phaseolus vulgaris).

Adultul este un microlepidopter (molie). Fluturii au o lungime de 5-7mm, sunt de culoare maronie cu nuante de gri inchis, cu anvergura aripilor de 8-10 mm, au antene filiforme, tip margea, sunt de culoare crem. Ouale sunt mici, cilindrice de culoare crem, de 0,35 mm lungime, sunt depuse pe dosul frunzei. Incubatia are loc in 4-5 zile.

Morfologie. Larva este de culoare crem verzui, cu capul negru.Perioada larvara este de 10-15 zile. Pupa este de culoare maro. Impuparea are loc in sol sau in frunzele de la suprafata solului, in termen de 10 zile.

Biologie. Ciclului biologic este de finalizat in 29-38 zile, in functie de conditiile de mediu. Zborul adultilor este nocturn, ziua de obicei se ascund intre frunze, fructe. Femelele depun ouale pe partile aeriene ale plantelor gazda , frunze, fructe, tulpini. O femela unica poate stabili un numar total de aproximativ 260 de oua in timpul sau pe durata de viata. Dupa eclozarea oualor, apar larvele. Pentru maturizarea completa acestea trec prin 4 stadii larvare. Larve tinere pot aparea la sfarsitul iernii. Impuparea are loc in sol sau in frunzele de la suprafata solului, in termen de 10 zile. Durata totala a unui ciclu de dezvoltare este de 30-40 de zile. Intr-un an de zile poate avea 10-12 generatii.

Forma atacului. La inceput, minele apar ca niste pete mici pe frunze, de culoare alba, pe masura ce larvele cresc, ele se maresc, devin alb verzui, apoi galbui. Minele sunt de forma neregulata, separate sau unite, in functie de densitatea populatiei.

Modul atacului. Este o insecta vatamatoare datorita vatamarilor pe care le produce in stadiul de larva, prin minarea frunzelor pe fata superioara, precum si a pelitei fructelor. Mina este rezultatul procesului de hranire a larvelor sub epiderma de pe fata superioara a frunzei tomatelor, in interiorul tesutului palisadic, epiderma ramanand intotdeauna intacta, ca si tesutul de parenchim conducator si epiderma de pe fata inferioara.

Forme ale atacului. Dupa eclozarea oualor, larvele tinere isi cauta adapost si hrana, sapand galerii in toate organele vegetative ale plantei: muguri, tulpini, frunze, fructe. Epiderma din dreptul galeriei devine de culoare alba.

Cai de raspandire a daunatorului

Plantele din speciile gazda destinate plantarii si fructele de tomate sunt principalele cai de raspandire a daunatorului. Tuberculii de cartofi nu sunt atacati si deci nu sunt considerati o sursa posibila de raspandire. O alta sursa de raspandire este prin intermediul ambalajelor in care se transporta rasaduri si fructe de tomate. Un studiu de monitorizare din Marea Britanie (martie 2009) la statiile de ambalare situat in imediata apropiere a cultivatorilor de rosii a confirmat infestari cu Tuta absoluta. Se mai poate transmite prin intermediul uneltelor lucratorilor, precum si prin imbracamintea acestora.

Masuri de combatere

Masuri curative. Combaterea chimica este principala metoda de control pentru acest organism de daunare insa este dificila datorita modului de atac al larvelor (hranire interna: galerii in frunze, tulpini si fructe).

Produse recomandate: Din experientele altor state produsele pe baza de Abamectin: (Vermitec 1,8 EC 0,08%, Safran 1,8 EC 0,09%). Imidaclorpid: (Confidor Energy 0,13%) s-au dovedit a fi mai eficace in combaterea acestui daunator, dar prin modul de viata endofit al larvelor eficacitatea este totusi scazuta.

Combatere biologica. Combaterea biologica prin: folosirea parazitilor si pradatorilor naturali (Trichogramma si Macrolophus); folosirea preparatelor pe baza de Bacillus thuringiensis; amplasarea capcanelor cu feromoni (25/ha) pentru reducerea nivelului populatiei; pentru obtinerea de productii sanatoase este necesara respectarea normelor impuse de legislatia fitosanitara in vigoare pe teritoriul Romaniei.

Melania OLTEAN
Unitatea Fitosanitara Maramures – Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala

NEMATODUL FRUNZELOR DE CRIZANTEME

Nematodul frunzelor de crizanteme (Aphelenchoides ritzemabosi.) este raspandit pe aproape toate continentele. In tara noastra este mai frecvent in Transilvania si Oltenia, atacand plantele de cimp, sere si solarii. Descriere. Adultii au 0,7-1,2 mm lungime. Masculii sunt de talie mai redusa decit femelele. Corpul este filiform, cu capul mai lat decit conturul corpului. Nodulii bazali ai stiletului sunt distincti. Porul excretor este situat la o distanta egala cu diametrul corpului. Oocitele sunt dispuse in doua sau mai multe randuri. Sacul post-uterin este puternic alungit. Coada se ingusteaza progresiv, avand 3-4 spinuli terminali.

Biologie-ecologie. Nematodul crizantemelor are mai multe generatii pe an.Femelele din prima generatie depun in medie 20-25 de oua. Incubatia dureaza 4-5 zile. La temperatura de 20-24 grade Celsius, nematodul parcurge ciclul sau de evolutie in 10-12 zile. Factorul esential care determina abundenta populatiilor il constituie calitatea hranei. Rezistent la seceta, nematodul poate supravietui in stare de anabioza timp de 1-2 ani. In conditii de temperaturi scazute isi mentine activitatea timp de sase luni la 5-6 grade Celsius. Plante gazda si mod de atac. Este un daunator polifag, care ataca circa 160 de plante din flora spontana si de cultura, la flori este semnalat frecvent pe crizanteme, campanula, dalie, cinerarie, gladiole, ciclamen, calceolaria, bujor, primula, rododendron etc. Se gaseste pe frunze, dar mai apare si pe tulpina in zona coletului, pe muguri si pe flori. Frunzele atacate au aspect mozaicat, format din mici pete necrotice situate intre nervuri. Pagubele cele mai insemnate le produce la crizanteme, mai ales la acelea cu sistem floral abundent. Pe crizanteme, in cazul unui exces de umiditate poate fi ectoparazit, dar de regula este endoparazit, evoluind in spatiile intercelulare. Numarul de nematozi care se pot dezvolta intr-o frunza provenind de la o singura femela, poate depasi 3000 de exemplare. Primele simptome de atac apar sub forma unor pustule verzi-galbui sau purpurii pe frunzele bazale, deseori limitate de nervuri. Mai tarziu, aceste pustule se inchid la culoare si se necrozeaza. Ploile abundente favorizeaza raspandirea daunatorului de pe o frunza pe alta si de la o planta la alta. Ca urmare a atacului, plantele isi reduc ritmul de crestere, bobocii florali nu se mai deschid, productia de flori este diminuata iar florile sunt asimetrice. Cand sunt afectate meristemele, plantele infratesc puternic. Se transmite prin frunze si tulpini uscate, si prin butasi proveniti de la plante bolnave. Printre soiurile de crizanteme sensibile se enumera: Agneta, Braitner Y, Golden Crystal, Halliday, Madona, Mery Pickford, Nero Bronz, Star si Tokio. Cu sensibilitate medie sunt soiurile:Anglow, Braitner B, Cassandra, Diplomat, Elgina, Snewden si Troja. Este un daunator specific regiunilor cu climat temperat.

Combatere. Masuri preventive: rotatia culturilor, cu revenirea pe acelasi teren dupa 2-3 ani; strangerea si arderea resturilor vegetale provenite de la intretinerea culturilor; distrugerea buruienilor care pot fi folosite ca plante gazda; folosirea de butasi de la plante sanatoase; eliminarea din cultura a plantelor bolnave, cu simptome de atac; cultivarea soiurilor tolerante sau rezistente; evitarea udarilor prin aspersie. Masuri curative: dezinsectia serelor inainte de plantare cu Formalina 3%; dezinsectia solului cu Basamid Granule (2) in cantitate de 500 kg /ha sau incorporarea in sol de nematocide sistemice ca Vydate 10 G 50 -60kg/ha.

Ing. Valer VELE
director coordonator adjunct
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara Maramures

DAUNATORII CIUPERCILOR COMESTIBILE

Puricele ciupercilor comestibile (Hypogastrura manubrialis Tullb.) este considerata o specie importanta pentru culturile de ciuperci, cu o larga raspandire in ciupercariile din tara noastra. La noi in tara a fost semnalata in toate regiunile (Ionescu M., 1951).

Descriere. Adultul este de culoare cenusie-albastrui, acoperit de perisori scurti care sunt mai grosi pe abdomen. Corpul are o lungime de 1-1,5 mm.

Larvele sunt asemanatoare cu adultii, de culoare alba la inceput, care apoi devin cenusii-albicioase, iar la completa dezvoltare devin brune-cenusii ca si adultii.Atat larvele cat si adultii sunt prevazuti cu un aparat de sarit (furca), care le permite sa dispara in caz de pericol.

Biologie. Este o specie polivoltina. Ierneaza in stadiul de adult la suprafata solului, in substratul vegetal. In ciupercarii se inmulteste fara intrerupere, depunand ponta in straturile superficiale ale solului, in grupe formate de cate 10-15 oua. Prefera plafoane de umiditate 100%, iar sub 50-60% umiditate relativa a aerului pier in masa. In conditii de mediu ambiant, incubatia dureaza pana la 35 de zile. Pana la completa dezvoltare larvele trec prin mai multe stadii larvare, iar in perioadele de naparlire se concentreaza in grupe de 50-100 exemplare. Durata larvara dureaza pana la 50 de zile. Larvele se deplaseaza prin sarit, iar adultii prin mers. Adultii au o viata de 5-10 luni. Ei sunt foarte rezistenti la lipsa sursei de hrana, supravietuind pana la 40 de zile. Plante gazda. Puricele ciupercilor este o specie polifaga. Daunator frecvent in ciupercarii, ataca miceliul si bazidiofructele fiind foarte periculos pentru ciupercarii.

Modul atacului. Atat larvele cat si adultii rod galerii scurte si ramificate in bazidiofructe, dupa care acestea se brunifica, se inmoaie si putrezesc. Pe locurile infestate, procesul de putrezire se intensifica din cauza instalarii diferitilor agenti patogeni ai bacterii saprofite. De regula, atacul se instaleaza mai intai pe palarie si apoi trece la piciorul ciupercii. La un atac puternic, insectele formeaza aglomerari circulare de pana la 15 cm in diametru, asemanatoare prafului de ciment, diminuand productia cu pana la 50%. Virulenta atacului este mai accentuata deoarece atat larvele cat si adultii se hranesc in continuu, din momentul aparitiei lor. Infestarea culturilor are loc odata cu introducerea compostului si amestecului de acoperire in spatiul de dezvoltare al ciupercilor. Ouale sunt depuse in stratul de amestec de acoperire sau la baza piciorului ciupercilor.

Combatere. Masuri preventive - Inainte de infiintarea ciupercariilor un rol foarte important il are pregatirea compostului. Acestea se pregateste pe pardoseala de beton si se efectueaza tratarea termica a compostului si a materialului de acoperire. Masuri curative - La infiintarea ciupercariilor, cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea tratamentelor la sol cu Mospilan 20 SP in concentratie de 0,04%. Acest insecticid actioneaza asupra tuturor stadiilor de dezvoltare si are actiune de soc. Produsul face parte din grupa IV de toxicitate, are o perioada de activitate reziduala de pana la 30 de zile. Fumigatiile sunt recomandate pentru dezinsectia spatiilor inainte de infiintarea culturilor de ciuperci, cu scopul de a dezinsctiza si dezinfecta impotriva tuturor agentilor de daunare. In spatiul de cultura pregatit si dezinfectat in prealabil, compostul, transformat in substratul nutritiv, se introduce cu targa, roaba sau cosuri de nuiele, dezinfectate cu o solutie de pe baza de CU 2% sau formalina 1%. In aceasta etapa, igiena prezinta o importanta deosebita.

Pentru cultura sezoniera gospodareasca, asezarea substratului nutritiv se poate face in vederea realizarii unei suprafete sporite sub forma de biloane sau, in conditia in care introducerea si evacuarea prezinta probleme (pivnite adanci cu intrari indirecte etc), in saci din polietilena. Pardoseala spatiului de cultura se curata de resturile substratului uzat si se spala, dupa care se aplica dezinfectarea chimica pe toate suprafetele interioare prin pulverizarea unei solutii insectofungicide formata din solutie pe baza de cupru 3 Kg, lapte de var 10 I, formalina 2 I wi 100 I apa. Ulterior dezinfectarea termica prin gazarea fie sau vapori de aldehida formica rezultati din fierberea a 20 cm cubi formalina/metri cubi incapere. Dupa aerisire, in spatiul respectiv se va putea introduce substratul pentru un nou ciclu de cultura. Culturile de ciuperci mai pot fi atacate si de alte specii de colembole, dintre care cel mai des intalnit este puricele cenuşiu si puricele argintiu, care produc pagube similare si se combat la fel.

Alti daunatori care creaza mari probleme ciupercarii

Musca gheboasa a ciupercilor (Megaselia nigra Meig.), Musca parazita (Megaselia halterata Wood.), Musca de balegar ( Megaselia albidoha Felt.), Tantarul ciupercilor (Sciara fenestralis Zett.), Tantarul ciupercilor comestibile (Lycoriella auripila Winn.). Combaterea acestor daunatori implica masuri preventive: igiena stricta in ciupercarii, folosirea filtrelor in sistemul de ventilatie, compostarea si pasteurizarea amestecului de sol, dezinfectarea spatiilor de cultura a ciupercilor. Curativ: Se recomanda pulverizarea, imediat dupa acoperire a substratului cu Dimilin 25 WP-400 g/150 l apa pentru 100 mp. Tratamentele cu Rimon 10 EC 0,1 -0,15%, Dimilin 25 WP sau Nomolt 15 SC 0,08%, dupa insamantare. Toti acesti daunatori produc mari pagube in culturile de ciuperci, de aceea combaterea lor este foarte importanta.

Ing. Melania OLTEAN

DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

ACARIENII SPECIFICI CULTURILOR DE LEGUME

Acarienii plantelor solanaceae (tomate, vinete, ardei), identificati în aceste culturi sunt Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae Koch) si Acarianul lat (Hemitarsonemus latus banks). Acarianul lat (Hemitarsonemus latus banks) este raspandit în culturile de la noi din tara. Descriere si recunoastere. Femelele au corpul oval, cu lungimea de 0, 165 mm si latimea de 0,090 mm, de culoare galbuie. Masculii au corpul subtire, mai îngrosat în zona mediana si de culoare galbuie. Perechea a doua de picioare este mai lunga decat prima pereche, avand ghearele normale, iar perechea a treia de picioare este foarte lunga si are ghearele întoarse. Ouale sunt de forma ovala, cu diametrul longitudinal de 0,102 mm, iar latimea de 0,072 mm, avand corionul prevazut cu siruri longitudinale de bulbi. Paianjenul lat, produce pagube în sere la culturile de vinete, ardei gras si tomate, iar în camp la vinete si ardei gras. Satadiile mobile si ouale se gasesc pe partea inferioara a frunzelor, pe lastari, bobocii florali si fructe. Stadiile mobile se hranesc sugand seva din tesuturile plantelor. Plantele nu se mai hranesc normal, stagneaza din crestere si în final se usuca. Atacul caracteristic se observa pe frunze, acestea se gofreaza, au tendinta de brunificare si suberificare, iar la o intensitate puternica a atacului, acestea devin casante. În general sunt atacate frunzele din varful plantelor. Atacul pe bobocii plantelor se manifesta prin brunificarea, suberificarea si uscarea acestora. Suprafata fructelor atacate se suberifica, acestea ramanand mici si de calitate inferioara. La vinete se poate observa în luna august chiar si craparea fructelor. La semnalarea primelor exemplare se vor aplica tratamente specifice cu substante acaricide omologate pentru aceste teste. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae Koch) poate fi întalnit începand cu luna martie si pana în noiembrie, iar în sere în tot cursul anului. Descriere si recunoastere. Femelele au corpul de forma elipsoidala, usor bombat dorsal si turtit ventral, cu lungimea de 0,36-0,53 mm, iar latimea de 0,35-0,46 mm. Culoarea corpului este foarte variabila de la verde-deschis, pana la rosu închis. Partea dorsala a corpului are sapte randuri de peri, de lungime uniforma si neinserati pe tubercului. Aparatul bucal este stiliform. Masculii au corpul piriform, îngustat posterior, mai mic decat femelele, avand lungimea medie de 0,35 mm, iar latimea medie de 0,27 mm. Culoarea corpului este în general mai deschisa decat la femela. Ouale sunt sferice iar chorionul este neted, fara striatiuni sau alte ornamentatii. Imediat dupa depunere acestea sunt albicioase, cu aspect sticlos si pe masura dezvoltarii embrionului culoarea lor devine galben-portocalie. Larvele, dupa ecloziune au corpul lung de 0,15 mm si lat de 0,11 mm, fiind incolore. Pe masura ce se hranesc, larvele capata o culoare verde iar lungimea atinge 0,199 mm si latimea de 0,110 mm. Larvele au trei perechi de picioare. Adultii se caracterizeaza prin patru perechi de picioare. Ninfele au lungimea corpului de 0,338-0,408 mm, iar latimea de 0,180-0,219 mm. În acest stadiu apar diferentierile sexuale. Paianjenul rosu comun este o specie extrem de polifaga. În conditii de sera, rasadnite si solarii, daunatorul poate determina pagube importante în culturile de vinete, ardei, precum si a celor de castraveti, fasole si tomate. Pe frunzele infestate, apar puncte de culoare alba, depigmentate, care cu timpul conflueaza, dand nastere la pete din ce în ce mai mari. Depigmentarea frunzelor se explica prin distrugerea celulelor clorofiliene ale tesutului asimilator de catre stadiile mobile ale acarianului. Este necesar ca tratamentele sa se aplice numai la avertizare, în functie de PED. Pentru culturile de vinete, densitatea critica la care se avertizeaza aplicarea tratamentelor este de 0,2-0,3 stadii mobile pe centrimetrul patrat de frunza ceea ce corespunde la o frunza de marime mijlocie cu 10-15 exemplare. Pentru culturile de ardei, luand în consideratie aceeasi densitate critica, se impune aplicarea tratamentelor atunci cand se constata cinci-sase exemplare pe frunza. Repetarea tratamentelor se face în functie de refacerea de infestare. Sortimentul de pesticide utilizat în prezent în combaterea acestui daunator este foarte variat. S-a constatat o eficacitate ridicata a pesticidelor pe baza de dicofol, tetradifion, clorbenzilat, proclonol etc. Se recomanda aplicarea în prima perioada a vegetatiei de produse cu remanenta de lunga durata, în timp ce în perioada fructificarii si recoltarii se vor întrebuinta numai produse cu remanenta mica si care sa faca parte din grupa IV de toxicitate.

Ing. Valer VELE, director coordonator adjunct
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

2009, ANUL IN CARE MERII AU INFLORIT DE DOUA ORI

In 2009 merii au inflorit de doua ori. In mai multe zone din Alba, merii au inflorit pentru a doua oara in acest an, astfel incat, alaturi de fructe, pe pomii respectivi pot fi observate si florile de mar. In timpul unei deplasari facute in judet, presedintele Consiliului Judetean Alba, Ion Dumitrel, a ramas surprins cand a vazut meri infloriti intre localitatile Mesentea si Benic. Nu numai in zona respectiva a fost inregistrat un asemenea fenomen. Situatia este identica si intr-o pepiniera din Aiud, unde foarte multi dintre meri au inflorit din nou. Specialistii spun ca vremea extrem de calda din ultima perioada a favorizat aparitia acestui fenomen din nou. Merii inmuguresc si infloresc in mod normal in luna martie. Fenomenul se repeta si la alte specii. Trei dintre castanii dintre Poarta I si Poarta II a fortificatiei bastionare din Alba Iulia infloresc atat in martie, cat si la mijlocul lunii septembrie. In acest an insa, copacii au inflorit cu aproape o luna mai devreme, in august. Inflorirea castanilor de doua ori pe an a devenit o “normalitate” pentru locuitorii din Alba Iulia. Fenomenul se intampla din 1978, an in care, din cauza temperaturilor extrem de scazute, castanii au inghetat. Acest lucru nu le-a fost fatal insa, dimpotriva, castanii inflorind de atunci atat in primavara, cat si in toamna. De caldura, merii au inflorit a doua oara si la poalele muntelui, in Brasov. Sub Tampa, temperatura a ajuns la 34 de grade Celsius, iar multi localnici au ramas uimiti cand au vazut in gradina cum pomii fructiferi au prins iar floare. Specialistii spun ca fenomenul este explicabil prin variatiile mari de temperatura intre noapte si zi. Oamenii cred insa ca este un semn ca va urma o toamna lunga si blanda.

APOPLEXIA SAMBUROASELOR PRODUCE PAGUBE LA CAIS

FITOSANITAR. Apoplexia samburoaselor este o boala frecventa la cais si la alte samburoase, care produce pagube de o importanta economica foarte mare.

Simptome. Pomii predispusi pieirii premature, inainte de uscare cu unul sau doi ani, vegeteaza slab si prezinta simptomele descrise la rasucirea clorotica, cu brunificarea liberului (frunzele de cais de la baza lastarilor se rasucesc sub forma de lingura si se clorozeaza). Celelalte frunze aparute mai tarziu sunt deformate, cu marginile zdrentuite si cu dintatura lipsa sau anormala, groase, casante, asemanatoare cu frunza de salcie). Pomii atacati au lastari scurti, subtiri, ramificati anormal, formand maturi. Liberul se necrozeaza si ramurile ingheata in timpul iernii. Temperaturile ridicate din timpul verii duc la mascarea simptomelor de atac. Uscarea brusca, apoplectica, survine in cateva zile si are loc de regula in iulie-august pe timp secetos si foarte calduros. Pomii atacati drajoneaza puternic. Cei mai afectati sunt pomii de 5-12 ani. Exista o serie de cauze care pot duce la aparitia acestei boli, care pot fi atat de natura parazitara, cat si de natura neparazitara.

Cauzele de natura parazitara sunt agentii fitopatogeni. Principalii agenti fitopatogeni implicati in pieirea prematura a caisului sunt mycoplasma (rasucirea clorotica a frunzelor), virusurile, in special de tipul Ring spot, (Bacillus spongiosus, Fusarium sp., Verticillium dahliae). Agentii patogeni de predispozitie la apoplexie sunt Monilinia cinerea, Ascospora beijerinckii, Xanthomonas pruni, Nectria cinaberina, Citospora sp. Cauzele de natura neparazitara sunt temperaturile prea scazute din timpul iernii care debiliteaza pomii, ingheturile tarzii de primavara si timpurii de toamna, verile reci si ploioase, altoirea caisului pe portaltoi nepotriviti (incompatibili). Toate acestea sunt cauze care conduc la pieirea prematura a caisului. Pentru combaterea acestei boli se recomanda o serie de metode atat chimice, cat si tehnologice. Astfel, se recomanda cultivarea caisului in zone cu climat mai bland, soare mult, fara oscilatii mari de temperatura. Terenurile pe care se amplaseaza sa fie permeabile, drenate, usoare, sa nu stagneze apa. De asemenea, caisul va fi altoit pe portaltoi compatibili, rezistenti la intemperii. Se va evita supraproductia care epuizeaza pomii si ii predispun atacului parazitilor. Se mai recomanda combaterea agentilor fitopatogeni de predispozitie enumerati mai sus, infiintarea plantatiilor cu pomi liberi de viroze si mycoplasme, combaterea insectelor (afide, acarieni, cicade, nematozi) prin tratarea chimica, pentru a preveni aparitia virusurilor. Efectuarea lucrarilor solului la timp si administrarea ingrasamintelor naturale (gunoi de grajd) cat si a celor chimice in cantitati echilibrate, fara exces de azot.

SOARTA CASTANULUI MARAMURESEAN

Castanii maramureseni, bolnavi de cancerul scoartei, ar putea fi salvati cu ajutor italian. Primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel, a declarat ca, in urma unei discutii purtate cu administratia regiunii Sardinia, din Italia, ar exista posibilitatea acordarii unui sprijin pentru salvarea castanului comestibil afectat de cancerul scoartei. “Avem aproape 700 de hectare de castan comestibil, situat pe dealurile din apropierea orasului Baia Mare, afectate de aceasta maladie. Am discutat cu membrii Consiliului Provincial al Sardiniei varianta gasirii unei solutii de salvarea a castanului. Italienii din Sardinia, care detin si ei plantatii de castan, au trecut printr-un moment identic si, prin proceduri chimice, au reusit sa opreasca raspandirea bolii. Noi am incercat in ultimii ani mai multe variante, insa cheltuielile pentru tratarea plantatiei costa milioane de lei, iar primaria nu are fonduri suficiente. La jumatatea lunii septembrie, specialistii italieni vor veni in Baia Mare pentru a evalua starea bolii castanului si a stabili cea mai ieftina metoda de tratament”, a explicat Cristian Anghel. Specialistii din Sardinia au aplicat cu succes un tratament castanilor bolnavi din regiunea lor. Biologul Ioan Nadisan a explicat ca boala castanului comestibil care creste pe dealurile din apropierea municipiului Baia Mare afecteaza copacul de la baza coroanei spre varf, uscand frunzele si crengile, provocand copacului o moarte lenta.

ANTRACNOZA FASOLEI FAVORIZATA DE PLOI

Antracnoza fasolei (Colletotrichum lindemuthianum Scribner) este raspandita in majoritatea tarilor in care se cultiva fasole. In anii cu precipitatii abundente, atacul produs de acest agent patogen poate sa duca la pierderea totala a recoltei. Boala se manifesta in toate fazele de vegetatie a fasolei, fiind frecvent intalnita pe cotiledoane, frunze, pastai si tulpini. Primele simptome ale bolii pot aparea dupa rasarirea plantutelor, pe cotiledoane, manifestandu-se prin pete circulare, adancite, brune-negricioase, la suprafata carora, in conditii de umiditate ridicata, apar puncte mici, la inceput rozii, apoi de culoare bruna. Daca atacul este puternic, plantele raman mici, nu se mai dezvolta, frunzele se ingalbenesc si se usuca. Pe tulpini se observa la inceput pete brune, superficiale, pete care in scurta vreme cresc in dimensiuni, conflueaza, se adancesc si formeaza dungi de culoare bruna-inchis, inconjurand tulpina. Daca leziunile sunt numeroase si conditiile favorabile dezvoltarii bolii, tulpinile se frang, nesuportand greutatea plantei. Infectiile se produc si pe petiolurile si nervurile frunzei. Daca petiolul este puternic afectat, frunzele atarna de-a lungul tulpinii si nu-si mai revin la pozitia normala. Pe frunze apar pete circulare sau alungite, dispuse de-a lungul nervurilor, de culoare bruna-galbuie, cu marginea rosiatica. La suprafata petelor se observa prezenta fructificatiilor ciupercii sub forma unor puncte rozii la inceput, apoi brun-inchis. Mai tarziu, tesuturile din dreptul petelor se usuca, se sfasie si cad, frunzele primind un aspect de ciuruire sau zdrentuire. Simptomele tipice apar pe pastai, la suprafata carora apar pete mici de culoare ruginie. Leziunile tinere sunt uneori alungite, insa leziunile bine dezvoltate sunt de regula circulare. Cand infectiile apar de timpuriu, pastaile inceteaza sa mai creasca si se usuca. Pe pastaile mature, leziunile sunt de forma unui inel negricios, cu marginea castanie. Pe vreme ploioasa, se formeaza pete in numar mare, conflueaza, acoperind o mare parte a pastailor. De pe pastai infectia poate trece la boabe, care se barcesc si prezinta pete brune sau brune-rosiatice, cu marginea neregulata. In cursul pastrarii, la suprafata petelor de pe boabe, se formeaza fructificatiile ciupercii, care sunt foarte mici, albicioase si dispuse in cercuri concentrice. Pe radacini, boala se manifesta prin simptome asemanatoare celor de pe tulpina.

Epidemiologie si combatere

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii se realizeaza prin seminte, in care fructificatiile ciupercii supravietuiesc pana la cinci ani, sub forma de miceliu sub invelisul semintei sau in celulele cotiledoanelor. Temperatura optima pentru producerea infectiilor este de 16-20 grade Celsius, maxima fiind de 27 grade Celsius, iar minima de 13 grade Celsius. Raspandirea ciupercii este favorizata de apa de ploaie, de vant, de insecte precum si de lucratorii in timpul intretinerii si recoltarii. In anii caracterizati prin primaveri cu precipitatii abundente si umiditate atmosferica ridicata, insotite de temperaturi optime, aceasta boala poate produce pierderi importante. Masuri de combatere. Masurile cu caracter preventiv au rol important in limitarea extinderii bolii (distrugerea resturilor vegetale prin ardere, aratura adanca de toamna, rotatia culturilor pe cel putin 3 ani, folosirea de samanta sanatoasa, cultivarea fasolei in culise de porumb perpendicular pe directia vantului dominant, etc).

Rugina fasolei

Rugina fasolei (Uromyces phaseolli VAR. TYPICA Arth.) este o boala foarte raspandita in tara noastra producand pagube insemnate in culturile de fasole. Atacul se intalneste de regula in anii cu precipitatii abundente in timpul verii sau in culturile irigate prin aspersiune, unde pierderile de productie pot sa ajunga la 40-80%, din cauza defolierii rapide a plantelor. Simptomatologie. Atacul se manifesta pe frunze, pastai si mai rar pe tulpina si ramificatiile ei. Primele simptome se pot observa primavara, sub forma unor pustule minuscule pe partea inferioara a frunzelor, cunoscute sub denumirea de uredospori, care in conditii favorabile apar la cinci zile de la infectie. La soiurile foarte sensibile uredosporii pot atinge dimensiuni de 1-2 mm. In jurul uredosporilor primari se formeaza adesea un inel de uredospori secundari, iar in jurul acestora un alt inel. Uredosporii pot sa apara si pe partea superioara a frunzelor si sunt de culoare brun-roscata si pulverulenti. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie, cand plantele imbatranesc si frunzele incep sa moara, apar teleutosporii, de asemenea, mai frecventi pe partea inferioara a frunzelor. Aceste fructificatii se formeaza si pe pastai, sunt de culoare negricioasa si pulverulenti. Frunzele atacate se ingalbenesc, se brunifica si se necrozeaza, iar in cele din urma cad.

Masuri de prevenire si combatere. Strangerea si indepartarea resturilor vegetale si aratura adanca de toamna contribuie la reducerea rezervei biologice din sol. Se recomanda rotatia culturilor la trei ani, cultivarea de soiuri rezistente la atacul bolilor. Pentru limitarea extinderii atacului, in timpul perioadei de vegetatie se pot aplica tratamente cu Dithane M 45 0,2%, Dithane Neotec 0,2% precum si alte produse fitosanitare omologate.

ing. Melania OLTEAN
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

MINIERUL FRUNZELOR DE TOMATE - TUTA ABSOLUTA

FITOSANITAR. Un nou dauntor ameninta culturile de tomate: Tuta absoluta (minierul frunzelor de tomate). Daunatorul Tuta absoluta este originar din America de Sud. In Europa a fost depistat pentru prima data in Spania, in anul 2006. Apoi, intre 2007 si 2009 a fost depistat in Maroc, Franta, Algeria,Tunisia, Italia, Malta si Olanda. In Romania a fost semnalat pentru prima data in luna iunie, in judetul Bihor. In prima decada a lunii iunie, in urma analizelor efectuate de Laboratorul Central pentru Carantina Fitosanitara, la o proba de tomate (fructe) prelevata dintr-o piata din Bihor, care are ca posibila origine Spania, a fost depistat daunatorul Tuta absoluta. Daunatorul nu este organism de carantina, insa figureaza pe lista A1 a Organizatiei Europene si Mediteraneene de Protectia Plantelor.

Biologie

Adultii sunt de 5-7 mm, cu anvergura aripilor de 8-10 mm, au antene filiforme, tip margea, si sunt de culoare crem. Femela poate depune in timpul vietii 250 de oua. Ouale sunt mici, cilindrice de culoare crem, de 0,35 mm lungime, sunt depuse pe dosul frunzei. Incubatia are loc in patru-cinci zile. Larva este de culoare crem, cu capul negru. Perioada larvara este de 10-15 zile. Pupa este de culoare maro. Impuparea are loc in sol sau in frunzele de la suprafata solului, in termen de 10 zile. Durata totala a unui ciclu de dezvoltare este de 30-40 de zile. Intr-un an, poate avea 10-12 generatii. Adultii sunt nocturni si stau ascunsi in timpul zilei.

Mod de atac

Sunt atacate in principal tomatele, apoi cartofii, vinetele si ardeii, precum si unele specii de buruieni din familia solanacee. Larvele tinere patrund in fructele de rosii, in frunze, unde fac galerii pe care pot patrunde diversi agenti fitopatogeni (ciuperci, bacterii). La frunza consuma numai mezofilul, lasand intacta epiderma. Se adapostesc in tulpina plantei, in mugurii apicali, in fructele in curs de maturare si in cele coapte, cauzand mari pierderi de productie in zonele legumicole, 80-100%. Larvele pot fi depistate cu usurinta dupa resturile de culoare neagra produse dupa hranire. La cartof nu ataca tuberculii, decat partea aeriana.

Masuri preventive

Plantarea rasadurilor sanatoase, care provin din zone cunoscute ca fiind libere de acest daunator; verificarea etansietatii serelor si utilizarea plaselor de protectie; utilizarea capcanelor cu feromoni (2-4/ha, pentru depistare); distrugerea prin ardere a plantelor suspecte a fi infestate sau infestate; eliminarea tuturor buruienilor gazda din imediata vecinatate a serei.

Masuri curative

Combaterea chimica cu produse sistemice; combaterea biologica prin folosirea parazitilor si pradatorilor; amplasarea capcanelor cu feromoni (25/ha) pentru reducerea nivelului populatiei; rotatia culturilor cu plante care nu apartin familiei Solanacee, fertilizare, irigare adecvata etc.

Ing. Valer VELE, director coordonator adjunct
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PRODUCTIA DE FRUCTE, IN REGRES

SATU MARE. In judetul Satu Mare, productia de fructe se anunta mai slaba decat cea de anul trecut. Potrivit sefului Directiei Agricole si pentru Dezvoltare Rurala (DADR) Satu Mare, Eugenia Ardelean, productia va fi mai slaba din cauza inghetului tarziu in primavara, seceta si grindina. Anul acesta s-a inregistrat o recolta de 6.480 de tone de capsuni de pe cele 1.296 de hectare de teren cultivat si 7.500 de tone de cirese si visine de pe 83 de hectare. Se estimeaza ca circa 22 de tone de caise de pe cele 11 hectare cultivate, doua tone de piersici de pe un hectar, 26.785 de tone de prune de pe 1.370 de hectare si 21.680 de tone de mere de pe 4.337 hectare.

In pietele locale au aparut pepenii verzi, la pretul de 1,5 lei/kg, insa acesta va scadea dupa ce va incepe recoltarea pepenilor din judet. Se estimeaza ca de pe cele 250 de hectare cu pepeni se vor recolta 750 de tone. “Daca nu le predau la centre, producatorii reusesc sa isi valorifice fructele personal, ca si la capsuni, vanzandu-le la capatul terenului. Acum lucram la un proiect de depozitare a produselor locale, pentru ca producatorii sa nu mai aiba probleme cu valorificarea si procesarea acestora”, a spus Ardelean.

BOLI NEPARAZITARE IN CULTURILE DE TOMATE

FITOSANITAR. Exista o serie de afectiuni neparazitare sau fiziologice ale plantelor de tomate (Petele brune pe frunze, Asfixierea coletului, Asfixierea radacinii, Argintarea). Petele brune pe frunze pot fi observate la tomatele cultivate in solarii sau in camp, sub forma de pete foliare. Deseori aceste pete pot fi confundate cu atacul produs de Alternaria porri f. sp. solani. Spre deosebire de aceasta boala, in aceste cazuri nu se constata pete pe petioluri, tulpina sau fructe si de aici necesitatea de a nu se interveni cu tratamente fitosanitare, afectiunile respective fiind de natura fiziologica (G. Marinescu, 2006).

Asfixierea coletului este des intalnita in culturile de tomate. Se manifesta prin necroza si suberificarea coletului, radacina principala este redusa in comparatie cu coletul si tulpina precum si necroza si suberificarea radacinilor secundare. De asemenea partea bazala este alterata, determinand o distrugere a radacinilor, iar uneori se observa chiar desprinderea radacinii principale. Aceasta afectiune neparazitara este cauzata de stagnarea apei in cultura, precum si folosirea apei foarte reci la udare. Asfixierea radacinii este o afectiune care apare in cazul folosirii apei de irigare foarte rece, aplicarea udarilor in exces, amplasarea culturilor pe soluri mai putin drenate.

Asfixierea radacinii provoaca ingalbenirea apoi brunificarea zonala sau generala a radacinilor cu necrozarea si disparitia radicelelor. Argintarea este o boala neparazitara care apare la plantele provenite din seminte nemature sau in conditii prelungite de temperatura sub 15 grade Celsius. Pe frunze se manifesta sub forma unor pete gri-verzui cu aspect argintiu de forma unor dungi pe tulpina, pe fructe apar sub forma de striuri verzi-argintii care devin galben-pal la maturitate. Pe frunze aceste pete ocupa portiuni din foliole, sau chiar portiuni din frunza.

Plantele afectate de aceasta boala, in general isi revin, exceptie facand cele care au varful de crestere afectat. Printre masurile fitosanitare de prevenire si combatere a bolilor neparazitare la tomate se numara: corectii privind lipsa de potasiu si bor, corectii privind conductibilitatea electrica a solului, se va evita pe cat posibil uniformitatea temperaturii noapte-zi, evitarea temperaturile scazute din timpul infloritului si legarii, evitarea intervalului prea mare intre udari, lipsa de calciu la nivelul fructului, excesul de azot, drenarea proasta a solului, defolierea exagerata a culturii.

Dereglari de nutritie

In culturile de tomate, conditiile pedoclimatice pot determina aparitia unor dereglari de nutritie legate de nivelul si raportul macro-elementelor absorbite intr-un anumit moment de catre plante. In functie de durata si gravitatea fenomenelor, aceste dereglari pot afecta calitatea si cantitatea productiei (dupa Jansen si colaboratorii, 1989). Diagnosticarea dereglarilor nutritionale este destul de dificila din cauza asemanarilor dintre simptomatologia unora dintre carente sau excese produse de diferite elemente minerale.

Principalele carente nutritionale pot fi intalnite in conditiile urmatoare: temperatura solului foarte scazuta duce la carenta de fosfor, luminozitatea foarte slaba duce tot la carenta de fosfor, temperaturile nocturne ridicate duc la carenta de magneziu, dezvoltarea redusa a sistemului radicular este indusa de carenta de fosfor si fier, fertilizarea organica excesiva sau dezechilibrata produce carente de magneziu, exces de potasiu, carenta de fosfor si exces de azot.

Afectiuni neparazitare ale tomatelor

Atat complexitatea factorilor de mediu, cat si managementul mai mult sau mai putin performant practicat in spatiile protejate si camp, pot determina anumite defecte ale fructelor de tomate, reprezentand afectiuni neparazitare (G. Marinescu, 2006). printre aceste afecaiuni se numara cicatricea stilara lemnoasa, putregaiul apical si coacerea patata.

Cicatricea stilara lemnoasa este o boala neparazitara destul de frecventa atat in camp cat si in solarii la hibrizii timpurii, cultivati in conditii nefavorabile cu temperaturi scazute in timpul infloritului si legarii, sol foarte rece care are carenta de fosfor la origine, exces de azot, perioade diurne foarte scurte si prea putin luminoase, umiditate relativa ridicata sau o atmosfera prea uscata. Uneori fructele sunt deformate simptom asemanator cu cel provocat de utilizarea erbicidului 2-4 D.

Putregaiul apical este o boala fiziologica observata in mod curent la culturile de tomate irigate prin rigole. Aceasta fiziopatie este determinata de: lipsa de calciu la nivelul fructului, irigarea prin rigole, intervalul prea mare dintre udari, exces de saruri, exces de azot, drenarea proasta a solului, atacul agentilor patogeni de sol, sensibilitatea hibrizilor de tomate.

Coacerea patata se refera la zone verzi, verzi-galbui care apar pe fructele rosii, aparent normale. Aceste zone sunt de regula mai ferme decat restul fructului copt. La sectiune prin fruct se constata prezenta unui tesut brun. Aceasta deficienta a fructelor de tomate poate fi asociata cu: lipsa de potasiu si bor, luminozitate scazuta, dar asociata cu temperaturi ridicate in spatii protejate, conductibilitate electrica scazuta a solului. In serele de tomate aceste afectiuni se observa calendaristic la inceputul primaverii si sfarsitul toamnei.

Masuri de evitare a fitotoxitatii

Arsurile cauzate de insolatie sunt frecvente la tomatele din spatiile protejate (sere necretizate, solarii), dar si in camp la fructele expuse la soare. Simptomele acestei boli sunt date de petele albe, stralucitoare, relativ pieloase, usor concave, destul de tari, ce contrasteaza cu restul fructului. Se va evita cultivarea de soiuri si hibrizi sensibili la acesta afectiune, serele se vor cretiza, si se va evita defolierea excesiva a plantelor.

In privinta evitarii unor deficiente de ordin cultural ce ar putea afecta aparatul foliar al tomatelor, trebuie sa avem in vedere efectuarea analizelor agrochimice pentru respectarea unui program de fertilizare echilibrat pe tot parcursul perioadei de vegetatie a tomatelor, evitandu-se in acest fel excesul cat si carentele in elementele de baza si microelemente. Evitarea fitotoxicitatii prin respectarea timpului de pauza dupa efectuarea dezinfectiei solului si efectuarea testului de fitotoxicitate inainte de infiintarea culturii tomatelor in spatiile protejate.

Cauzele care duc la fitotoxicitate: efectuarea tratamentelor fitosanitare cu concentratii marite de pesticide, sau aplicarea lor in conditii climatice nefavorabile, folosirea amestecurilor de pesticide necompatibile, folosirea unor pesticide neomologate pentru cultura tomatelor, folosirea unor aparate de stropit neperformante sau cu rezervoarele nespalate suficient dupa aplicarea erbicidelor, aplicarea ingrasamintelor solide si exces de saruri.

Ing. Melania OLTEAN,
DADR-Unitatea Fitosanitara Maramures

EUCALIPT

Un studiu recent, publicat de catre Directia Generala de Mediu a Comisiei Europene, arata ca uleiul esential de eucalipt poate constitui un pesticid natural si se recomanda utilizarea acestuia. Utilizarea excesiva a pesticidelor chimice, care initial au contribuit la asigurarea unei cantitati mai mari de hrana in lume, a ajuns sa aiba efecte nocive asupra mediului si sanatatii umane. Uleiurile esentiale sunt usor de extras, biodegradabile, iar uleiul de eucalipt are o serie de calitati care permit utilizarea sa impotriva daunatorilor, a microbilor, bacteriilor si ciupercilor, fara a se inregistra efecte adverse asupra oamenilor. Sub forma de vapori, uleiul de eucalipt poate fi utilizat si impotriva buruienilor. In plus, uleiul de eucalipt poate fi folosit si in mediul urban, pentru combaterea daunatorilor si a parazitilor din locuinte, restaurante, scoli, spitale etc. Sub forma de spray, poate fi utilizat pentru combaterea insectelor care afecteaza produsele depozitate. Autorii studiului atrag atentia si asupra unor neajunsuri ale uleiului esential de eucalipt, ca de exemplu lipsa de remanenta, care impune aplicarea repetata. In functie de anotimp, specie sau conditii meteo, calitatile uleiului esential de eucalipt se pot modifica. Dat fiind ca acest ulei nu este solubil in apa, poate scadea eficienta sa in combaterea daunatorilor care traiesc in sol sau a buruienilor, deficienta care poate fi remediata prin emulsionarea uleiului.

PUTREGAIUL BACTERIAN AL BULBILOR DE CEAPA SI PRAZ

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa si praz (Erwinia carotovora subsp. carotovora, Pseudomonas gladioli pv. alliicol, Pseudomonas cepacia) este o bacterioza, semnalata prima data in anul 1899, in SUA. In prezent, aceasta bacterioza se intalneste in toate tarile in care se cultiva ceapa, in special in regiunile umede sau in anii cu primavara si veri ploioase, producand pierderi mari in timpul depozitarii. In tara noastra a fost semnalata inca din anul 1943, si este prezenta in toate zonele de cultura.

In camp, boala apare la sfarsitul perioadei de vegetatie, observandu-se cu ocazia recoltarii. Frunzele plantelor bolnave nu prezinta simptome caracteristice, deoarece atacul este tardiv si apare in general in momentul uscarii naturale a acestor organe. In cazul in care se smulge o planta bolnava din sol, se constata ca bulbul si coletul este moale, acesta continand o cantitate mai mare de apa. Intr-o sectiune prin bulb, in sensul inaltimii, se poate observa o inmuiere a unor solzi (foi) si au aspectul asemanator cu al solzilor fierti. Bulbii bolnavi se depisteaza usor, deoarece prin strangere cu mana sunt moi. In timpul pastrarii, solzii devin mucilaginosi, de culoare galbena–brunie.

Boala evolueaza mai rapid sau mai lent, in functie de conditii, cauzand in final putrezirea bulbilor in intregime. Dupa ce boala a ajuns in aceasta faza, tesuturile incep sa se usuce, sa se zbarceasca sau, in caz ca sunt invadate de alte organisme, va aparea un putregai umed care degaja un miros respingator caracteristic. Pe timp umed si cald, cepele pot putrezi in 10-12 zile in camp. In cazul unor atacuri puternice, frunzele si lujerii se dezvolta slab sau putrezesc incepand de la colet si cad la pamant.

Caracteristicile putregaiului bacterian al cepei

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa devine o boala foarte grava atunci cand, dupa o furtuna cu grindina sau dupa vanturi puternice, urmeaza o perioada de cateva zile ploioase. In cursul pastrarii bulbilor, boala evolueaza mai lent, una-trei luni. Ea este favorizata de umiditatea mai ridicata si de leziunile superficiale ale tesuturilor coletului sau ale bulbului. In mod frecvent produce pagube in depozitele neutilate cu instalatii speciale de mentinere a temperaturilor scazute. Pe timp umed, in aceasta zona, pe o portiune de 10-20 cm, tesuturile se inmoaie si putrezesc, emanand un miros respingator. Frunzele se inmoaie la baza, se vestejesc si putrezesc odata cu tulpina. Pe timp secetos, plantele bolnave raman debile, subtiri, nedepasind 30 cm inaltime, avand coletul mult ingrosat.

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa poate fi cauzat de trei specii de bacterii, si anume Erwinia carotovora, o bacterie polifaga specifica morcovului, ca agent principal, care se prezinta sub forma de bastonase de 1,5-5 x 0,6 0,9 µm, peritriche, izolate sau inlantuite, asporogene. Pseudomonas alliicola, care se prezinta sub forma de bastonase de 1,05-2,8 x 0,7-1,4 µm, cu unul sau mai multi cili polari, si Pseudomonas cepacia, care se prezinta sub forma de bastonase de 0,8-1,0 x 1,6-3,2 µm, izolate sau perechi, cu 1-3 cili polari.

Transmiterea se face prin resturile neputrezite ale plantelor bolnave ramase in sol. In timpul vegetatiei, bacteriile sunt diseminate de apa de ploaie, de irigare, unelte, de insecte, in special de musca cepei (Hylemia antiqua). Patrunderea bacteriei in tesuturi are loc prin rani provocate de insecte sau de lucrarile de intretinere. Soiurile de ceapa tarzii sunt mai puternic atacate decat cele timpurii din cauza unei expuneri mai prelungite fata de infectii. De asemenea, culturile amplasate pe soluri grele si umede sunt atacate mai intens. Boala este favorizata de temperaturile cuprinse intre 25 si 30 de grade Celsius si de umiditatea atmosferica mai ridicata (peste 90%). Se va evita cultivarea cepei in monocultura revenind pe acelasi teren dupa trei-patru ani, in special pe terenurile grele si umede, sau care au fost ocupate inainte cu morcovi, varza, cartofi sau alte culturi sensibile fata de bacteria E. carotovora.

Un rol important in combaterea bolii il joaca zvantarea bulbilor dupa recoltare, prin expunerea la soare timp de 7-10 zile. Ceapa bine sortata se va pastra la temperaturi de 1-4 grade Celsius si o umiditate relativa a aerului de 70-80%. Bulbii se vor pastra in straturi de 20-30 cm grosime, pe gratare de lemn, pentru a se asigura o cat mai buna aerisire. Se vor indeparta din cultura plantele atacate, spre a se distruge. Rezultate bune in combaterea bolii se obtin prin cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti ca Daitona, Banko, Spirit, Romito, Diango (C.Gheorghies si I.Geaman 2003).

ing. Valer VELE, director coordonator adjunct
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

BOLI PRODUSE DE VIROZE IN CULTURILE DE TOMATE

Virusul mozaicului tutunului la tomate (tobacco mosaic virus in tomato) se intalneste in culturile de tomate din spatiile protejate, dar si la culturile de tomate timpurii din camp. Pe frunze apar decolorari difuze verzi in cazul mozaicului comun si galbene sau aproape albe in cazul mozaicului aucuba, de forma neregulata, izolate sau confluente, care alterneaza cu zone de culoare verde normal.

Suprafata limbului este usor gofrata. Forma frunzelor poate fi modificata prin reducerea aproape completa sau alungirea si ascutirea la varf a limbului foliar in cazul distorsiunii tomatelor. Pe frunze, petiol, pedunculii florali si tulpina, apar pete si dungi necrotice de culoare bruna, iar foliolele se curbeaza spre fata inferioara. Pe fructele deformate apar pete decolorate, translucide, care devin brune cenusii, usor adancite si cu suprafata rugoasa. In centrul si exteriorul petelor, tesutul este sanatos si isi continua cresterea, astfel ca la doua-trei saptamani fructele atacate au suprafata puternic deformata. Acest virus se transmite prin semintele de tomate, unde poate fi localizat, cel mai frecvent, la suprafata tegumentului. Plantutele tinere sunt inoculate cu virus in momentul cand cotiledoanele se elibereaza din tegumentul semintei (Laterrot si Pecaut 1968). In acest caz, producerea infectiei este conditionata de producerea pe radacinile plantei a unor leziuni proaspete in timpul executarii lucrarilor de repicat si plantat. Virusul se poate transmite prin inventarul de lucru si scheletul rasadnitelor si al spatiilor de cultura (sere, solarii) contaminate sau prin contactul direct intre plante.

Masuri de prevenire si combatere

Prevenirea atacului virusului mozaicului tutunului la tomate se poate realiza prin aplicarea urmatoarelor masuri: cultivarea soiurilor si hibrizilor cu rezistenta genetica la acest virus, tratarea semintelor la temperatura de 80 grade Celsius timp de 24 de ore, folosirea la repicarea rasadului a unui amestec de sol nou in fiecare an, dezinfectia scheletului in sere solarii si rasadnite, precum si a inventarului de lucru cu fosfat trisodic 10% in apa calda, urmata de clatire cu apa, eliminarea plantelor cu simptome de infectie virala din cultura, dezinfectarea mainilor si uneltelor de lucru cu solutie de fosfat trisodic 10% la operatiile de plantare, palisare, copilire, defoliere, carnire, respectarea unui asolament riguros in care tomatele pot reveni pe aceeasi sola doar dupa doi ani.

Virusul mozaicului castravetilor

Virusul mozaicului castravetilor la tomate sau filozitatea la tomate (Cucumber mosaic virus in tomato) a fost semnalata pentru prima data in anul 1930 (Mogendorff), sub numele de „frunze de feriga”, iar in anul 1960 Kovacevski a descris simptomul de necrozare a frunzelor, tulpinilor si fructelor de tomate. Boala este mult mai raspandita in culturile timpurii de tomate decat in culturile de vara, dar poate produce pagube insemnate si in culturile tarzii. Simptomele bolii. Plantele infectate in faza de rasad au talie redusa. Frunzele devin filiforme prin reducerea suprafetei foliolelor, capatand aspectul de feriga. Deformarea frunzelor poate fi insotita de mozaic slab sau patare. Productia acestor plante este mult diminuata sau chiar pierduta. Daca infectia se produce mai tarziu, se observa decolorarea frunzelor, avortarea florilor, limitarea perioadei de fructificare si scaderea insemnata a productiei, atat cantitativ cat si calitativ. In vestul Europei, boala s-a manifestat sub forma de pete necrotice pe frunzele apicale.

Combaterea virozelor tomatelor

In spatiile protejate (sera, solarii), se recomanda sa se ia urmatoarele masuri: compartimentele destinate culturii tomatelor se vor curata de toate resturile vegetale, dupa care se va face dezinfectarea spatiului folosind o solutie de formalina (E. Docea, E. Radulescu - 1966). De asemenea, la inceputul fiecarui ciclu de productie pamantul se va steriliza cu vapori supraincalziti sau se va inlocui cu pamant adus din lucerniere sau terenuri intelenite. Obiectele, utilajele si tot inventarul din sere se va dezinfecta prin cufundare in solutie de acid citric sau fosfat trisodic 10%, timp de 30 de minute.

Dupa dezinfectarea serei si utilajelor, compartimentele se vor tine inchise, pentru a opri intrarea inauntru a persoanelor straine, deoarece acestea ar putea aduce virusul din afara. In vederea obtinerii de material sanatos se va folosi numai samanta recoltata de la fructele sanatoase „care este bine a se dezinfecta inainte de insamantare cu permanganat de potasiu 1%, timp de 5 minute, dupa care se va spala bine in mai multe ape. Rasadul se va produce in recipiente izolate de alte plante (in special solanacee), de la care virusurile s-ar putea transmite. Pana la plantare, cuburile sau laditele cu rasad se vor tine intr-un loc izolat, pentru a nu fi atinse de muncitori, de peretii serelor etc.

Cu ocazia repicarii rasadului in ghivece, muncitorii se vor spala pe maini cu una din solutiile amintite mai sus sau cu apa cu sapun. Niciodata ghivecele cu rasaduri de rezerva nu se vor tine in sera printre randurile de tomate. Plantutele care prezinta simptome de imbolnavire se vor distruge. Dupa repicare, rasadul se va examina de mai multe ori, eliminandu-se plantele bolnave. O triere foarte riguroasa a plantelor se va realiza si in momentul plantarii.

Combaterea virozelor, in camp

Pentru combaterea virozelor la culturile de tomate in camp, se vor respecta o serie de masuri specifice. Pentru prevenirea virusului mozaicului tutunului se va folosi numai samanta recoltata de la plante sanatoase, care se va trata inainte de insamantare. Pentru prevenirea atacului virusului mozaicului castravetilor, tomatele se vor cultiva la o distanta cat mai mare de culturile de cucurbitacee (sau cele de spanac, telina) care sunt plante gazde ale acestui virus.

Producerea rasadului din sere semicalde sau reci contribuie la scaderea imbolnavirii. Pentru combaterea stolburului se recomanda respectarea termenelor de plantare, cultivarea de soiuri precoce si rezistente la atac, distrugerea buruienilor gazda si a insectelor vectoare. In regiunile unde stolburul apare an de an, se vor proteja culturile de tomate, cultivandu-se in jurul lor benzi de porumb, late de 5-6 m, care au drept scop sa impiedice trecerea insectei vectoare la tomate.

In cazul culturilor din sere se recomanda ca inainte de inceputul copilitului, daca exista plante bolnave in sera, sa se inlocuiasca cu material sanatos. Deoarece in sera virozele se manifesta numai in conditii de temperatura scazuta si luminozitate redusa, se recomanda ca in zilele senine sa se mentina o temperatura de 28-30 grade Celsius, iar in cele inorate de 20-22 grade Celsius. Se va organiza astfel productia, incat in zilele cu luminozitatea cea mai redusa plantele sa se gaseasca fie la inceputul, fie la sfarsitul perioadei de vegetatie.

ing. Melania OLTEAN
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PATAREA BRUNA A FRUNZELOR DE TOMATE

FITOSANITAR. Patarea bruna a frunzelor de tomate (Alternaria alternata f.sp.lycopersici, A.porri f.sp.solani) este o micoza care se intalneste in majoritatea tarilor cultivatoare de tomate din Europa, America de Nord, Africa, Asia etc. La noi in tara este mentionata frecvent, producand pierderi insemnate la culturile de tomate, atat in camp, cat si in solarii. In sere, boala apare spre sfarsitul perioadei de vegetatie. In anii cu precipitatii abundente in timpul vegetatiei, alternarioza poate duce la pierderi mari de recolta, in cazul culturilor netratate, pana la 80%.

Simptome

Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe tulpini, frunze, sepale si fructe. In rasadnita, atacul apare in portiunea bazala a tulpinitei, sub forma de pete cu aspect neregulat, de culoare bruna-inchis, initial de cativa milimetri diametru. In scurt timp, petele se extind de jur-imprejurul tulpinitei, caz in care rasadul se ofileste si se usuca. Cea mai frecventa si mai caracteristica forma de atac, care se observa dupa transplantarea tomatelor in camp, este cea care incepe cu frunzele bazale si se extinde la cele dinspre varf. Pe aceste organe apar pete izolate, mai rar confluente circulare brune, de 2-20 mm diametru, cu suprafata zonata concentric. In dreptul petelor se observa o eflorescenta fina, bruna-negricioasa, conidioforii si conidiile ciupercii. La un atac puternic, are loc o vestejire partiala sau totala a frunzelor, cu consecinte foarte grave asupra productiei. Pe tulpini, petioluri si pedunculi, atacul se manifesta prin pete eliptice, brune-negricioase, de dimensiuni mici, usor cufundate, bine delimitate. Fructele sunt sensibile la atacul acestei ciuperci de la formare pana aproape de maturare. Pe fructele dezvoltate, atacul apare la orice leziune sau crapatura, mai frecvent in zona cavitatii pedunculare si se manifesta prin pete mici, circulare, care treptat cresc in dimensiuni, fiind usor adancite in pulpa, brune-negricioase, lucioase, zonate concentric. Daca fructele atacate sunt mici, atunci se innegresc si cad cu usurinta de pe plante. La suprafata tesuturilor atacate, pe tulpini si fructe, apare o eflorescenta bruna-negricioasa, conidioforii si conidiile ciupercii.

Agentul patogen

Ciupercile Alternaria alternata f.sp.lycopersici si A.porri f.sp.solani fac parte din clasa Hyphomycetes, ord.Moniliales, fam.Dematiaceae. Conidioforii sunt simpli, septati, de culoare brun-oliv, iar conidiile sunt in forma de butelie, de culoare bruna, cu 8-15 septe transversale si 3-7 longitudinale, fiind dispuse in lant. Conidiile germineaza usor in stropii de apa sau de roua, dupa 1-2 ore, cand temperatura variaza intre 24 si 28 grade Celsius, iar umiditatea atmosferica este de 95-100%. Perioada de incubatie a bolii este de cinci-opt zile.

Masuri agrofitotehnice

Masurile agrofitotehnice de combatere a patarii brune a frunzelor de tomate sunt rotatia culturilor la 3-4 ani, distrugerea buruienilor si a resturilor vegetale dupa recoltare, aratura adanca de toamna, fertilizarea rationala, aerisirea serelor si a solariilor seara tarziu si dimineata devreme, mentinerea unei temperaturi constante.

Masuri chimice

Masurile de combatere chimica (in timpul vegetatiei), pentru combaterea patarii brune a frunzelor se vor aplica tratamente cu urmatoarele produse: Dithane M 45-0,2% sau 2,0-2,5 Kg/ha; Orius 25 EW-0,05%; Bravo 500 SC-0,2% sau 1,5-2kg/ha; Konker-1,25l/ha; Melody Duo-0,3%; Score 250 EC-0,05% -0,5 l/ha; Ridomil Gold MZ 0,25%-2,5 kg/ha; Poliram DF-0,2%; Folpan 50 WP-0,25%; Folio Gold-537,5 SC-0,25% sau 2 l/ha; Manzate 75 DF 0,2% sau 2 l/ha; Merpan 50 0,2%. Etc.

Samanta

Samanta provenita din culturi atacate de Alternaria alternata f.sp.lycopersici, A.porri f.sp.solani se va dezinfecta termic cu apa calda la 50 grade Celsius timp de 25 de minute sau chimic, cu Tiramet 600 PTS -4ml/kg sau cu Tiramet 60 PTS 4 g/kg.

ing. Valer VELE, director coordonator adjunct,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PURICELE MELIFER COMUN AL PARULUI

FITOSANITAR. Conditiile climatice, caracterizate printr-o primavara calduroasa si cu un regim scazut de precipitatii au favorizat aparitia si inmultirea puricelui melifer al parului (Psylla pyri L.), in plantatiile de par din judetul nostru. In ultimii ani, din cauza schimbarilor climatice, prezenta daunatorului a fost semnalata intr-un grad de atac mijlociu atat in culturile intensive de par, cat si in gospodariile populatiei. Este un daunator foarte periculos pentru specia par si foarte greu de combatut. Aceasta specie are o larga raspandire pe glob, fiind prezenta in tari din Europa, precum si pe continentul american. In tara noastra se gaseste cu caracter pagubitor in majoritatea plantatiilor de par, alaturi de celelalte specii de Psylla, fiind unul din factorii care limiteaza cultura parului.

Biologie

Intr-un an, daunatorul dezvolta trei-patru generatii. Ierneaza in stadiul de adult in scoarta pomilor si in resturile vegetale. Purecii parasesc locurile de iernare in decada a treia a lunii februarie, prima jumatate a lunii martie, inainte de umflarea mugurilor. In cateva zile are loc imperecherea in coroana pomilor, iar la 2-10 zile incepe depunerea oualor, dupa care masculii pier. Femela depune ouale in mugurii partial desfacuti si pe ramurile din jurul mugurelui. Pe masura ce apar organele vegetative noi (inflorescente si lastari), ouale sunt depuse pe acestea (pe fata inferioara a frunzelor, in jurul nervurilor). Primele larve apar in luna aprilie, moment ce corespunde cu faza fenologica de rasfirare a inflorescentelor de par. Larvele se instaleaza pe organele noi aparute (petale si partea inferioara a frunzelor), unde se hranesc sugand seva tesuturilor. Pe masura aparitiei noilor lastari si a fructelor, larvele migreaza pe aceste organe. In perioada hranirii, larvele secreta o roua de miere, pe care in perioadele calduroase si ploioase se dezvolta ciuperci din genul Capnodium, care produc fumagina. Stadiul larvar dureaza aproximativ 30 de zile, iar cel de nimfa 10-14 zile. Primii adulti ai primei generatii apar la sfarsitul lunii mai; daca timpul este calduros pot sa apara si in a doua decada a lunii mai. Adultii raman in coroana pomilor si dezvolta mai multe generatii pana in august-septembrie. In toamnele lungi si calduroase, adultii zboara in plantatie pana in lunile octombrie-noiembrie si uneori, dupa ce se raceste vremea, se retrag pentru iernare (Gheorghe Lefter, Nicolae Minoiu).

Recunoasterea insectei

Puricele melifer al parului prezinta doua forme intr-un an, o forma de vara si una de iarna. Cercetatorii au stabilit ca forma de iarna este mai mare decat cea de vara, masculii atingand 3,2 milimetri, iar femelele 3,5 milimetri. In cazul acestui daunator, culoarea corpului este bruna-roscata, cu pete ruginii pe torace, dispuse liniar. Adultii au aripile dispuse in forma de acoperis, iar aripile anterioare sunt transparente, cu nervuri cafenii si pete fumurii. Forma de vara are culoarea corpului mai deschisa, cafenie-caramizie, aripile translucide, cu pete longitudinale. Oul este oval alungit, avand o lungime de 0,3-0,4 milimetri, de culoare galbena-portocaliu. Pe partea ventrala prezinta un pedicel cu ajutorul caruia se fixeaza in tesutul plantei, iar la partea posterioara prezinta un filament lung si curbat.

Cum ataca puricele melifer

Daunele provocate de daunatorul Psylla pyri L. in culturile pomicole sunt consistente si provoaca pierderi economice considerabile. In cazul pomilor atacati de acest daunator, larvele si nimfele colonizeaza mugurii, lastarii ierbacei, frunzele, florile si fructele pe care le inteapa si sug sucul celular. Ca urmare a atacului, mugurii se usuca si cad, lastarii se curbeaza, frunzele se incretesc si se innegresc, florile avorteaza, iar fructele raman mici, patate, deformate, cu un aspect cleios. Organele atacate sunt acoperite de ,,roua de miere”, pe care se dezvolta ciuperca numita Capnodium salicinum, ce produce fumagina. In cazul atacului acestui daunator, frunzele, ramurile si fructele sunt acoperite de un strat gros de culoare neagra, care impiedica fotosinteza. Densitati mari de oua, larve, nimfe se inregistreaza in livezile intensive de par, in care pomii sunt altoiti pe gutui. Atacuri mari se produc pe lastari, in special la primele doua generatii si corespund fazei de vegetatie de inflorire si de crestere intensa a lastarilor. Lemnul nu se coace si degera peste iarna. In timp de seceta, scoarta lastarilor, ramurilor si trunchiului are un aspect umed uleios, din cauza dejectiilor paduchilor. Pielita fructelor ramane cleioasa, din care cauza fructele sunt depreciate calitativ. Pe organele atacte de Psylla, este favorizata dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium si in acelasi timp este principalul vector al focului bacterian (Erwinia amylovora).

Combaterea puricelui melifer

In anii cu invazie mare, combaterea puricelui melifer comun al parului este dificil de realizat, mai ales daca sunt prezenti si ceilalti purici meliferi ai parului (Psylla pyricola, Psylla pyrisuga). Pentru combaterea adultilor hibernanti, primavara devreme se va efectua un tratament chimic cu unul din produsele pesticide: Confidor Oil SC 004 1,5% sau Aplaudus Super 1,5% sau Admiral 10 EC 0,1. Pentru prima generatie se recomanda efectuarea de doua tratamente. Primul tratament se efectueaza in faza fenologica de rasfirare a inflorescentei, iar al doilea in faza de scuturare a petalelor. In cazul unor atacuri masive se recomanda efectuarea celui de-al treilea tratament, la interval de 8-12 zile de la cel anterior. Tratamentul-cheie este la inceputul scuturarii petalelor pentru combaterea oualor si larvelor cu unul din inhibitorii metamorfozei insectelor: Nomolt 15 SC 0,05%, Dimilin 25 WP 0,03/, Rimon 10 EC 0,075%, in amestec cu acaricidul Vermitc 1,8 EC 0,15%, care au un efect sinergic si maresc eficacitatea. Pentru generatia a doua se vor efectua doua tratamente in cazul in care frecventa lastarilor infestati depaseste 15%-20%. Primul tratament se executa in prima decada a lunii iunie, iar al doilea la interval de 8-12 zile. La atacuri masive pentru combaterea generatiilor estivale se vor folosi aceleasi produse utilizate anterior, singure sau asociate in functie de situatie. Daca predomina ouale se vor folosi doar inhibitori, iar daca sunt oua, larve, se completeaza cu un acaricid plus un insecticid ca: Sinoratox Plus 0,1%, Nurelle D 50/500 EC 0,08%, Mospilan 20 SG 0,02%, Karate Zeon 0,015% etc. Tratamentele pentru puricele melifer comun al parului se efectueaza in complexare cu celelalte teste, conform programului de tratamente pentru cultura parului, respectand buletinele de avertizare.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

FANTANI PENTRU SALVAREA CAPSUNILOR
* Cultivatorii de capsuni din Satu Mare si-au improvizat sisteme de irigatii

SATU MARE. Producatorii de capsuni din Satu Mare si-au improvizat tot felul de sisteme de irigatii pentru a nu le fi afectata recolta. Ioan Pop, inspector al Directiei Agricole Satu Mare, a declarat ca in zona de nord a judetului, unde se afla aproape toate suprafetele de capsuni nu a plouat de mai bine de o luna, iar oamenii si-au forat fantani. Cu ajutorul unor pompe si al unor sisteme improvizate, acestia reusesc sa-si irige suprafetele cultivate pentru a nu li se compromite recoltele. Cei mai multi mici producatori au suprafete de pana la cinci hectare. “Mediul este cam uscat, iar capsunii au nevoie de ploaie - trebuie udati o data pe zi sau la doua zile”, a spus Pop.

In judet sunt 1.340 de hectare de capsuni, ponderea cea mai mare fiind in zona localitatii Halmeu, de 450 de hectare. Predomina premialul, un soi timpuriu, a carui recolta dureaza aproximativ doua-trei saptamani. Primele capsune din judet aparute pe piata satmareana costa 10 lei, fata de 8 lei cele din import. Inspectorul DADR Satu Mare spune ca fructele autohtone sunt mai gustoase, mai parfumate, insa perioada de valabilitate este mai mica. Recolta medie este intre 12 si 15 tone/hectar. Producatorii au piata de desfacere in toata tara, atat in piete, cat si la o fabrica de inghetata si una de conserve. De asemenea, multi producatori prefera sa-si vanda recolta in Ungaria, in zonele mai apropiate. Anul acesta, cativa producatori de capsune si legume din zona Careiului au inceput sa se asocieze, sperand sa-si poata valorifica mai bine recoltele, intr-un cadru organizat.

GANDACUL BALOS AL OVAZULUI

Gandacul balos al ovazului - Lema melanopa (sau Oulema Melanopa) - este foarte raspandit in tara noastra, producand pagube foarte mari, mai adesea in Campia Transilvaniei. In Maramures, s-a semnalat in lunca Somesului si a Lapusului. A fost semnalat atac foarte puternic in anii trecuti la Seini, Miresu Mare, Lapusel, Sacalaseni si Ulmeni. Descriere. Adultul gandacului balos al ovazului este o insecta bicolora, de patru-opt milimetri lungime, cu capul, antenele si tarsele negre, pronotul, femurele si tibiile rosu-portocalii, iar elitrele albastre-verzui cu luciu metalic, cu dungi longitudinale paralele si puncte intre ele. Oul are forma cilindrica, rotunjit la ambele capete, de circa 0,50 milimetri, de culoare galben portocalie. Larva are cinci-sapte milimetri lungime, cu corpul convex dorsal si plan ventral. Capul si pronotul sunt de culoare cafenie, iar restul corpului de culoare galbuie deschis. Larva prezinta pe partea dorso-laterala o substanta mucilaginoasa in amestec cu dejectii negricioase, cu rol de aparare (sacul stercoral). Biologie. Gandacul ghebos al ovazului este un daunator care are o singura generatie pe an. Acesta ierneaza in stadiul de adult, pe sub frunzarul padurilor sau in ierburile de pe marginea drumurilor etc. In cursul lunii aprilie, inceputul lunii mai, adultii acestui daunator parasesc locurile in care au hibernat si se raspandesc in culturile de cereale paioase, in special de ovaz, unde incep un intens proces de hranire care compromite culturile. Imperecherea are loc imediat dupa aparitie, iar ouale sunt depuse esalonat in luna mai si inceputul lunii iunie. O femela depune aproximativ 200 de oua. La completa dezvoltare, larvele coboara de pe plante, dupa ce in prealabil s-a desprins sacul stercoral de pe spate.

ing. Valer VELE

BIOLOGIA DAUNATORULUI LEMA MELANOPA

DAUNATORI. In cazul gandacului balos al ovazului, incubatia dureaza 10-15 zile, dupa care larvele aparute se hranesc cu epiderma superioara si cu parenchimul frunzelor, epiderma inferioara ramanand intacta sub forma unei membrane albicioase. Excrementele rezultate sunt depozitate in amestec cu o secretie mucilaginoasa pe partea dorsala. Stadiul larvar are patru varste si dureaza 15-20 de zile. La completa dezvoltare, larvele coboara de pe plante, dupa ce in prealabil s-a desprins sacul stercoral de pe spate, si patrund in sol la 3-5 cm adancime, unde construiesc casuta nimfala si se transforma in nimfe. Stadiul de nimfa dureaza aproximativ 15 zile, astfel ca aparitia noilor adulti, in functie de conditiile climatice ale anului si ale zonei, are loc catre sfarsitul lunii iunie, inceputul lunii iulie. Acestia se hranesc cu gramineele din flora spontana si la sfarsitul lunii august, inceputul lui septembrie, se retrag in locurile de hibernare, unde intra in diapauza.

Plante gazda si mod de daunare.

Gandacul ovazului se hraneste cu majoritatea paioaselor: grau de toamna si de primavara, orz, ovaz, cu unele graminee perene ca: obsiga, golomatul si altele. Uneori pot fi intalniti si pe plantele de porumb. Modul de daunare difera astfel: adultii consuma epiderma superioara, parenchimul si epiderma superioara, in urma atacului rezultand un fel de ferastruici alungite, paralele cu nervurile frunzei. Larvele consuma epiderma superioara si parenchimul, ramanand doar epiderma inferioara intacta, ca o membrana albicioasa. Atacul se produce de obicei in vetre, care se disting de la distanta sub forma unor pete albe. Sunt mai pagubitori adultii aparuti primavara decat cei din vara.

Combaterea gandacului balos al ovazului
Masuri preventive.

Rotatia culturilor. Este recomandat ca cerealele paioase sa revina pe acelasi sol dupa trei-patru ani, cele mai bune plante premergatoare fiind leguminoasele anuale (mazarea, fasolea, soia), apoi inul, rapita etc. Lucrari mecanice. Este recomandata efectuarea de lucrari mecanice repetate de pregatire a solului, care contribuie la scaderea rezervei biologice a daunatorului (uscarea stratului superficial duce la o distrugere in masa a oualelor si nimfelor.)

Masuri chimice. Se aplica tratamente la avertizare, primavara cand se atinge pragul economic de daunare ( PED) de 3,5 adulti pe metru patrat. Pentru combaterea chimica se recomanda: - tratamentele preventive se aplica de obicei odata cu erbicidarea si cu cele de combatere a bolilor foliare, la aparitia adultilor, care se observa seara; - tratamentele in vetre se aplica numai local, cand atacul nu este generalizat. - se vor utiliza urmatoarele produse: Decis 2,5 EC - 0,3 l/ha, Sinoratox 35 EC - 3,5 l/ha, Regent 200 SC - 90 ml/ha, Reldan 40 EC - 1,25l/ha, Mospilan 20 SP - 0,1kg/ha.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

ACARIENII CULTURILOR POMICOLE

DAUNATORI. Primavara anului 2009, caracterizata printr-o clima secetoasa si calduroasa, a favorizat dezvoltarea si intensificarea atacului daunatorilor in plantatiile pomicole. Pe langa daunatorii pricipali, o frecventa destul de mare o au acarienii, paduchii de frunze si moliile miniere. Seceta excesiva si umiditatea relativa a aerului foarte scazuta favorizeaza inmultirea in masa a acarienilor. O problema fitosanitara deosebita au creat si o creeaza in continuare acarienii filocoptizi ai marului si prunului, in plantatiile pomicole ale judetului. Semnalat in urma cu 20 ani in judetul nostru in fermele pomicole de la Seini si Lapusel, daunatorul acarianul filocoptid al marului (Aculus schlechtenedali Nal) si-a extins arealul de raspandire, rezerva sa biologica fiind in crestere. Aceasta stare se explica prin schimbarea microclimatului in judetul nostru prin incalzirea semnificativa a vremii si prin faptul ca gama de produse acaricide care au eficienta asupra acestor acarieni eriophizi este foarte mica. Acarianul filocoptid al marului. Acarianul are o larga raspandire pe glob, iar in tara noastra s-a semnalat cu caracter pagubitor in ultimii 20 de ani. Femela de vara masoara 0,16-0,18 mm lungime, are forma corpului alungita, este de culoare galbena-bruna si prezinta acelasi numar de tergite si sternite. Femela de iarna este asemanatoare ca forma, dar prezinta un numar ceva mai mic de tergite, fiecare suprapunandu-se pe una sau doua sternite (“Entomologie Horticola” - G. Teodorescu, T. Roman, M. Sumedrea 2003). Acarianul ierneaza in grup, sub scoarta exfoliata a pomilor, in crapaturile scoartei pomilor, intre solzii mugurilor sau la baza acestora si dezvolta cinci-sase generatii pe an. Adultii migreaza din locurile de iernare primavara, de obicei in luna aprilie, si invadeaza mugurii, frunzele si florile. Ouale sunt depuse pe partile verzi ale plantei, iar in luna mai acarianul dezvolta o noua generatie. Inmultirea continua pana in luna august, iar la generatiile estivale se constata o suprapunere a acestora. Cei mai multi acarieni se gasesc pe partea inferioara a frunzei, la infestari puternice numarul acestora fiind de 300-500 de exemplare pe centimetru patrat. Densitatea acarienilor pe frunza scade treptat spre sfarsitul verii si odata cu dezvoltarea femelelor deutogine, inmultirea inceteaza. Daunatorul prefera marul, dar in literatura de specialitate este semnalata prezenta acestuia si pe specia par.

Plante-gazda si mod de daunare

Acarienii se hranesc cu frunzele plantelor atacate, iar in locul intepaturilor efectuate de acesti daunatori apar pete mici, de culoare galbena-albicioasa. Frunzele puternic atacate de acesti daunatori devin argintii cu reflexe plumburii si, ulterior, partile laterale ale limbului foliar se ruleaza spre partea superioara a frunzei, se brunifica si cad prematur. Ca urmare a atacului efectuat de acesti daunatori se inregistreaza o crestere mai slaba a lastarilor erbacei, precum si deformarea acestora mai ales in pepiniere. Acarienii ataca si fructele, mai ales in zona caliciala, unde apare o rugozitate pronuntata, care depreciaza calitatea acestora.

Combatere. In lipsa pradatorilor naturali pentru combaterea acarianului se recomanda executarea tratamentelor fitosanitare la depasirea pragului economic de daunare (PED) stabilit de 3-5 forme mobile pe frunza vara. Pentru combatere se va folosi unul din produsele acaricide: Demitan 200 SC 0,07% sau Omite 570 EW 0,1% sau Torque sau Ortus 5 SC 0,1%, etc.

ACARIANUL PUIETILOR DE PRUN

DAUNATORI. Acarianul filocoptid al puietior de prun (Aculus fockeui Nal) este un agent de daunare raspandit in mai multe tari din Europa (Polonia, Germania, Austria, Bulgaria, Franta, Italia). In tara noastra a devenit unul din cei mai periculosi daunatori ai prunului, provocand pagube mari in pepiniere si plantatii tinere. (Entomologie Horticola - G. Teodorescu, Traian Roman, Mihaela Sumedrea 2003). Femela acestui daunator are corpul curbat, fusiform, de culoare galbena-bruna, de 0,18-0,19 mm lungime si 0,7-0,8 mm latime. Masculul apare sporadic. Acarianul are patru-sase generatii pe an si ierneaza in solzii mugurilor si mai rar pe scoarta pomilor. Primavara, adultii apar in luna aprilie sau mai si colonizeaza frunzulitele abia formate pentru a se hrani. Acarienii se gasesc pe partea inferioara a frunzelor si in interiorul mugurilor.

Modul atacului. Acarianul ataca prunul si piersicul, dar in literatura de specialitate este mentionata si cultura de cais si cires. Atacul cel mai caracteristic este pe frunze, manifestandu-se prin incretirea, ingrosarea si clorozarea acestora, care in urma atacului raman cu limbul foliar mic. Internodiile lastarilor raman scurte, iar calitatea pomilor din pepiniera se depreciaza. Pomii tineri stagneaza in crestere si varful se usuca.

Combatere. Pentru combaterea acestui acarian se vor efectua urmatoarele tratamente, utilizandu-se unul din produsele acaricide: Envidor 240 SC 0, 04%, Omite 570 EW 0,1%, Spiderkill 0,1%, Torque 550 SC 0,04%.

Acarianul rosu al pomilor

Acarianul rosu al pomilor (Panonychus ulmi Koch.) este un daunator de origine europeana, care are o larga raspandire pe glob. In tara noastra se intalneste frecvent in toate zonele unde se cultiva pomi fructiferi. (Nicolae Minoiu, Gheorghe Lefter -1990; G.Teodorescu, M. Sumedrea, T.Roman -2003).

Descriere. Femela este mai mare decat masculul si masoara 0,35-0,56 mm lungime. Corpul este oval, bombat pe partea dorsala, de culoare rosie-visinie, cu pete de un rosu mai inchis, vizibile mai ales dorsal. Prezinta numerosi perisori inserati in mai multe randuri, atat dorsal, cat si ventral. Masculul masoara 0,25-0,35 mm lungime, are corpul alungit si mai ingustat posterior. Culoarea este variabila de la galben-portocaliu la galben-verzui. Oul este sferic, striat dorsal si prevazut cu un pedicel. Oul de vara este mai mic, de culoare rosie mai deschis, iar oul de iarna este ceva mai mare, de culoare rosie-carmin.

Biologie si ecologie. Acarianul rosu al pomilor ierneaza in stadiul de ou si dezvolta 5-6 generatii pe an. Ouale sunt depuse pe ramurile pomilor, de obicei in zona de ramificatie a acestora, in jurul mugurilor, in crapaturile scoartei si uneori pe trunchiul pomilor. Eclozarea larvelor are loc, de regula, la inceputul lunii aprilie, la temperaturi medii cuprinse intre 8 si 18 grade Celsius si coincide cu faza fenologica ,, urechiusa de soarece” si se esaloneaza pe o perioada de 15-30 de zile, in functie de conditiile climatice, temperatura avand un rol determinant. Larvele aparute colonizeaza frunzele si inflorescentele, mugurii pe care se hranesc, intepand si sugand seva. Frecvent, prezenta pontei de iarna se poate observa din luna august. Seceta excesiva si umiditatea relativa a aerului foarte scazuta favorizeaza inmultirea in masa a acarianului.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PADUCHII DE FRUNZE INTALNITI LA SPECIILE SEMINTOASE

FITOSANITAR. Clima din primavara acestui an, caracterizata prin temperaturi ridicate si precipitatii sub limita valorilor normale pentru judetul Maramures, a favorizat aparitia si evolutia daunatorilor. Astfel, stadiile de dezvoltare ale insectelor s-au succedat mai rapid, invazia in plantatie fiind mai puternica. In urma sondajelor fitosanitare periodice s-a semnalat un atac puternic de paduchi (afide) in unele livezi in care nu au fost respectate tehnologiile specifice si buletinele de avertizare si intr-un grad de atac slab in fermele organizate, unde verigile tehnologice au fost respectate si s-au efectuat tratamentele fitosanitare la avertizare.

Paduchele verde al marului

Paduchele verde al marului (Aphis Pomi De Geer) are o larga raspandire pe glob, iar in tara noastra este semnalat cu caracter pagubitor in toate zonele pomicole - in Romania se intalneste in toate regiunile (Manolache si colaboratorii, 1969). Descriere si recunoastere. Femela aptera este de culoare verde-galbuie, cu capul galben-verzui sau brun: corpul piriform, lung de 1,5-2 mm. Antenele sunt galbui, mai scurte decat corpul, iar corniculele negre. Femela are protoracele si abdomenul de culoare verde, mezotoracele si antenele negre (cu exceptia articolelor 3 si 4, care sunt galbene) si lungimea de 0,5-0,6 mm. Biologie si ecologie. Este o specie nemigratoare, holociclica, care se inmulteste tot timpul anului pe aceeasi planta lemnoasa. Daunatorul ierneaza in stadiul de ou de rezistenta, pe ramurile subtiri, la baza mugurilor sau sub scoarta exfoliata si dezvolta 8-12 generatii pe an. Primavara devreme, in fenofaza de dezmugurire a mugurilor de rod, eclozeaza larvele care colonizeaza mugurii si tinerele frunzulite, hranindu-se cu seva acestora. Dupa o scurta perioada de hranire se transforma in femele aptere (fundatrixul). Acestea continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar, dand nastere la larve, iar dupa circa doua saptamani acestea se transforma in femele aptere (virginogene). Virginogenele aptere continua sa se inmulteasca partenogenetic vivipar pana in toamna, dezvoltand intre 8 si 12 generatii. Inca din luna mai, in coloniile de paduchi apar si virginogene aripate, care migreaza pe alti pomi, unde continua sa se inmulteasca tot partenogenetic vivipar. Spre toamna, in coloniile de afide apar femelele aripate (sexuparele) care dau nastere la femele si masculi (forme nearipate) si dupa imperechere depun oul de iarna.

Plante gazda si modul de daunare

Populatia acestui daunator este diminuata de unii pradatori. Printre speciile cu o densitate numerica ridicata in primavara se numara Formica rufa, Episyrphus balteatus Deg., Cantharis fusca si Coccinella septempunctata L. In sezonul estival, densitatea numerica cea mai ridicata o au speciile Aphydoletes aphidimyza Rondani, Crysopa carnea Steph., Adalia bipunctata L. si Scymnus spp. Pentru combatere se recomanda efectuarea de tratamente fitosanitare, primavara devreme, la semnalarea primelor colonii de paduchi pe frunze, inainte de formarea pseudocecidiilor. Tratamentele se repeta la fiecare generatie a daunatorului, pana la stoparea atacului. La aceste tratamente se vor folosi unul din produsele: Sinoratox 35 CE 0,15%, Sinoratox Plus 0,1%, Coragen 0,01%, Macth 050 EC 0,1%, Karate Zeon 0, 015%, Insegar 25 WG 0,04%, Nomolt 15 SC 0,05%, Calypso 480 SC 0,02%, Actara 25 WG 0,01%, precum si alte produse de protectia plantelor recomandate in Codex.

Paduchele roz galicol

Paduchele roz galicol al marului (Dysaphis devecta Walker) este o specie care are o larga raspandire pe glob, iar in tara noastra prezenta daunatorului cu caracter pagubitor a fost semnalata doar in ultimii ani. Adultul are corpul globulos, oval, de culoare cenusie pana la cenusie-albastruie inchis, acoperit cu o pulbere ceroasa alba. Coada este neagra, scurta, triunghiulara. Nimfa este de culoare roz deschis pana la cenusie-albastruie. Daunatorul dezvolta trei generatii pe an. Paduchele roz galicol este o specie nemigratoare care se inmulteste numai pe mar. Paduchele roz galicol al marului ierneaza in stadiul de ou sub scoarta sau in crapaturile scoartei, in fisurile adanci ale scoartei de pe trunchiul pomilor si ale sarpantelor mai groase. La inceputul primaverii, eclozeaza larvele, care colonizeaza rozetele de frunze, unde se hranesc intens. Mai tarziu, larvele migreaza si pe lastarii tineri. Dupa imperechere, femela depune oul de iarna obisnuit incepand cu a treia decada a lunii iunie pana la jumatatea lunii iulie. Daunatorul ataca marul, preferand soiurile Golden delicious si Florina, precum si pomii ceva mai in varsta. Atacul cel mai intens se inregistreaza in lunile mai-iunie. Paduchii se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor unde se hranesc cu sucul celular al acestora. Frunzele atacate sunt puternic deformate, se gofreaza, se incretesc pe partea superioara a limbului foliar si se inrosesc. La infestari masive capacitatea de fotosinteza scade, fiind puternic influentata negativ atat productia de fructe a anului in curs, cat si diferentierea mugurilor de rod pentru anul viitor. Fructele provenite de la pomii atacati sunt mici si deformate, lipsite de aspect comercial. In cazul acestui daunator, masurile de combatere sunt similare cu cele recomandate la paduchele verde al marului.

Ing. Melania OLTEAN
DADR-Unitatea Fitosanitara Maramures

MASURI DE COMBATERE INTEGRATA IN CULTURA MARULUI

FITOSANITAR. In pomicultura, marul este considerat cea mai importanta cultura, in majoritatea tarilor, unde agricultura este ramura de baza a economiei. Trecerea la intensivizarea culturii (densitati mari de pomi la hectar) a creat conditii de inmultire in masa a multor specii de patogeni si daunatori. Complexul de combatere integrata la mar presupune imbinarea tuturor metodelor si masurilor, adaptate concret, in functie de specificitatea fiecarei plantatii, ca de exemplu: carantina zonala si nationala - se refera expres la stoparea extinderii atacului de Erwinia amylovora etc.; drenarea terenurilor grele - elimina excesul de umiditate si, implicit, favorizeaza infectiile de Phytophtora cactorum; cand sunt conditii de maxima favorabilitate pentru patogeni (in functie de criteriile fenologice si biologice) sunt avertizate tratamente fitosanitare, prin indicarea perioadei optime de interventie, a produselor pesticide cele mai corespunzatoare etc. Prevenirea si combaterea organismelor daunatoare plantelor pomicole se realizeaza prin mijloace preventive si curative.

Masuri preventive

Aspectele tehnologice de infiintare a livezilor care sa creeze conditii optime de crestere a pomilor si vitrege pentru dusmanii lor sunt: alegerea locului de amplasare a livezii, alegerea sortimentului, a combinatiei soi-portaltoi, amplasarea in teren a sortimentului, orientarea randurilor, distanta de plantare, pregatirea terenului pentru plantare (desfundat, fertilizat, drenat etc). Masurile curative sunt cele care actioneaza direct asupra agentilor patogeni, daunatorilor si buruienilor cuprind masuri fizico-mecanice, biologice, biotehnice si majoritatea tehnologiilor de combatere chimica.

Masuri tehnico-organizatorice in livezi

In amplasarea livezilor se vor evita locurile joase, cu circulatie redusa a aerului, cu exces de umiditate. In aceste zone, umiditatea atmosferica este ridicata, iar persistenta picaturilor de apa pe frunze este mare. Se favorizeaza bolile criptogamice (rapan, fainare, monilioza etc.). Terenurile grele, reci, cu apa freatica la suprafata, favorizeaza agenti patogeni de sol, ca aceia care produc cancerul radacinilor. Terenurile plane pe care se amplaseaza plantatii trebuie sa aiba soluri profunde, cu drenaj natural si o buna circulatie a aerului. Pe terenurile inclinate, panta sa fie uniforma. Pe panta, ordinea de amplasare este in functie de pretentiile termice si sensibilitatea la boli.

Organizarea livezii

Randurile de pomi se vor orienta pe directia N-S. Astfel, coroana pomilor va fi uniform luminata. Conditia de baza a unei plantatii de mar de mare randament, in care agentii de daunare, in special bolile, nu gasesc conditii de propagare, este ca pomii sa fie foarte bine luminati si aerisiti. Distanta dintre randuri trebuie sa permita formarea unei coroane, cu toate componentele ei, bine luminate si aerisite, cu un volum productiv optim, in functie de habitusul genetic al speciei, soiului si de combinatia soi - portaltoi.

Infiintarea plantatiei

Inmultirea materialului saditor trebuie sa se realizeze in pepiniere modern dotate, care sa poata realiza puieti liberi de virusuri si oricare alt agent patogen sau daunator.

Prognoza si avertizarea

In cadrul masurilor organizatorice de prevenire intra si diagnoza, prognoza si avertizarea bolilor, daunatorilor si buruienilor. Prin aceasta activitate se stabileste existenta, frecventa, intensitatea atacului, densitatea, gradul de atac si paguba ale agentilor patogeni si buruienilor. Aceste date, corelate cu conditiile pedoclimatice, tehnologia de cultura, biologia agentului de daunare, fenologia speciei si soiului, avertizeaza aparitia in timp si spatiu a agentului de daunare. Aceasta activitate este organizata pe tot teritoriul tarii, prin statiile de prognoza si avertizare din cadrul unitatilor fitosanitare judetene.

Carantina fitosanitara

O masura preventiva importanta este carantina fitosanitara interna si externa. Prin masuri legislative interne si conventii internationale se impiedica intrarea in tara a organismelor daunatoare, neexistente in tara noastra, si transmiterea in interiorul tarii a organismelor deosebit de periculoase, din zonele contaminate in cele libere. Aceasta se realizeaza prin controlul fitosanitar, la granita si destinatie, al tuturor transporturilor de produse vegetale importate. Se controleaza si certifica toate produsele vegetale destinate exportului, ca si cele care circula in tara si sunt potentiale detinatoare de organisme deosebit de periculoase ca: focul bacterian al rozaceelor, cuscuta, lupoaia etc. Exista o serie de masuri fizico-mecanice recomandate a fi realizate.

Taierea ramurilor

Taierea si distrugerea prin ardere a ramurilor infectate, uscate. La soiurile sensibile, la anumiti patogeni care se transmit de la un an la altul prin miceliu de rezistenta pe ramuri, se recomanda scurtarea ramurilor vegetative obligatoriu pana la portiunea sanatoasa. La soiul Ionathan, fiind foarte sensibil la fainare, se vor executa taieri severe pentru eliminarea lastarilor infectati.

Razuirea scoartei ramurilor de schelet, trunchiului si axului

Razuirea scoartei contribuie semnificativ la reducerea rezervei biologice a agentilor patogeni care ierneaza sub scoarta, ca rapanul, cancere etc. Materialul rezultat se distruge prin ardere.

Taierea dragonilor

Odata cu taierile de formare si corectie si fructificare, se elimina si lastarii, dragonii de la baza tulpinii si cei din radacini, de sub coroana pomilor.

Strangerea frunzelor si fructelor

Strangerea frunzelor si fructelor uscate, care atarna sau sunt lipite de ramuri, pentru a se reduce rezerva biologica a moniliozei.

Protejarea ranilor mari

Ranile rezultate in urma taierilor de corectie si a celor de regenerare se vor unge imediat dupa taiere cu Relaco (produs care stimuleaza vindecarea ranilor) si se va inhiba lastarirea cu ceara de altoit sau cu vopsea alba de ulei.

Strangerea si arderea frunzelor

Prin strangerea si arderea frunzelor se distrug formele de transmitere a bolilor, indeosebi rapanul, monilioza etc.

Mijoace biochimice

Din medicina naturista umana se stie ca unele substante continute de anumite plante, ca alcaloizii si fitoncidele, au actiune bacteriostatica, bactericida, fungistatica si fungicida. Adica inhiba sau distrug bacteriile si ciupercile daunatoare organismului uman. Situatia se aplica si in fitotehnie.

Plante

Printre plantele recomandate ca mijloace biochimice se numara usturoiul, hreanul, ceapa, urzica, mararul, cimbrul si altele. Extracte din aceste plante si altele, aplicate sub forma de solutii pe organele verzi ale pomilor, au inhibat sau distrus agentii patogeni ca Focul bacterian, Endostigme inaequalis, Podosphaera leucotricha, Monilinia spp., Agrobacterium tumefaciens etc.

Terenuri

Terenurile grele, reci, cu apa freatica la suprafata, favorizeaza agentii patogeni de sol. In aceasta categorie intra acei agenti patogeni care produc cancerul radacinilor. De asemenea, terenurile plane pe care se amplaseaza plantatii trebuie sa aiba soluri profunde, cu drenaj natural si o buna circulatie a aerului. Pe terenurile inclinate, panta trebuie sa fie uniforma.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

VIESPEA LASTARILOR DE MAR SI PAR

FITOSANITAR. Din totalul de 6.170 de hectare de plantatii pomicole in sistem intensiv, judetul Maramures detine o suprafata de 137 de hectare de par, din care suprafata cea mai mare se afla in gospodariile populatiei.

Perele sunt, in general, mai sensibile la transport decat merele, se pastreaza mai putin si cu pierderi mai mari (exceptand unele soiuri), de aceea, sub raportul rentabilitatii, cultura parului se situeaza sub cea a marului, fapt ce explica de altfel si ponderea mai mica in cultura. In principal, parul este atacat de aceleasi boli si daunatori ca si marul, combaterea lor facandu-se la fel. Cei mai importanti daunatori ai parului, care pot provoca daune foarte mari, mergand pana la distrugerea completa a pomilor in scurt timp, sunt: psilla parului (Psylla piricola Forst), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), viermele fructelor (Carpocapsa pomonella), gargarita mugurilor (Antonomus piri Koll), viespea parului (Hoplocampa Brevis - Klug), viespea lastarilor de mar si par (Janus compressus F.), paianjenii si afidele.

Una dintre verigile de baza ale tehnologiei culturii parului o constituie cunoasterea aspectelor legate de boli si daunatori. Acest fapt devine cu atat mai necesar, cu cat conditiile de cultura sunt mereu favorabile pentru manifestarea bolilor si daunatorilor din cauza posibilitatilor reduse de aplicare a tratamentelor si tehnologiei de cultura complete. Pentru obtinerea de rezultate bune in combatere, tratamentele trebuie efectuate corect si la timp. Printre daunatorii semnalati in culturile de mar si par din judetul Maramures se numara si viespea lastarilor, care este raspandita in toate livezile de semintoase, atat in culturile de mar si par intrate pe rod, cat si in pepiniere. In ultimii ani, din cauza conditiilor de clima favorabile insectei, aceasta a fost semnalata si pe aliniamente la speciile de mar ornamental (malus floribunda sieb). Atacul insectei a fost semnalat pe aliniamente, in pepiniera pomicola, dar si in plantatiile intensive, insa intr-un grad de atac moderat, neproducand pagube economice insemnate.

Insecta a fost semnalata in tara noastra in anul 1962, in judetul Bihor, provocand pagube insemnate in plantatiile tinere de mar si par, iar in anul 2001 a fost semnalata in judetul Salaj (Perju si Junjan, 2001).

Pentru combaterea chimica se recomanda folosirea unuia din urmatoarele produse: Karate Zeon 0,015%, Decis 2,5 EC 0,03%, Calypso 480 SC 0,02%, Fastac 10 EC 0,015% etc.

Morfologia insectei

Adultul are corpul cilindric, de 6-8 mm lungime, capsula cefalica este globuloasa, antenele lungi si subtiri, formate din numeroase articule. Larva are corpul indoit in forma de ,,S”, de 8-10 mm lungime la completa dezvoltare si de culoare galben-deschis. Picioarele toracice sunt atrofiate sub forma unor tuberculi, iar cele abdominale lipsesc (Perju L. Teodosie 2001). Insecta ierneaza, ca larva ajunsa la completa dezvoltare, in lastarii de mar sau par. Primavara, incepand cu luna aprilie, larvele se transforma in pupe, iar apoi in insecte adulte care zboara in cursul luni mai. Cu ajutorul terebrei, insecta perforeaza scoarta lastarilor tineri si depune din loc in loc sub forma de spirala cate un ou. Depunerea oualor dureaza doua-trei saptamani. Lastarii atacati se ofilesc si apoi se usuca, fenomen observat in lunile mai si iunie in perioada de crestere a lastarilor. Ca forma de manifestare, aspectul de carja seamana cu cel al focului bacterian al rozaceelor si se poate usor confunda de catre necunoscatori.

Metode de aplicare a erbicidelor

Incorporarea erbicidelor volatile este o operatie deosebit de importanta si de mare finete. Cele mai bune rezultate se obtin prin lucrarea cu grapa cu discuri sau grapa rotativa, adancimea de incorporare fiind de 8-10 cm. Erbicidele nevolatile, in conditii de uscaciune, se incorporeaza obligatoriu la adancimea de 3-5 cm, cu combinatorul sau grapa cu colti reglabili. Aplicarea pe vegetatie (postemergenta) vizeaza erbicidele de contact cu actiune totala sau selectiva, precum si erbicide sistemice cu absorbtie prin organele aeriene ale plantelor. La aplicarea postemergenta se au in vedere conditiile de temperatura, umiditate, vant (aplicarea trebuie sa fie executata pe timp calm, fara vant, cu temperaturi cuprinse intre 10 si 20 grade Celsius, dupa ce s-a ridicat roua. Se evita aplicarea erbicidelor in zilele cu vant mai puternic de 0,25 m/s.

Buruienile sunt sensibile numai intr-o anumita faza vegetativa, faza de rozeta (doua-trei frunze sau 3-4 cm inaltime). Se impun cateva reguli pentru reusita lucrarii de erbicidat: in cazul erbicidarii preemergente solul trebuie sa fie maruntit si nivelat pentru a putea asigura un grad de acoperire mare a erbicidului la nivelul solului; in cazul erbicidarii postemergente pentru combaterea buruienilor monocotiledonate si dicotiledonate anuale si perene trebuie avuta in vedere epoca optima de administrare, care coincide cu momentul in care buruienile au atins 15-20 cm inaltime (inainte de inflorit). In prezent se cunosc peste 690 de specii de buruieni monocotiledonate si dicotiledonate din care circa 15-25 se intalnesc frecvent in plantatiile pomicole din Maramures. Toate lucrarile executate pentru combaterea buruienilor contribuie la cresterea costurilor de productie. Totusi, pierderile cauzate de buruieni sunt mult mai mari.

Avantajele si dezavantajele erbicedelor

Folosirea erbicidelor in combaterea buruienilor prezinta atat avantaje, cat si unele dezavantaje. Printre avantaje se numara reducerea necesarului de forta de munca in agricultura, cresterea productivitatii muncii (numar mai mic de operatii, usurinta in executarea tratamentelor, rapiditate), reducerea trecerilor repetate ale masinilor agricole, evitandu-se in felul acesta tasarea solului. Printre dezavantaje se numara poluarea solului, apei si aerului. Aceste dezavantaje sunt in corelatie negativa cu nivelul de cunoastere a celui care le foloseste, astfel ca folosirea erbicidelor presupune mai intai cunoasterea acestor substante si apoi pregatirea corespunzatoare a celor care le folosesc. De asemenea, este necesara perfectionarea sistemelor de masini pentru dozarea si aplicarea corecta pe unitatea de suprafata. Fiecare element de cunoastere in cazul erbicidelor reprezinta si un criteriu de clasificare cu importanta individuala si complexata pe celelalte criterii, astfel incat eliminarea oricaruia dintre ele, din spectrul de cunoastere al practicianului, este neavenita. In plantatiile de semintoase si samburoase, s-au obtinut rezultate foarte bune pentru combaterea buruienilor cu produsele Roundup 3,0-4,0 l/ha, aplicat postemergent, Glyphogan 480 SL 3-4 l/ha, Touchdown System 4 in doza de 3-4 l/ha aplicat postemergent, Sanglypho 3 l/ha, Galigan 240 EC 5 l/ha, Fusilade Forte 1,3 l/ha, Cosmic 3,0-4,0 l/ha, Glyphosate 72 SG 1,5-2,0 kg/ha, Kanzen 3-4 l/ha etc.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

EXCLUSIV: CULTURA PROFITABILA PE TIMP DE CRIZA
* Cum a fost distrusa prin ignoranta voluntara a autoritatilor o mina de aur pentru agricultura: plantele medicinale

ANALIZA. Atat de hulitii comunisti ne-au lasat mostenire o mina de aur pentru agricultura: cultura plantelor medicinale si aromatice. In 1990, sectorul a intrat in pseudo-democratie cu o suprafata de 27.400 de hectare cultivate, de unde se recoltau 20.500 de tone. Pe langa acestea, in flora spontana vegeteaza 3.700 de specii cu actiune fitoterapeutica, iar 384 de specii au efecte farmacodinamice. Tot in ’90, groparii sistemului au mostenit o grila valabila din 1980, care stabilea preturile de achizitie si livrare a plantelor medicinale si aromatice, precum si un lant national cu sute de magazine specializate (Plafar). In scurt timp, din toate s-a ales praful. In 2001 se mai cultivau vreo 5.000 de hectare (in cea mai mare parte cu coriandru, chimion si fenicul), iar productia de plante medicinale si aromatice scazuse de patru ori. In 2003, de cand dateaza ultima statistica a Ministerului Agriculturii (elocvent pentru importanta data acestui sector), se recoltasera 5.388 de tone de pe 9.529 de hectare cultivate. Tot in acel an a aparut si Legea nr. 491, care reglementa regimul plantelor medicinale si aromatice, insa era mult prea tarziu, cea mai mare societate de profil din sud-estul Europei, Plafar, fusese ruinata voluntar, refuzandu-i-se privatizarea. In pofida dezinteresului “baietilor destepti” care au condus agricultura dupa ’90 pentru plantele medicinale si aromatice, dezinteres doar aparent generat de prostie, pe piata mondiala cererea depaseste oferta. In 2007, exporturile romanesti de plante aromatice au atins 70 de milioane de euro, cifra de vanzare pe piata locala fiind de 5 milioane de euro. Printre argumentele favorabile: doar doua tari europene produc arnica, Spania si Romania (la noi este declarata monument al naturii, fiind permisa recoltarea anuala a doar 5 tone). Asadar, exista un potential imens de revigorare a agriculturii si in acest fel, prin cultivarea plantelor medicinale si aromatice, astazi ignorat.

Potential

Musetel, obligeana, levantica, menta, catina, echinaceea, coada soricelului, salvie, galbenele, rozmarin, busuioc, sunatoare, valeriana, mustar etc., toate aceste plante se preteaza conditiilor din Romania. Firmele producatoare de suplimente alimentare si cele din industria cosmetica achizitioneaza anual mari cantitati de plante medicinale si aromatice, importandu-si materia prima in special din tarile est-europene, unde solul nu este inca foarte poluat cu ingrasaminte toxice. Pentru ca fiecare planta medicinala sau aromatica are reguli aparte de cultivare, recoltare si livrare, asa ca inainte de a intra in acest domeniu este indicat sa consultati un specialist.

Andrei CALINA

VIESPEA CU FIERASTRAU A PRUNULUI

FITOSANITAR. Viespea cu fierastrau a prunului (Hoplocampa minuta), denumita si “viespea neagra”, este o insecta semnalata in aproape toate tarile din Europa. La noi in tara se intalneste frecvent in majoritatea zonelor de cultura a prunului, in anii favorabili dezvoltarii ei producand pagube foarte importante.

Cum recunoasteti daunatorul

Adultul este de culoare brun inchis spre negru lucios, avand lungimea corpului de 4-5 mm. Picioarele sunt galbene, cu trohanterele negre. Femelele sunt mai mari si mai late decat masculii. Aripile sunt transparente. Oul, de 1-1,5 mm, are forma unui scut bombat, este incolor, acoperit cu un strat protector cenusiu. Larva matura are 8-9 mm, de culoare alb galbuie, cu capul brun, prezinta trei perechi de picioare toracice si sapte perechi de picioare abdominale (false), emana un miros pronuntat de plosnita. Larvele in repaus stau curbate ca o semiluna. Pupa e alb galbuie, se afla in interiorul unui cocon pergamentos care este alcatuit din particule de sol.

Ciclul de dezvoltare

Viespea prunelor ierneaza ca larva complet dezvoltata, intr-un cocon, la 2-18 centrimetri adancime in sol, sub proiectia coroanei pomilor. Are o singura generatie pe an. Primavara, cand corcodusul este in faza fenologica de buton verde, larvele se transforma in nimfe, iar cand acesta infloreste, apar primii adulti. Dupa o scurta hranire cu nectarul dulce al florilor de samburoase, are loc copulatia si ponta. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a sepalelor sau pe receptacul, cu ajutorul ovopozitorului. O viespe depune un numar total de 80-100 de oua, iar pe o floare 1-5 oua. Incubatia dureaza aproximativ o saptamana, iar larvele aparute patrund in fructe unde incep sa se hraneasca cu samburii cruzi.

Recunoasterea atacului

Daunatorul este monofag, larvele acestuia atacand numai fructele de prun. Fructele infestate se recunosc foarte usor, deoarece prezinta la suprafata un orificiu rotund, negru-violaceu evident, acoperit cu exudatii gomoase si particule negricioase. Din cauza atacului, fructele nu se mai dezvolta, raman mici, verzi si cad. O larva in timpul dezvoltarii ataca intre trei si sase fructe. Ajunse la completa dezvoltare, cad odata cu fructele sau se lasa in jos si patrund in sol, unde isi construiesc un cocon din particule de sol (astfel ierneaza pana incepe un nou ciclu, anul urmator).

Avertizarea tratamentelor

In cazul acestui agent de daunare, observatiile pentru avertizarea tratamentelor se fac de catre specialisti, dimineata inainte de ora 7, cand insectele sunt amortite, prin scuturare. Buletinul de avertizare se emite imediat ce a inceput ponta (cand 30-50% din flori sunt deschise) si exista peste 2% flori cu ponta, mentionandu-se ca tratamentul trebuie sa inceapa cand 10-15% din flori au inceput sa-si scuture petalele, indicandu-se perioada calendaristica. Tratamentul trebuie sa se incheie in patru sau cinci zile la toata parcela. Nu trebuie sa se astepte scuturarea petalele la toate florile, deoarece stim din biologia insectei ca atunci cand exista 75-80% flori cu petalele scuturate, larvele au inceput sa apara si sa patrunda in receptacule (la Tuleu gras, Anna Spath, d’Agen, Vanat romanesc etc.).

Combatere

Pentru combaterea viespei cu fierastrau se recomanda efectuarea araturilor adanci de toamna si de primavara, deoarece astfel se distrug o mare parte din coconii in care ierneaza daunatorul. De asemenea, este recomandata strangerea si distrugerea fructelor infestate, inainte de iesirea larvelor.

Tratament

Combaterea chimica a viespei cu fierastrau a prunelor (Hoplocampa minuta) se realizeaza prin aplicarea unui singur tratament, la avertizare, folosindu-se unul din urmatoarele produse: Karate zeon 0,015%, Decis 2,5 EC 0,03%, Calypso 480 SC 0,02%, Fastac 10 EC 0,015% etc.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

EXCLUSIV: SPARGATORII DE NUCI, NEOCOMUNISTII
* 55 de ani de la prima lege de protectie a “pomului regilor”

INEDIT. In 17 aprilie se implinesc 55 de ani de la aparitia primei legi care se referea in exclusivitate la protectia nucului. „Decret numar 134” emis de Marea Adunare Nationala si aparut in Buletinul Oficial nr. 20 din anul 1954 mentiona ca „taierea nucilor (Junglans-Regia), precum si vinderea si transportul materialului brut de orice fel, provenit din lemn de nuc, se face numai in conditiile prezentului decret”.

Decret numar 134

Conform acestui veteran al decretelor, exploatarea nucilor era permisa doar in cazuri extreme: „pomi complet uscati, dezradacinati din cauze naturale, care au doua treimi din coroana uscata si nu au produs fructe timp de cinci ani consecutiv”. Pe vremea aceea, pentru taierea unui nuc era nevoie de autorizatia organelor agricole din sfaturile populare regionale, iar taierea se facea doar in cursul vegetatiei, cel mai tarziu pana la data de 1 septembrie a fiecarui an, si doar cu consimtamantul proprietarului, de catre unitatile Ministerului Industriei Lemnului, Hartiei si Celulozei. Evident, statul ii platea proprietarului lemnul nucului taiat, la un tarif stabilit prin hotararea Consiliului de Ministri (echivalentul Guvernului de azi), sau ii dadea in schimb alt soi de lemn. In plus, in schimbul unui nuc taiat, proprietarul avea obligatia sa planteze alti trei nuci tineri, acordati gratuit din pepinierele de stat.

Inspiratie „sarbeasca”

In pofida faptului ca unele dintre legile postcomuniste ale protejarii nucului au adoptat ad-literam pasaje intregi din decretul de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (ultima fiind elaborata in 2002, in primul mandat al actualului ministru Ilie Sarbu), nucul, numit de romani si „pomul regilor”, a cunoscut un puternic declin, cauzat de inaplicarea acestor legi.

Statistica productiei

Conform statisticilor oficiale, in anul 1938, in Romania existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie de 19.900 de tone, in 1975 - 3 milioane de nuci cu o productie de 29.000 de tone, iar in 2001 se mai produceau doar 25 de tone de nuci. Cu toate ca in ultimii ani productia anuala de nuci s-a dublat comparativ cu decada 1950-1960, ajungand la peste 1,2 milioane de tone de nuci in coaja, pe piata comunitara a UE inca exista un deficit major, cererea depasind cu mult oferta. Romania reactioneaza lent in dezvoltarea acestei ramuri a pomiculturii, desi in urma negocierilor cu UE i s-a garantat dreptul de a cultiva cu nuci o suprafata de 1.645 de hectare. Cele mai mari producatoare mondiale de nuci sunt China (320.000 de tone), SUA (250.000 de tone) si Iran (140.000 de tone) - pana in 1970, Romania era a treia tara din lume la productia de nuci. Astazi, China si SUA au o cota de 43% din productia mondiala.

Andrei CALINA

MANA SI PUTREGAIUL FRUCTELOR DE ARDEI

FITOSANITAR. Putregaiul fructelor de ardei este o boala de natura fiziologica, fiind cunoscuta de multa vreme in diferite tari ale globului. In Romania a fost semnalata prima data in anul 1931 de Traian Savulescu, in culturile de ardei din jurul Bucurestiului.

Simptome

Boala apare in prima jumatate a lunii iulie, cand, dupa o perioada cu precipitatii abundente, urmeaza un timp secetos. La inceput apar pete mici, usor adancite la varful fructelor, de culoare cafenie. Intr-o faza mai avansata a bolii, petele progreseaza, ocupand in final 1/3-1/2 din fruct. Pe suprafata tesuturilor atacate apar diferite ciuperci saprofite (Alternaria sp., Macrosporium sp.), care dau o coloratie negricioasa.

Etiologia bolii

Unii cercetatori au emis ipoteza ca boala ar fi de natura bacteriana, dar ulterior, prin experientele facute in conditii de sera, s-a ajuns la concluzia ca aparitia si evolutia acestei boli este determinata in principal de conditiile climatice, cu temperaturi ridicate si umiditate redusa in sol si atmosfera, conditii care determina un dezechilibru hidric. In perioadele cu umiditate abundenta in sol si aer, plantele de ardei se dezvolta luxuriant, iar daca intervine seceta, planta nu mai are asigurata cantitatea de apa necesara ritmului ei de dezvoltare. Din aceasta cauza, tesuturile in crestere, cu o forta de absorbtie mare a sucului celular, atrag spre ele o cantitate mai mare de apa din organele ajunse la maturitate, in special din fructe. In acelasi timp, din cauza temperaturii foarte ridicate si a umiditatii reduse, are loc o transpiratie intensa, care are acelasi efect. Pentru prevenirea aparitiei acestei afectiuni fiziologice se recomanda sa se asigure un regim optim de udare.

Mana ardeiului

Mana ardeiului (Phytophora capsici) este semnalata prima data in SUA, in anul 1919. In prezent se intalneste si in Europa si in Japonia. Atacul se manifesta in sere, solarii si in camp, in conditii favorabile poate compromite productia.

Simptome

Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare. In faza de rasad, frunzele se ofilesc, iar plantuta se indoaie la nivelul solului. Pe radacini si pe coletul plantutelor se formeaza un putregai uscat, de culoare bruna, care duce la ofilirea si uscarea plantelor. La plantele mature, pe frunze apar pete mari, asemanatoare cu petele produse de mana la tomate, de culoare brun-deschis, acoperite pe fata inferioara de un puf albicios. Intr-o faza mai avansata a bolii, tesuturile din dreptul petelor se usuca si se decoloreaza, devenind de culoarea paiului. Pe tulpini si pe lastari, atacul poate apare la orice nivel, mai frecvent in portiunea bazala, sub forma de pete inelare, brune, care in cele din urma duc la ofilirea si uscarea portiunii de deasupra zonei de atac. Din tulpinile atacate, miceliul ciupercii migreaza in pedunculul fructelor si apoi in fructe. Pe fructe, incepand cu regiunea pedunculara, apar initial pete mici, apoase, izolate, de culoare verde-cenusie, care se extind rapid, cuprinzand tot fructul. In conditii de umiditate ridicata, tesuturile din dreptul petelor se acopera cu un puf albicios-cenusiu.

Pe semintele provenite din fructele bolnave se observa o pasla densa, albicioasa, formata din miceliul ciupercii. Din fructe, miceliul ciupercii trece frecvent in lastari, dezvoltandu-se in special in zona de ramificare, care se brunifica, simptom urmat de ofilirea si uscarea acestor organe. Mana ardeiului este produsa de ciuperca de sol Phytophthora capsici. De pe miceliul care se dezvolta intra si intercelular, ies la suprafata conidiofori simpli sau ramificati, pe care se formeaza terminal organele de inmultire - conidiile, care germineaza in picaturile de apa, dand nastere la zoospori prin care se produce infectia organelor aeriene. Conidiile sunt raspandite de curentii de aer, de apa de ploaie sau de la sistemul de irigatii.

Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin semintele provenite din fructe infectate si de la plante bolnave ramase pe sol. Aparitia si evolutia bolii este favorizata de umiditatea ridicata de peste 85% si de temperaturi cuprinse intre 20-31 grade Celsius si la un pH cuprins intre 3,8-7,8, optimul fiind de 6,8. Se vor folosi numai seminte neinfectate sau tratate inainte de semanat cu unul din produsele: Tiramet 600 SC sau Tiramet 60 PTS-3-4 g/kg samanta. Se vor evita terenurile depresionare, slab drenate. De asemenea, se recomanda cultivarea de soiuri si linii cu rezistenta genetica. In rasadnite si sere se va face dezinfectarea termica sau chimica cu produse fumigante.

Combaterea

Pentru combaterea manei la ardei se recomanda imbaierea cuburilor nutritive timp de cinci minute in suspensie de Previcur 607 SL- 0,2% sau Proplant 72,2 SL- 0,2%. In perioada de vegetatie, se vor aplica tratamente la baza plantelor cu Previcur 607 SL- 0,2% sau Alleato 80 WG-0,2%, cate 0,5 litri de solutie la o planta. De asemenea, pentru combaterea manei la ardei pe organele aeriene, Marcel Costache recomanda efectuarea stropirilor foliare prin alternare, cu produsele: Previcur 607 SL-0,2%, Proplant 72,2 SL-0,2%, Alleato 80 WG-0,2%, Ridomil Gold MZ-0,25 %, la intervale de 10 zile. Un rol important in prevenirea aparitiei bolii il joaca cultivarea liniilor de ardei cu rezistenta genetica la acest patogen: Mulato, Bogilizlo, Jalapeno etc.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

COMBATEREA INTEGRATA A BURUIENILOR IN PLANTATIILE POMICOLE

FITOSANITAR. Buruienile din plantatiile intensive, care cresc si se dezvolta pe intervale dintre randuri, dar mai ales pe randul de pomi, reprezinta concurent serios pentru pomi in extragerea substantelor nutritive si a apei din sol, cu repercursiuni negative asupra cantitatii si calitatii productiei de fructe. Exista buruieni care se dezvolta luxuriant, uneori ajungand chiar in coroana pomilor, cazul volburei (Convolvulus arvensis), fapt care constituie un obstacol pentru acoperirea aparatului foliar cu solutiile fitosanitare si pentru patrunderea luminii in coroana, avand efecte negative asupra fotosintezei si a diferentierii mugurilor de rod.

In cazul plantatiilor in care solul este imburuienat pe o fasie de 1,5 m in stanga si in dreapta randului de pomi, acestia vor produce fructe mici, atacate de boli si daunatori, iar caderea fiziologica a fructelor este accentuata. Productia de fructe in acest caz poate fi diminuata in proportie de 60-100%, existand riscul ca in anul urmator sa nu fie obtinute fructe.

Metode preventive

Metodele preventive de combatere a buruienilor cuprind toate masurile care urmaresc prevenirea inmultirii si raspandirea acestora, pentru limitarea infestarii culturilor agricole, solelor sau parcelelor de teren cu buruieni din afara acestora. Metodele preventive de combatere a buruienilor sunt: carantina, pregatirea corespunzatoare a gunoiului de grajd folosit la fertilizare, fertilizarea corespunzatoare cu ingrasaminte minerale si folosirea rationala a amendamentelor, evitarea raspandirii semintelor de buruieni prin intermediul animalelor, distrugerea focarelor suplimentare de infestare cu buruieni sau curatarea apelor de irigat de seminte de buruieni.

Metode agrotehnice

Metodele agrotehnice sunt cele mai vechi metode de combatere a buruienilor, dar foarte importante si in prezent. Acestea prezinta o serie de avantaje (combat toate speciile de buruieni monocotiledonate si dicotiledonate, anuale, bienale sau perene, nu sunt poluante, deoarece nu lasa reziduuri in sol, apa sau planta etc.). Araturile pentru combaterea buruienilor actioneaza astfel: semintele din stratul superficial al solului sunt introduse la adancime, de unde rasar cu greutate; sunt taiate, incorporate in sol si distruse aproape toate buruienile anuale si bienale in vegetatie; prin araturi normale sunt distruse partial buruienile perene, in special cele drajonate (Cirsium, Sonchus, Convolvulus etc.).

Metoda provocatiei si epuizarii

Metoda provocatiei consta in lucrari cu grapa rotativa, cultivator sau grapa cu discuri, avand scopul diminuarii rezervei de seminte de buruieni din sol. Metoda poate fi aplicata cu succes in livezi de pomi unde solul dintre randuri se intretine ca ogor negru. Succesul metodei depinde si de conditiile climatice din perioada aplicarii: temperaturi medii si precipitatii, care trebuie sa fie favorabile germinarii semintelor de buruieni si rasaririi acestora. Metoda epuizarii este eficienta in combaterea buruienilor perene cu inmultire prin muguri de pe radacina, rizomi sau stoloni: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis, Agropyron repens, Rumex acetosella etc. In privinta buruienilor este eficienta cand acestea sunt in curs de rasarire. Mai exista si prasitul mecanic si prasitul manual. Araturile adanci succesive, permit combaterea prin metoda epuizarii atat a buruienilor perene cu inmultire prin drajoni, cat si a celor prin rizomi (pirul, costreiul etc.).

Metodele agrotehnice indirecte

Din grupa metodelor indirecte, un rol foarte important il ocupa ,,Folosirea ingrasamintelor si amendamentelor’’. Gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermentat si sa se aplice, cu prioritate, la randurile de pomi. Ingrasamintele chimice influenteaza nivelul imburuienarii prin: marirea concurentei plantatiilor de mar fata de buruieni; stimularea rasaririi superficiale ale buruienilor si combatarea lor mecanica; modificarea spectrului floral al buruienilor, de regula in sens pozitiv la o ingrasare echilibrata in sens negativ la o ingrasare unilaterala, indeosebi azot (cazul stimularii puternice a stirului si lobodei in cazul culturilor excesive ingrasate cu azot). Folosirea unui gunoi de grajd proaspat provenit din furaje abundent infestate de buruieni constituie sursa importanta de imburuienare si nu se recomanda, in aceasta forma, in tehnologia agricola. Folosirea amendamentelor determina disparitia buruienilor acidofile (Equisetum arvense, Spergula arvensis, Polygonum convolvulus, Raphanus raphanistrum, Ranunculus arvensis, Rumex acetosella etc.) pe solurile cu reactie acida sau a buruienilor specifice solurilor halomorfe (Salicornia herbaceea, Salsola soda, S. kali, Artemsia sp., Statice gmelini etc.). Necombatute, aceste buruieni s-ar inmulti foarte mult si din cauza lipsei de concurenta din cauza culturilor pomicole si chiar a unor specii de buruieni care nu suporta aciditatea sau alcalinitatea. Ca urmare, in practica agricola, termenul de combatere chimica a buruienilor este asociat cu termenul de erbicidare. Erbicidele constituie elemente de finete in tehnologiile agricole si trebuie cunoscute si tratate ca atare. Desi sunt combatute prin metode clasice, buruienile au reusit sa se adapteze si sa se inmulteasca, producand mari pierderi agriculturii.

Metode de aplicare a erbicidelor

Metodele de aplicare a erbicidelor sunt variate. In functie de erbicid, caracteristicile climatice ale perioadei de aplicare, sistemul de distribuire a erbicidului, metoda de tratament poate fi: preemergenta (aplicarea la sol). Aplicarea la sol (preemergenta) este proprie erbicidelor reziduale, cu persistenta variabila, fiind efectuata in scopul diminuarii imburuienarii culturilor la rasarire si o perioada variabila (in functie de persistenta erbicidului in conditiile climatice) dupa rasarirea culturilor. Aplicarea preemergenta presupune prezenta buruienilor nerasarite, absorbtia acestor erbicide realizandu-se prin coleoptil sau sistem radicular. In cazul aplicarii erbicidelor la sol, terenul trebuie sa fie bine lucrat, maruntit, nivelat, pentru a asigura o repartizare uniforma a erbicidului. Pe un teren cu bulgari, efectul erbicidelor reziduale scade in mod considerabil fiindca pe arealul tratat (in benzi sau integral) este impiedicata formarea uniforma a unei pelicule toxice atat la suprafata, cat si la adancimea de germinare a majoritatii semintelor de buruieni (2-6 cm). Erbicidele volatile trebuie incorporate imediat dupa aplicare sau cel tarziu la 10-20 minute. Daca nu sunt incorporate la timp, pe timp calduros, pierderile prin volatilizare pot ajunge la 50% din suprafata activa aplicata. Erbicidele volatile nu trebuie aplicate pe sol umed, unde moleculele de apa concureaza moleculele de erbicid in pozitia de absorbtie pe suprafata coloizilor din sol.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara Maramures

GARGARITA FLORILOR DE MAR

FITOSANITAR. Unul din daunatorii importanti ai marului este gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum L). Insecta este raspandita in toate zonele de cultura a pomilor fructiferi din Europa. In tara noastra se intalneste frecvent in livezile de mar din zona silvostepei si din subzona padurilor de stejar. In judetul Maramures, gargarita ramane un daunator important al livezilor de mar, fiind prezenta in acelasi areal de raspandire, cu un grad de atac apropiat fata de anii precedenti, cu variatii nesemnificative. Anul 2008 a fost un an cu putine anomalii meteorologice. In general a fost un an bogat in precipitatii, dar repartizate neuniform pe tot parcursul anului. Valorile termice ale aerului au fost usor mai ridicate fata de mediile multianuale, cu putine temperaturi peste 38 de grade Celsius, dar cu diferente mari de la zi la noapte, insotite de o umiditate atmosferica ridicata. Din aceste motive, agentii patogeni au gasit conditii prielnice de aparitie si dezvoltare in toate culturile agricole si pomicole. Daunatorii in schimb au avut o evolutie mai lenta, biologia acestora fiind influentata de precipitatiile inregistrate. Astfel, ei au fost prezenti in limite de atac slab spre mijlociu, cu unele explozii de atac puternic in perioade scurte de timp lipsite de precipitatii. Daunatorul Anthonomus pomorum a fost semnalat pe toata suprafata cultivata cu mar, predominand atacul slab si mijlociu, iar izolat, in focare pe 29 ha, s-a inregistrat atac puternic. Prin eforturi sustinute conform metodicilor de prognoza si avertizare, am reusit anul trecut sa reducem rezerva biologica a insectei, prin aplicarea la timpul optim a tratamentelor cu produse fitosanitare adecvate pentru cultura marului.

Focare de atac ridicat s-au inregistrat acolo unde tratamentele fitosanitare au fost neglijate prin ignorarea buletinelelor de avertizare de catre micii producatori agricoli din gospodariile populatiei.

Caracterul conditiilor meteorologice inregistrate in iarna anului 2008-2009, a permis pastrarea rezervei biologice a bolilor si daunatorilor in culturile pomicole, de aceea se impune aplicarea tratamentelor de combatere. Gargarita florilor de mar ataca indeosebi marul, putand distruge 98-100% din flori si de multe ori si parul, la care s-au determinat 8-20% flori distruse. Pagubele sunt produse prin hranirea cu muguri a adultilor nematuri, dar mai ales prin hranirea larvelor cu organele interne ale florilor.

Descriere si recunoastere

Adultii Anthonomus pomorum au o lungime de 5-6 mm. Capul este de culoare bruna-negricioasa si este acoperit cu perisori roscati. Elitrele prezinta dungi adancite, punctate si prevazute in jumatatea terminala cu cate o dunga albicioasa transversala, oblica, descriind litera V. Insecta are un rostru lung de 1-1,5 mm, cu care inteapa mugurii florali. Aceasta insecta ierneaza ca adult sub crapaturile scoartei pomilor, in frunzisul si in iarba de sub pomi. Oul este de culoare alb-laptoasa, stralucitor, de forma eliptica. Larva este apoda, de culoare alb-murdara la inceput, apoi, la maturitate, devine galbuie, masurand 5-8 mm. In regiunea posterioara a corpului prezinta doua pete brune. Nimfa este galbuie, alungita, avand lungimea de 3-4 mm. Adultii nematuri ai Anthonomus pomorum, nou aparuti, se hranesc cu una din epidermele frunzelor. Frunzele atacate devin transparente in portiunile de unde s-au hranit gargaritele. Dupa perioada de hibernare, adultii imaturi ai Anthonomus pomorum se hranesc perforand mugurii de rod.

Avertizarea termenului de combatere

Avertizarea termenului de combatere se face pe baza metodei complexe, care tine seama de criteriul fenologic si biologic si de ecologia insectei.

Criteriul biologic. Se stabileste curba aparitiei gargaritelor cu ajutorul braielor capcana si prin scuturarea gargaritelor din coroana pomilor pe cearceafuri sau prelate. Daca la primul control, cand au fost 6-7 grade Celsius in atmosfera, s-au gasit 1-2 adulti pe pom la scuturarea coroanei, se considera ca in livada respectiva va fi nevoie de tratament. Braiele capcana se instaleaza la 10-15 meri pe rod, pe tulpina, la inaltimea de 40-80 cm. Acestea sunt confectionate din carton gofrat (benzi late de 15-20 cm). Cand temperatura relativa a aerului depaseste 6 grade Celsius (zero biologic al insectei) si cand podbealul (Tusilago farfara) incepe sa infloreasca, gargaritele se deplaseaza in pomi. Aceasta perioada corespunde cu faza fenologica de umflare a mugurilor de rod. Adultii nematuri care au hibernat se deplaseaza in coroana pomilor cand este cald, apoi, daca vine frigul, se retrag iarasi in ascunzisuri, aceasta pana la inceputul dezmuguritului.

Criteriul fenologic. Perioada optima de aplicare a tratamentului de combatere se stabileste in functie de fenofaza dezmuguritului mugurilor florali. De cand incepe dezmuguritul, adultii perforeaza mugurii florali pentru a se hrani una-doua zile. Din cercetarile efectuate in tara noastra, pentru combaterea gargaritei florilor de mar se aplica un singur tratament, indiferent de zona. Tratamentul incepe cand 10-15% din mugurii florali au dezmugurit, iar in patru-sase zile trebuie sa se termine tratamentul in toate livezile. Daca in perioada indicata in buletinul de avertizare intervin conditii nefavorabile de lucru, tratamentul va fi continuat atatea zile cate nu s-a putut lucra.

Modul de daunare al gargaritei

Gargarita merelor este o specie monofaga, ataca preferential marul, dar se intalneste si in livezile de par, producand pagube atat in stadiul de adult, cat si de larva. Adultii hibernanti se hranesc cu mugurii vegetativi si floriferi. Noii adulti rod din epiderma si parenchimul frunzelor, acestea capatand aspect reticulat. Atacul cel mai caracteristic si pagubitor este cauzat de larvele daunatorului. Acestea consuma in totalitate organele interne ale florilor (ovar, stamina), care nu se mai deschid. Bobocii atacati nu se deschid, se brunifica, fiind cunoscuti sub numele de ,,cuisoare” sau ,,flori antonomate”. Tratamentul de combatere a adultilor hibernanti se va executa numai la depasirea pragului economic de daunare (PED), corelat cu gradul de incarcatura al pomilor cu muguri de rod. Tratamentul la avertizare se va efectua cu produse in amestec pentru combaterea in acelasi timp a gargaritei florilor de mar, a fainarii si, partial, a paianjenilor.

In combaterea gargaritei florilor de mar se va folosi unul din insecticidele enumerate in reteta urmatoare, care la mar vor fi combinate cu fungicidele pentru combaterea fainarii marului, iar in cazul tratamentelor in cultura parului se vor aplica doar insecticidele mai jos enumerate, fiindca nu este recomandat sulful in cultura parului. Sinorator 35 CE 0,15% sau Sinoratox Plus 0,1% sau Calypso 480 SC 0,02% + Microthiol Special 0,3% sau Thiovit Jet 80 WG 0,3% sau Sulfomat 80 PU 0,3% sau Sulfur 80 WG 0,3%.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

DAUNATORII POMILOR SI AI ARBORILOR

FITOSANITAR. Cariul scoartei (Ruguloscolytus rugulosus sin. Scolytus rugulosus) este originar din regiunile euro-siberiene, fiind raspandit pe tot globul, mai putin in Australia. In conditiile climatice ale tarii noastre, acest agent de daunare are una-doua generatii pe an. Adultii apar primavara in mai, sapa cate o galerie materna intre scoarta si lemn de doi-trei centimetri, de-a lungul tulpinii sau al ramurilor groase, unde se imperecheaza. Femela sapa lateral, de o parte si de alta a galeriei materne, cate o loja in care depune un ou. Fiecare femela depune 10-60 de oua. Incubatia dureaza una-doua saptamani, dupa care larvele sapa galerii radiare sau perpendiculare pe galeria materna, sinuoase, lungi, adesea incrucisandu-se la capete. Galeriile larvare sunt mai inguste la origine si mai largi catre varf. Stadiul de larva dureaza trei-cinci saptamani. Larvele acestui agent de daunare se transforma in nimfe la capetele galeriilor, in loji sapate in lemn. In luna iulie apar adultii care sapa noi orificii rotunde in scoarta prin care vor iesi. Dupa aparitia generatiei de vara, adultii sapa orificii in scoarta si isi construiesc galerii materne in care depun ouale. Larvele aparute se dezvolta pana toamna, ierneaza, iar primavara se transforma in nimfe si adulti. Cariul scoartei (Ruguloscolytus rugulosus sin. Scolytus rugulosus) ataca tulpinile si ramurile groase ale speciilor fructifere. Sunt atacati cu prioritate pomii debilitati fiziologic. In urma atacului cariilor, pomii se usuca. Pentru reducerea rezervei biologice a acestui agent de daunare se va asigura igiena fitosanitara, prin taierea si arderea ramurilor atacate. Se vor planta numai pomi sanatosi, fara atac de carii. De asemenea, se recomanda efectuarea de tratamente fitosanitare in perioada aparitiei adultilor.

Cariul lemnului

Cariul lemnului (Anisandrus, Xyleborus dispar F.) este raspandit in Europa, Asia Mica, Siberia, Africa. Este un daunator polifag, ataca si pomii fructiferi, castanul, dar si speciile de arbori de padure, stejar, fag, mesteacan etc. Se intalneste mai ales in livezile din Banat si Transilvania, infestand adesea si plantatiile tinere. Femela are corpul alungit, cilindric, de 3-3,5 mm lungime. Masculul are corpul de 2 mm lungime, este fusiform, cu pronotul aproape plan, aripile posterioare lipsind. Corpul are culoare neagra, cu elitrele castanii-inchis. Larva este apoda si la completa dezvoltare masoara 3 mm lungime. Capsula cefalica este brun-roscata, iar corpul alb-galbui. Referitor la biologia insectei, dupa unii autori, daunatorul are o singura generatie pe an si ierneaza sub forma de adult, iar dupa altii are doua generatii pe an si ierneaza in stadiul de larva. In urma cercetarilor, s-a constatat ca are doua generatii pe an si ierneaza ca adult, in interiorul galeriilor pe care le formeaza in lemn. In conditiile intalnite la noi in tara, cariul lemnului (Anisandrus dispar F.) ierneaza ca adult in galeriile sapate in lemn in anul anterior. Primavara, cand temperatura aerului depaseste valoarea de 20 de grade Celsius, adultii ies din galerii, se raspandesc pe tulpina, ramuri, hranindu-se cu muguri. Dupa imperechere, femelele depun ouale, cate 40-50 de oua grupate cate 7-10 bucati la un loc in partea inferioara a galeriilor verticale din interiorul lemnului. Dupa sapte-opt zile apar larvele, care nu produc pagube deoarece se hranesc cu fructificatiile ciupercii Ambrosia atenuata, cu care femelele captusesc peretii galeriilor. Impuparea are loc tot in interiorul galeriilor. Completa dezvoltare a larvelor intervine in a doua jumatate a lunii mai, iar stadiul de pupa la inceputul lunii iunie. Insectele care se formeaza in cursul lunilor iunie-iulie raman in galerii, unde ierneaza. Specie polifaga, cariul lemnului prefera caisul, marul, parul, prunul, piersicul, castanul comestibil, dar si mesteacanul, frasinul, stejarul, plopul, alunul etc. Insecta adulta (femela) perforeaza lemnul sapand galerii de patrundere perpendiculare in profunzime, a caror lungime variaza foarte mult in functie de diametrul tulpinii sau al ramurilor, de la care se formeaza apoi in dreapta si in stanga alte galerii in directia inelelor de crestere anuala, din care cauza - printr-o usoara incovoiere - lemnul se poate rupe cu usurinta. De la aceste galerii perpendiculare, femelele sapa alte galerii verticale in lungul fibrelor, care se termina sub forma de fund de sac pe care femelele le infecteaza cu sporii ciupercii Ambrosia atenuata. Numarul orificiilor de patrundere in tulpini sau ramuri depinde de frecventa daunatorului, de pozitia plantatiei de castan fata de padure si de starea sanatatii acestuia.

Sfredelitorul tulpinilor

Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus L) este raspandit in Europa, Asia, America. La noi in tara este raspandit din zona de campie pana la deal si zona submontana. Adultul sfredelitorului tulpinilor (Cossus cossus L) este cenusiu-albicios, cu aripile brun-cenusii, prezinta dungi negre sau brun-inchis, ondulate, dispuse transversal. Deschizatura aripilor este de 65-100 mm. Oul acestui agent de daunare este brun-roscat, oval, cu striuri longitudinale negre, de unul sau doi milimetri. Omida este roscata sau galben-roscata, cu capul negru si cu pete rosii-inchis pe partea dorsala. Lungimea corpului este de 80-100 mm; crisalidele sunt brun-roscate de 60-70 mm lungime. Sfredelitorul tulpinilor ataca peste 150 de specii de arbori fructiferi si forestieri. Are o generatie la doi-trei ani. Fluturii apar la sfarsitul lunii iulie, ziua stau retrasi pe tulpini, ramuri groase si alte locuri adapostite, iar noaptea zboara. Imperecherea are loc dupa cateva zile de la aparitie, iar depunerea oualor - dupa cateva zile de la imperechere. Ouale sunt depuse in crapaturile scoartei, in grupe de 15-50, indeosebi la baza arborilor batrani. In conditii favorabile, o femela depune si 1.500 de oua, fiecare grupa de oua fiind acoperita cu o substanta vascoasa, care in prezenta aerului se intareste. Dupa una-doua saptamani apar larvele, care rod in scoarta galerii comune, in care ierneaza. In primavara urmatoare, larvele sapa galerii individuale, dispuse longitudinal sau in adancime sub scoarta, formand din loc in loc orificii pentru eliminarea rumegusului si a excrementelor rezultate prin hranire. Pana toamna, larvele ajung la completa dezvoltare, iernand a doua oara in galeriile individuale. In primavara anului III rod un orificiu in scoarta, apoi in interior si in apropierea lui isi confectioneaza un cocon din rumegus de lemn in care se transforma in crisalida. Stadiul de crisalida dureaza trei-sase saptamani, astfel ca in iunie-iulie, apar fluturii. Pentru combaterea sfredelitorului tulpinilor se recomanda masuri de igiena culturala, curatarea scoartei uscate, taierea ramurilor cu carii si arderea lor, tratamente preventive cu insecticide - in perioada de zbor a adultilor. Larvele sfredelitorului tulpinilor sunt pradate de ciocanitori, de Beauveria bassiana si virusuri poliedrice.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

DAUNATORII PARTILOR SUBTERANE ALE PLANTELOR ORNAMENTALE

Uneori, viermii de sol produc pagube foarte mari, deoarece sunt semnalati doar dupa ce cultura atacata este deja compromisa, iar metodele de combatere sunt pretentioase.

Viermele radacinilor (Meloidogyne spp sin Heterodera spp.)

Nematodul este unul din daunatorii de sol raspanditi pe toate continentele, gasindu-se si in tara noastra, numai in conditii de sera. Adultii prezinta un dimorfism sexual accentuat. Masculul are corpul cilindric (viermiform), acoperit cu o cuticula striata transversal. Lungimea corpului este de 1,2-1,5 mm, iar latimea de 0,03-0,36 mm. Femela are corpul piriform, rotunjit in partea posterioara si ingustat in cea anterioara. Lungimea corpului este de 0,4-1,3 mm, iar latimea de 0,27-0,75 mm. Oul este de forma elipsoidala, cu marimea cuprinsa intre 0,10-0,12 mm. Larva are corpul translucid, subtire, filiform, cu tubul digestiv vizibil prin transparenta. (C. Manolache, A.Savescu si colaboratorii). Viermele radacinilor ierneaza in sol sub forma de oua in corpul femelei moarte, iar in spatiile protejate – ca femele adulte sau ca larve in interiorul radacinilor. Primavara, femelele depun ouale in ooteci formate dintr-o masa mucilaginoasa, in sol sau in tesuturile plantelor. O singura femela poate sa depuna pana la 2.000 de oua. Perioada de incubatie dureaza 7-10 zile. Oul este sferic, avand in medie 0,1 mm diametru si are culoarea alba. Larvele aparute sunt mobile si se raspandesc in sol in cautarea plantelor gazda. Odata gasite, larvele patrund in tesuturile radacinilor tinere, situate preponderent in apropierea varfului de crestere si incep sa se hraneasca intens, timp de 10-20 de zile, in functie de conditiile climatice. Larvele se orienteaza treptat spre zona cilindrului central al plantei, unde se fixeaza.

Prin activitatea de hranire, larvele secreta o substanta care provoaca hipertrofierea tesuturilor plantei sub forma unor gale, care sunt efectul intepaturilor si inocularii in tesuturile radacinilor de catre larve a anumitor substante toxice care determina o deformare a tesuturilor. In tara noastra, in conditii de sera, nematodul radacinilor poate dezvolta patru-opt generatii pe an, in conditii de temperatura pana la 27 grade Celsius si o umiditate pana la 90%. Impotriva nematodului galicol al radacinilor se folosesc nematocidele: Basamid granule (500 kg/ha), Dazomet 90 PP (600 kg/ha), Telone 10 EC (0,2%-200 l/ha - administrat sub folie de plastic), Vydate 10 G (50-60 kg/ha).

Plante gazda si modul de daunare

Viermele radacinilor este o specie polifaga, ataca peste 1.500 de specii de plante din 40 de familii. Dintre plantele ornamentale ataca: ciclamenul, primula, gura leului, dalia, garoafa, hortensia, bujorul, coleusul, begonia, gloxinia, fressia, petunia, calendula, dracena, cactusul, trandafirul etc. (I. Szekely si Stefan Oana - 1968). Plantele atacate au culoare verde deschis, iar frunzele incep sa-si ingalbeneasca marginile pana ce decolorarea cuprinde frunza in intregime si se ofileste, iar plantele se usuca. Pe radacini se observa umflaturi (gale) care ajung pana la 6 cm in diametru, marindu-se pe masura cresterii larvelor. Infestarea plantelor are loc in perioada imediat urmatoare plantarii, iar aparitia galelor poate fi observata dupa trei-patru saptamani. In zona de formare a galelor, vasele libero-lemnoase sunt distruse, circulatia sevei este intrerupta, determinand putrezirea radacinilor. Raspandirea nematodului se realizeaza prin pamantul utilizat la producerea rasadurilor, prin plantele infestate sau prin mijloacele de transport.

Combaterea viermelui radacinilor

Fiind un daunator de carantina se iau masuri severe de carantinarea serelor infestate si de tratarea plantelor atacate. Este interzisa circulatia materialului floricol, a uneltelor si chiar a oamenilor intre serele infestate si cele neinfestate, pentru a nu se transporta acest periculos daunator (C. Manolache, A.Savescu si colaboratorii). Pentru prevenirea infestarii serelor cu acest daunator se recomanda controlarea riguroasa a materialelor (rasaduri, amestec de pamant, unelte etc.) si a culturilor precum instalarea dezinfectoarelor (mentinute permanent umectate cu formalina 5%) la intrarea fiecarui compartiment de sera. Foarte importanta in combaterea acestui daunator de carantina este respectarea regulilor de igiena culturala: arderea plantelor atacate si a ghivecelor in care au fost asemenea plante, inlocuirea pamantului infestat cu pamant sanatos. La defrisarea culturii premergatoare se vor scoate din sol toate radacinile si se vor indeparta toate resturile vegetale de la suprafata acestuia. Dupa defrisare, umiditatea solului va fi mentinuta la nivelurile normale pana la efectuarea tratamentului (termic sau chimic) de combatere a daunatorului, pentru a preintampina retragerea acestuia in adancime si formarea chistilor de rezistenta. In prezent una dintre cele mai des utilizate metode este cultivarea soiurilor si hibrizilor de plante ornamentale rezistente la atacul nematodului si al diferitelor specii de agenti patogeni. Tratamentele chimice cele mai eficace pentru dezinfectia solului sunt cele cu produse fumigante, care emit vapori penetranti, avand in acelasi timp actiune nematocida, fungicida, batericida si insecticida. Aerisirea solului se realizeaza cu freza, dupa deschiderea serei si se repeta la 7-10 zile, antrenandu-se numai stratul de sol tratat.

Viermii sarma

Viermii sarma sau sarmosi (Agriotes spp.) sunt o specie polifaga, care ataca cerealele, legumele, plantele industriale, plantele ornamentale (garoafe, crini, gladiole, muscate etc.) precum si semintele lor (I. Szekely si Stefan Oana - 1968). Atacul se manifesta prin rosaturi ale semintelor in stadiu de germinatie, ale coletului plantelor cat si prin prezenta galeriilor profunde pe radacini, bulbi sau tuberculi sau alte parti subterane. Atacul continua si dupa rasarirea plantelor, carora le rod partile subterane. Adultii se recunosc dupa saltul lor specific facut printr-o destindere brusca a corpului atunci cand sunt pe spate, concomitent producand si un mic pocnet. Femelele depun ouale in solurile usoare, nisipoase, cu multa umiditate si bogate in substante organice, din lungul luncilor, baltilor etc. Daca nu gasesc terenuri cu asemenea conditii, femelele pier, fiind foarte sensibile la temperaturi ridicate si in terenuri uscate. Larvele, adica viermii sarma, ating la maturitate pana la 2 cm lungime, au corpul cilindric, foarte chitinos, de unde si aspectul de sarma, de o culoare galbena-portocalie. In conditiile tarii noastre, aceasta specie dezvolta o generatie la patru-cinci ani si ierneaza in sol ca adult sau ca larva. Cand terenurile sunt puternic infestate, densitatea larvelor depasind 10 exemplare pe metru patrat, se aplica tratamente generale la sol sau pe rand. In acest scop se indica folosirea insecticidelor: Sinoratox 5 G 25-40 kg/ha, Nemathorin 10 G 10-15 kg/ha.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PUTREGAIUL INELAR AL FRUNZELOR DE TOMATE

La inceput, putregaiul inelar a fost considerat de natura parazitara, fiind atribuit unor ciuperci sau bacterii. Primul cercetator care a afirmat ca boala este cauzata de o afectiune fiziologica a fost Butler, care in anul 1949 a ajuns la concluzia ca boala este cauzata de un dezechilibru hidric. Ana Hulea, prin experimentele facute in perioada 1948-1959, in laborator, sera si camp, demonstreaza clar etiologia neparazitara a bolii. Putregaiul inelar al frunzelor de tomate este una din cele mai pagubitoare afectiuni fiziologice, determinata de un dezechilibru hidric al frunzelor si fructelor, care se manifesta mai ales in perioadele calde si uscate, atat in camp, cat si in sere. Ca raspandire este mentionata in majoritatea tarilor din Europa, in America de Nord si in America de Sud.

Primele semne ale bolii apar imediat dupa formarea fructelor, manifestandu-se prin aparitia unei pete care progreseaza in cercuri concentrice, incepand din locul unde a fost fixat stilul de ovar. Initial, pata este de dimensiuni mici, apoi ocupa un sfert sau jumatate din fruct. Tesuturile din dreptul petei sunt plate sau usor depresionare, albicioase-cenusii sau cenusii-inchis, apoi se brunifica si putrezesc. Frecvent, la suprafata tesuturilor atacate se instaleaza diverse ciuperci saprofite sau parazite facultativ (Alternaria sp., Macrosporium sp.etc) care imprima petelor o culoare negricioasa si accelereaza procesul de putrezire a fructelor. In general, acest putregai afecteaza numai fructele verzi, din primele doua-trei etaje.

Dezechilibrul hidric, responsabil de producerea acestei fiziopatii, poate fi provocat de lipsa unei cantitati suficiente de apa in sol, sau de o transpiratie prea mare in conditii de seceta si temperatura ridicata. Lipsa apei din tesuturi se manifesta prin diminuarea turgescentei celulelor, planta incepand sa se ofileasca. Nevoia cea mai mare de apa este in frunze, unde au loc procesele biochimice, nevoie care este suplinita prin consumul de apa din celelalte organe si mai ales din fructe. In producerea dezechilibrului hidric, un rol important il au ingrasamintele organice si minerale, care, daca sunt aplicate in cantitati mari, mai ales in conditii de uscaciune, determina aparitia putregaiului inelar in procent mare. In aceste conditii este ingreunata absorbtia apei si, pe de alta parte, favorizeaza dezvoltarea aparatului vegetativ, crescand necesitatile plantei in aprovizionarea cu apa. De asemenea, deficitul calciului din sol, combinat cu cel de apa, favorizeaza aparitia si dezvoltarea putregaiului apical. Cea mai importanta masura de prevenire este reglementarea umiditatii din sol, care se realizeaza prin lucrari agrotehnice. Astfel, solul bogat in humus, in conditii de seceta va fi lucrat superficial, numai pentru a distruge crusta si buruienile, iar in conditii de umiditate ridicata va fi bine lucrat pentru a se evapora excesul de apa. Ingrasamintele se vor aplica in proportii echilibrate. Pe timp de seceta, in perioada de la formarea fructelor pana la inceperea recoltarii se recomanda irigarea regulata a culturilor. In cazul culturilor neirigate se va lucra bine solul, pentru ca radacinile sa patrunda cat mai adanc. In sere, se recomanda ca umiditatea sa nu scada sub 75%, iar temperatura sa nu depaseasca 24-26 de grade Celsius.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct,
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

ALTI DAUNATORI AI PLANTELOR DE APARTAMENT SAU SERA

In practica fitosanitara se intalnesc o serie de daunatori care ataca plantele de apartament sau sere. O parte dintre acesti daunatori vizeaza partea aeriana a plantelor. Printre acestia se numara Paduchii testosi si lanosi sau Tripsul plantelor de sera. Paduchii testosi si lanosi sunt periculosi pentru plantele ornamentale, in special pentru cele lemnoase si semilemnoase ca: azalee, ficus, trandafir, leandru, citrice, cactusi, palmieri, camelia, olivia, coleus, croton etc.

Paduchele testos al lamaiului

Paduchele testos al lamaiului (Coccus Lecanium – hesperidum) este un daunator polifag care paraziteaza urmatoarele genuri de plante: citrus, ficus, agave, camelia, clivia etc. Sub forma de adulti si larve, se colonizeaza pe ambele fete ale frunzelor, in general de-a lungul nervurilor, producand decolorarea tesutului. Pe aceste portiuni se instaleaza fumagina, cu care impreuna contribuie la uscarea plantelor. Larvele dupa ce parasesc carapacele migreaza pe ramurile plantei gazda, formand colonii puternice. Adultii secreta o substanta mieroasa, pe care se dezvolta ciuperci, iar furnicile, albinele si viespile se hranesc cu aceasta. Paduchele lanos al lamaiului sau paduchele alb de sera (Pseudococcus adonidum) este un daunator polifag, se gaseste raspandit in toata tara si produce pagube la plantele ornamentale din sere, solarii si apartamente. Acesta se intalneste frecvent pe specii ca: lamaiul, cactusul, feriga, ficusul, orhideea, colocasia, monstera, palmieri, asparagus etc., instalandu-se pe ramuri si pe partea inferioara a frunzelor, care se ingalbenesc si cad. Coloniile paduchilor se pot observa cu usurinta de la distanta din cauza filamentelor ceroase albe cu care este acoperit corpul, formandu-se un strat de puf alb. Paduchele se instaleaza la baza lastarilor tineri, la locurile de insertie, la subtioara ramurilor, frunzelor sau inflorescentelor. In urma intepaturilor si sugerii sevei, tesuturile se hipertrofiaza si apar umflaturi pe ramuri, tulpini, radacini. Din aceasta cauza se produc dezechilibre in vegetatia plantei, dezvoltarea sa este anormala. La un atac puternic si repetat, plantele se debiliteaza si, treptat, se usuca. Combaterea paduchilor testosi si lanosi este ingreunata de faptul ca adultii sunt protejati de o carapace sau de secretii. La plantele din apartamente se recomanda distrugerea manuala a paduchilor testosi prin stergerea frunzelor sau tulpinilor cu un burete imbibat cu apa si alcool.

Tripsul plantelor de sera

Tripsul plantelor de sera (Heliothrips haemorrhoidalis) este un daunator polifag, care produce pagube la plantele ornamentale cultivate in sere, solarii si apartamente (azalee, ferigi, garoafe, begonii, palmieri, lamai, ficusi, orhidee etc.). Biologie: are 5-6 generatii pe an si se inmulteste pe cale partenogenetica ovipara. Femela executa incizii in tesuturile frunzelor si depune ouale. Larvele aparute raman pe frunze si sug seva din tesuturi. Pe frunzele atacate, apar pete mici ruginii. Asimilatia clorofiliana nu se face in conditii normale, frunzele se ingalbenesc si se usuca. La completa dezvoltare, larvele se transforma in nimfe pe frunzele cazute. Plantele atacate raman pipernicite, frunzele se brunifica partial sau total si florile cad. Pe flori, atacul se manifesta prin pete mici albe, asociate cu o deformare a petelor. Planta prezinta o dezvoltare intarziata si o inflorire neregulata. Pentru combatere se recomanda produse ca Actara 25 WG 0,02%, Confidor 200 SL 0,075%, Confidor Energy 0,08% etc.

Musculita alba

Musculita alba (Trialeurodes vaporariorum Westw.), originara din America, s-a raspandit in toate tarile, atacand majoritatea plantelor din spatiile protejate, printre care: azaleea, ageratum, coleus, fuksia, garoafe, gerbera, primula, muscate, salvia, asparagus, ferigi, cineraria etc. Are trei-patru generatii pe an si chiar cinci-sase atunci cand conditiile sunt favorabile. Atacul se manifesta prin ingalbenirea frunzelor. Aceste simptome sunt produse de intepaturile adultilor, dar mai ales a larvelor. Insecta adulta are culoarea alba, cu aspect fainos si este inzestrata cu doua perechi de aripi albe. Dejectiile daunatorului, care acopera organele atacate, favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci din genurile Alternaria, Fusarium si Penicilium, care influenteaza negativ procesele fiziologice ale plantelor, contribuind astfel la debilitarea acestora si compromiterea lor. Musculita alba este mentionata printre vectorii transmitatori de viroze. Combaterea insectei este greoaie, deoarece pe o planta pot exista mai multe stadii ale insectei: oua, larve, puparii si adulti. In timp ce adultii si larvele vor fi cel mai probabil omorati de tratamentele chimice, o parte din oua vor supravietui si in scurt timp musculita isi va face din nou aparitia. In spatiile protejate, combaterea chimica a daunatorului se realizeaza prin tratarea repetata a plantelor cu unul din urmatoarele produse: Fastac 10 EC 0,02%, Mospilan 20 SP 0,025%, Confidor Energy 0,08%, Admiral 10 EC 0,05% .

ing. Melania OLTEAN
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

50 DE HECTARE DE LEGUME ECOLOGICE, IN ASOCIATIE

COVASNA. Produsele ecologice sunt mici, scofalcite si “nu-ti iau ochii” in piata, dar au gust, sunt naturale 100% si te ajuta sa traiesti mai mult si mai sanatos, spune Biro Zoltan, un biocultivator din localitatea covasneana Arcus, care de sase ani nu a pus graunte de ingrasaminte chimice la radacinile plantelor pe care le cultiva.

Biro Zoltan, presedintele Asociatiei “Ecocultura”, este unul dintre putinii covasneni care au avut curajul sa parieze pe succesul produselor ecologice si care au incercat sa-i convinga si pe alti agricultori de avantajele acestor culturi. Cu timpul a reusit sa adune in jurul sau mai multi fermieri din localitatile Sfantu Gheorghe, Arcus si Lisnau care in primavara acestui an vor cultiva produse ecologice pe o suprafata de aproape 50 de hectare. Acestia vor beneficia si de subventie din partea statului, atat pentru a-si dezvolta afacerea, cat si pentru a obtine certificate de bioproducatori. “Cele 50 de hectare de teren se afla acum in perioada de conversie, adica vor trebui sa treaca doi-trei ani in care pe aceste terenuri nu vom folosi deloc ingrasaminte chimice, pentru a putea fi omologate”, a subliniat eco-legumicultorul, care e convins de sansele de reusita ale produselor ecologice intr-o lume invadata de aditivii alimentari. Bioagricultorul din Arcus a strabatut ani de zile drumul de la Arcus la piata din Sfantu Gheorghe pentru a vinde ceapa verde, marar, salata si morcovi ecologici.

Pana oamenii s-au lamurit de valoarea acestora, nu prea a avut clienti, pentru ca produsele sale nu erau foarte atractive pentru cumparatorii care erau atrasi de legumele aduse din strainatate. “Salatele mele sunt mai mici, poate un pic patate, dar au un gust mult mai bun decat celelalte de pe piata si sunt naturale”, spune legumicultorul care a reusit sa-si atraga un cerc de clienti fideli. Biro Zoltan e convins ca biocultivatorii vor fi cei care vor castiga pariul cu agricultura, iar dupa ce vor obtine certificate, isi vor putea vinde produsele in intreaga lume, la preturi de doua si chiar trei ori mai mari decat cel al produselor conventionale.

Metoda “eco” de combatere a melcilor

Legumicultorul din judetul Covasna si-a descoperit pasiunea pentru bioagricultura in lupta cu daunatorii. Biro Zoltan a descoperit o reteta eficienta de combatere a atacurilor de melci in urma cu cativa ani, cand judetul Covasna s-a confruntat cu o invazie masiva de melci, care au distrus aproape toate gradinile de legume si zarzavat din judet. Innebuniti de furie, majoritatea proprietarilor de gradini au incercat sa scape de musafirii nepoftiti folosind metoda cea mai rapida: cu pesticide. Doar Biro Zoltan a incercat sa ii alunge cu un amestec de plante, din care nu au lipsit cimbrul, mararul si busuiocul. Vazand ca potiunea nu produce rezultatele scontate, a apelat la o metoda la fel de inedita: i-a imbatat cu bere, dupa ce a citit undeva ca melcii se pot orienta dupa miros si ca sunt mari amatori ai acestei licori. Asa ca a amplasat castroane, iar ca sa ii ajute sa ajunga la licoarea fermecata, a confectionat mici scarite pe care melcii s-au tarat, cazand in mod inevitabil in castroanele capcana. Desi campania de combatere s-a desfasurat cu “viteza melcului”, metoda s-a dovedit a fi mult mai eficienta decat metoda chimica, adoptata de majoritatea legumicultorilor.

PUTREGAIUL INELAR AL CARTOFULUI

FITOSANITAR. Organismul de carantina inscris in Anexa I, sectiunea 1 din HG 1619/2003, controlul si monitorizarea putregaiului inelar (Clavibacter michiganensis spp.sepedonicus), a fost reglementat prin OM 912/2004, modificat si completat prin OM nr.387/2007, armonizat cu directiva 93/85/CEE, privind controlul putregaiului inelar al cartofului. Actele normative mentionate reglementeaza masurile necesare a se aplica impotriva bacteriei Clavibacter michiganensis spp.sepedonicus, denumit in continuare organism, care cauzeaza putregaiul inelar al cartofului, in scopul localizarii si determinarii distributiei, prevenirii aparitiei si pentru impiedicarea raspandirii si controlul in vederea eradicarii in cazul semnalarii bacteriei.

Planta gazda (Solanum tuberosum - cartoful)

Plantele bolnave sunt mai mici decat celelalte. Se poate observa o decolorare marginala a limbului si o rasucire, care poate duce la necroza, tulpinile sunt decolorate. In infectiile timpurii, tuberculii prezinta in sectiune zone inguste, lucioase in jurul tesutului vascular in apropierea punctului de insertie. Inelul vascular poate prezenta la punctul de insertie o culoare usor mai inchisa decat cea normala. Cand tuberculul este presat usor, din vase se elimina un exudat cu aspect branzos. Acest exudat contine milioane de bacterii si in aceasta faza se poate produce o colorare bruna a tesutului vascular. La inceput, simptomele pot sa apara numai intr-o parte a inelului vascular, nu neaparat in apropierea punctului de insertie, si apoi se pot extinde treptat la intregul inel. Pe masura ce infectia avanseaza, tesuturile vasculare sunt distruse si cortexul exterior se poate separa de cel interior.

Masuri de protectie pentru culturile de tuberculi

Pentru a asigura o implementare unitara la nivel teritorial a reglementarilor comunitare transpuse in legislatia nationala privind organismele de carantina la cartof, a fost elaborat “Programul de monitorizare fitosanitara a culturii cartofului pentru campania agricola 2008-2009”. Programul are drept obiectiv continuarea implementarii programului national de inspectii si analize pentru tuberculii de cartof (destinati plantarii, consumului sau industrializarii) pentru toate organismele de carantina si vizeaza monitorizarea nationala, circulatia intracomunitara si importurile de cartofi din tari terte.

Exista o serie de masuri de protectie care trebuie luate pentru a limita cantitatea contaminata: 1. Declararea contaminarii (proprietar, suprafata contaminata, productie, rotatia, originea semintei). Cartofii contaminati vor fi utilizati in hrana animalelor, dupa un tratament termic. 2. Eliminarea tuberculilor intr-un loc autorizat oficial pentru distrugerea deseurilor, dupa cum urmeaza: deseurile solide (cartofii eliminati si cojile), precum si deseurile solide asociate cartofilor bolnavi vor fi eliminate intr-un loc autorizat prin incinerare sau prin alte metode care nu prezinta niciun risc de raspandire a organismului. Deseurile lichide ce contin particule solide in suspensie se vor filtra sau sedimenta, apoi vor fi incalzite la 60 de grade Celsius, timp de 30 minute, sau eliminate in alt mod, sub control oficial. 3. Depozitul, vehiculele, ambalajele si instalatiile declarate contaminate sau care au venit in contact cu tuberculi de cartofi contaminati vor fi curatate si dezinfectate prin metode care garanteaza ca nu prezinta niciun risc identificabil de raspandire a organismului daunator.

Pe parcelele declarate contaminate, pe durata a minimum trei ani care urmeaza anului contaminarii declarate, se vor lua urmatoarele masuri:
se elimina plantele de cartof spontane si celelalte plante gazda prezente spontan; nu se planteaza nici un tubercul, planta sau samanta de cartof, nici o alta planta, gazda spontana a organismului sau nici o cultura pentru care exista un risc identificabil de raspandire a organismului. Dupa sezonul de cultura a cartofului de consum si dupa un ciclu adecvat de rotatie de minim doi ani, se autorizeaza plantarea cartofilor de samanta sau consum sub supraveghere oficiala. In primul sezon de cultivare a cartofilor care urmeaza dupa perioada de restrictii si cu conditia ca terenul sa fie gasit liber de plante spontane de cartof sau de alte plante gazde spontane ale organismului in timpul inspectiilor oficiale, timp de minimum doi ani consecutivi, inainte de plantare, se va autoriza productia de cartofi de samanta sau de consum, iar tuberculii recoltati vor fi testati conform procedurilor oficiale.

Simptome

In stadiile avansate ale infectiei Clavibacter michiganensis spp.sepedonicus, apar crapaturi la suprafata tuberculului, care adeseori au culoare rosiatica-cafenie la extremitati. Simptomele pot fi mascate de invazii fungice sau bacteriene secundare si este foarte dificil, daca nu imposibil, sa se distinga simptomele avansate ale putregaiului inelar de celelalte putregaiuri ale tuberculului.

Carantina

In primul sezon de cultivare a cartofilor care urmeaza dupa perioada de pauza, va fi autorizata numai productia de cartofi de consum, iar tuberculii recoltati vor fi testati, perioada de monitorizare ajungand la cativa ani.

Verificare

In sectiune transversala a tuberculului infectat se observa o decolorare sticloasa a inelului vascular, care duce la necroza. In stadiile avansate de infectie se poate observa o detasare a tesutului extravascular de inelul vascular si de o decolorare inchisa a invelisului tubercului, eventual crapaturi neregulate. Pentru verificare se recomanda stoarcerea tuberculilor, pentru a se urmari daca din tesutul vascular se elimina tesuturi macerate.

Probe

Prelevarea probelor se face la tuberculi in septembrie-martie, conform planului de monitorizare, iar la plante se face in toata perioada de vegetatie, in functie de suspiciunile inspectorului fitosanitar.

Situatia bacteriei (Clavibacter michiganensis spp.sepedonicus) in Maramures: Bacteria a fost depistata de catre LCCF Bucuresti in anul 2005, atat la cartofii de samanta, cat si la cartofii de consum.

Cartofi samanta: in anul 2005 s-a depistat la doua probe de cartofi samanta, proprietar Pintea Ioan (Odesti) - parcela Valean, in suprafata de 2 hectare.

Cartofi consum: Pop Ioan - Boiu Mare (parcela Crucea Secaturii - 5 hectare; Danciu Pop Ioan - Boiu Mare, doua probe (parcelele: Sub Piatra - 2,60 ha; Dupa Petreus - 0,60 ha; Sura Luchii - 0,80 ha). Suprafata totala carantinata in anul 2005 a fost de 11 ha. In anul 2006 s-a confirmat o proba la cartofi de consum la Bozantan Aurel din Seini (parcela Dagas - 0,04 ha). In anul 2007, s-au confirmat sase probe, pe o suprafata de 6,05 ha, astfel: Micle Valer din Hovrila (parcela Iertas - 1,12 ha); Sabau Avram din Mocira (parcela Tioara - 1,50 ha); Danciu Pop Ioan (Parcela pe Deal - 0,73 ha); Pop Adinel (parcela Acasa - 0,20 ha); Pop Marius (parcela Unghiul lui Maxim - 1,5 ha, parcela Laz - 1,0 ha). In anul 2008 s-au trimis 25 de probe la LCCF si toate au fost negative, ceea ce denota ca s-au respectat masurile de carantina stabilite, iar samanta de cartofi folosita a fost certificata.

ing. Valer VELE,
director executiv adjunct DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures

DAUNATORII PLANTELOR ORNAMENTALE DE INTERIOR

FITOSANITAR. Plantele de interior, comparativ cu cele cultivate direct in pamant, in gradina, in aer liber, au o rezistenta scazuta, fiind cultivate in ghivece, in conditii nu intotdeauna adecvate nevoilor lor. Caldura permanenta din apartament, umiditatea permanenta a substratului, devin conditii favorabile aparitiei si inmultirii diversilor paraziti ai plantelor (acarieni, musculita alba, afide, paduchi testosi si paduchi lanosi, tripsii etc).

Plantele afectate reactioneaza prin: aparitia unor pete, necroze, decolorari etc. La alegerea si amplasarea plantelor de interior trebuie sa se aiba in vedere aspectele legate de asigurarea microclimatului. Factorii de mediu care actioneaza impreuna si direct asupra plantelor sunt lumina, aerul, caldura, apa si hrana. Caldura este factorul hotarator primavara, vara este umiditatea aerului si a solului, iar toamna si iarna este foarte importanta lumina. Primordial pentru asigurarea sanatatii plantelor ornamentale este prevenirea atacului daunatorilor prin folosirea de material saditor neinfestat achizitionat din magazine de specialitate autorizate. Controlul periodic fitosanitar la plantele de interior, fie ele in apartamente sau sere floricole, se impune pentru a semnala aparitia daunatorilor speciilor respective, atat de necesar in aplicarea imediata a masurilor specifice de combatere pentru fiecare specie. Chiar si in cazul asigurarii unor conditii optime florilor si plantelor din apartamente si spatiile protejate, uneori toata munca poate fi compromisa din cauza atacului unor daunatori, de aceea cunoasterea lor, a modului de atac si a potentialului lor de daunare are o mare importanta. Fie ca este vorba de plante de gradina sau de apartament trebuie sa se stie ca ele sunt in permanenta amenintate de daunatori precum: Musculita alba (Trialeurodes vaporariorum) - ataca Azaleea, Muscata, Primula si Begonia, Asparagus, Cineraria, Gerbera, Feriga, Condurul doamnei, Ageratum, Coleus, Fuksia; Paduchele testos si paduchele lanos - ataca Azaleea, Ficus, Trandafir, Leandru, Cactusi, Citrice, Palmieri, Camelia, Olivia, Coleus, Croton etc.; acarienii; Afidele si Tripsul - ataca Begonia, Crotonul, Cercelusul, Azaleea, Feriga, Palmierii, Lamaii etc. De multe ori, din neglijenta floricultorului sunt distruse plante rare, foarte valoroase. In cele ce urmeaza vor fi descrisi cei mai importanti daunatori ai plantelor de interior, insistandu-se pe metodele de combatere.

Daunatorii partilor aeriene ale plantelor

Paduchii de frunza (Aphis sp., Myzus sp., Macrosiphum rosae) cunoscuti sub denumirea de ,,afide” se intalnesc foarte des pe plantele ornamentale din sere, apartamente, gradini, parcuri etc. Atacul lor se manifesta pe frunzele si lastarii tineri, pe bobocii florali, precum si pe varfurile de crestere ale plantelor. Afidele (Aphis sp., Myzus sp.) - pot fi si verzi, negre, galbene sau cenusii - ataca frunzele si lastarii. Insectele inteapa si sug sucul celular. Plantele atacate au frunzele incretite, deformate si lastarii incovoiati, care cu timpul se usuca. Prezinta doua forme ( aripata si nearipata) si sunt periculosi deoarece transmit bolile virotice. Biologie. Au mai multe generatii pe an. Ierneaza in stadiul de ou pe tulpina plantelor. Primavara de timpuriu apar larvele fundatrix, care dupa o perioada de hranire de 10-15 zile, devin adulte. Femelele nasc mai multe generatii de paduchi pe an, intr-un numar foarte mare (inmultire vivipara, adica nasc pui vii), formand colonii pe organele atacate. Paduchii prezinta doua forme: aripata si nearipata.

Combaterea paduchilor

Tratarea paduchilor se face de obicei cu produse chimice, care sunt in acelasi timp si foarte toxice pentru om si tratamentul este foarte dificil de efectuat, avand in vedere ca plantele sunt in interiorul casei unde se locuieste. De aceea, una din metodele cele mai la indemana fiecaruia este cea de indepartare a daunatorilor de pe organele atacate prin stergerea cu un tampon de vata sau tifon inmuiat in alcool medicinal cu concentratia redusa cel putin la jumatate. Se fac stropiri cu emulsie de sapun si nicotina in concentratie de 0,15% sau cu un jet subtire de apa se pot inlatura pentru un timp relativ scurt paduchii de pe frunzele plantelor de apartament atacate, operatie care se repeta cat mai des. Alta metoda ar fi masurile mecanice care se refera la indepartarea si distrugerea organelor atacate, in cazul in care densitatea daunatorului este mare. Masurile chimice se aplica atunci cand densitatea daunatorului depaseste pragul economic de daunare. Se vor efectua tratamente atat la plante, cat si la sol cu produse omologate ca: Sinotorax 0,1-0,15%, Mospilan 20 SP 0,025%, Confidor 200 SL 0,05% etc. Plantele de apartament atacate de acesti daunatori trebuie scoase in curte sau pe terasa si dupa ce au fost tratate cu un insecticid. Pentru a nu intra in contact cu persoane straine sau cu copiii, se afiseaza o eticheta care anunta ca planta a fost tratata cu insecticid. Nu se recomanda tratarea plantelor si tinerea lor in incaperea unde se locuieste.

Paianjenul rosu

Paianjenii (acarienii) apartin unui mare grup de specii si sunt foarte periculosi pentru plantele ornamentale din sere, parcuri si apartamente. Dintre acestia, cei mai intalniti sunt Paianjenul lat (Tarsonemus spp.), care apare pe Begonia, Petunia, Ciclamen, precum si la alte flori de gradina, provocand pagube insemnate, si Paianjenul rosu (Tetranychus urticae). Paianjenul rosu este cel mai larg raspandit, atacand toate plantele ornamentale, intepandu-le si sugand sucul celular. Traieste sub forma de colonii pe partea inferioara a frunzelor. Frunzele atacate se decoloreaza, se incretesc pe margini, apoi se usuca si cad. Acarienii eriofizi (Eriophyes spp.) se dezvolta in special pe Liliac, Lalea, dar si pe speciile de plante de interior. Acesti acarieni se pot dezvolta in mai multe organe aeriene ale plantelor ca: frunze, solzii mugurilor, bulbi sau bobocii florali. Frunzele atacate capata o culoare galbena la inceput, dupa care devin brun-argintii, iar in cazul unui atac puternic frunzele se usuca. Butonii florali infestati se deschid greu si produc flori anormale, acelasi simptom aparand si la plantele care au bulbii infestati.

Biologie. Paianjenul rosu dezvolta intr-un an 10-18 generatii. De la an la an, acest paianjen se transmite prin femelele care ierneaza in sol, sub frunze, bulgari de pamant, resturi vegetale, in crapaturile scoartei pomilor, in sere, in rasadnite, in ghivece etc. Raspandirea daunatorului se face cu ajutorul pasarilor, insectelor, vantului sau chiar prin propria deplasare. Cea mai sigura metoda de combatere ramane aplicarea de acaricide specifice: Demitan 200 SC 0,05%, Envidor 240 SC 0,04%, Kraft 1,8 EW 0,08%, Mitigan 18,5 EC 0,2%, Omite 570 EW 0,1%, Ortus 5 SC 0,1%, Sanmite 20 WP 0,05%, precum si alte produse recomandate in CODEX.

ing. Melania OLTEAN,
DADR- Unitatea Fitosanitara Maramures

STRUGURI DE INALTA TEHNOLOGIE: DULCI SI FARA SAMBURI

SPANIA. Oameni de stiinta spanioli dezvolta o tehnica prin care nu numai ca sunt eliminate semintele, ci se si amelioreaza gustul, textura si culoarea strugurilor. Institutul Genoma España a prezentat rezultatul ultimelor sale cercetari, creand o unealta capabila sa ajute viticultorii la ameliorarea calitatii nutritionale, gustului, texturii, culorii, dar si eliminarii semintelor. Rezultatul se numeste GrapeGen-chip si este un mic dispozitiv care serveste la analizarea in ansamblu a activitatii genelor genomului vitei de vie. Chip-ul contine sonde specifice pentru peste 16.000 de gene (vita de vie are 30.434). Aparatul este de dimensiunea unui iPod si permite aflarea in cateva ore a genelor. In acest fel se poate analiza stadiul fiziologic sau patologic in care se afla frunzele sau fructele plantei analizate. De exemplu, viticultorul poate descoperi in ce masura afecteaza radiatia ultravioleta cultivarea dupa 16 ore de lumina: daca planta sufera de stres solar, sau daca patogenii ciclului celular s-au activat. Aflarea acestui lucru ajuta la cunoasterea momentului ideal pentru culesul strugurilor si stabilirea celui mai bun moment in functie de conditiile meteorologice si climatice. Viticultorii sunt ingrijorati de impactul pe care il are deja schimbarea climatica asupra culturilor. In ultimii trei ani, culesul strugurilor s-a devansat in medie cu 11 zile. Fiind mai scurt procesul de maturatie, apar si dezechilibrele la vinuri. Grapegen incearca sa dea un raspuns la aceste probleme. Cercetarile s-au desfasurat la ferma El Encin. Aici se gasesc cele mai mari muzee viticole din lume, cu 1.754 de soiuri de vita de vie, 489 de struguri de masa si 423 salbatice.

CASTAN: combaterea integrata a agentilor de daunare

Din cauza atacurilor provocate de grupul de daunatori si a bolilor intalnite in plantatiile de castan comestibil, o singura metoda de combatere nu poate asigura succesul, intelegand prin aceasta nu numai eliminarea unui agent daunator, ci incidenta masurilor intreprinse asupra complexului de factori care alcatuiesc ecosistemul respectiv. Se recurge in consecinta, din ce in ce mai mult, la imbinarea mijloacelor chimice cu cele biologice si chiar cu unele metode agrofitotehnice de o maniera cat mai compatibila pentru asigurarea unei eficiente economice superioare. Prevenirea si combaterea organismelor daunatoare plantatiilor de castan se realizeaza prin mijloace preventive si curative. Masuri preventive: Aspecte tehnologice de infiintare a livezilor care sa creeze conditii optime de crestere a pomilor si vitrege pentru dusmanii lor. Acestea sunt: alegerea locului de amplasare a livezilor de castan, alegerea sortimentului, a soiurilor-tipurilor pentru conditiile pedoclimatice date; amplasarea in teren a sortimentului; distanta de plantare; pregatirea terenului pentru plantare (desfundat, fertilizat, drenat etc.). In continuare, in lunga viata a pomilor, masurile preventive privesc lucrarile de formare, corectie a coroanelor, intretinerea solului, fertilizare, recoltare si depozitare. Aici intra unele masuri biologice si biotehnice. Masuri curative: Aceste masuri sunt cele care actioneaza direct asupra agentilor patogeni, daunatorilor si buruienilor si cuprind masuri fizico-mecanice, unele masuri biologice, biotehnice si majoritatea tehnologiilor de combatere chimica.

Pentru infiintarea plantatiilor de castan comestibil se recomanda: Defrisarea vechii plantatii, care trebuie facuta cu cel putin doi ani inainte de infiintarea noii plantatii; Nivelarea terenului se executa imediat dupa defrisare cu ajutorul lamei de buldozer; Scarificarea terenului se face cu trei-patru luni inainte de plantare la adancimea de 60-70 cm si au rolul sa afaneze straturile inferioare mai compacte si sa asigure incorporarea ingrasamintelor organice, chimice si amendamentelor. In cadrul agrotehnicii pomicole, un loc prioritar il au tehnicile de formare si conducere a coroanelor. Taierile de formare a coroanei castanului comestibil incep dupa plantare si continua pe o perioada de patru-cinci ani. Forma de coroana vas-ameliorat si piramida mixta intrerupta inregistreaza cele mai bune rezultate.

Nutritia pomilor

Fertilizarea consta in administrarea inainte de desfundat a 50-60 de tone de gunoi de grajd, completat cu ingrasaminte chimice si chiar cu amendamente calcaroase, acolo unde pH-ul solului scade sub 5,5-6. Se recomanda pentru primii cinci ani de la plantarea castanului doze de azot cuprinse intre: 50-100 g/pom in primii ani, iar 250-500 g/pom in anul al cincilea. Pentru a evita dezechilibrele in nutritie se recomanda si fertilizarea cu ingrasaminte complexe cu procent mare de azot pornind de la 0,5 kg/pom si ajungand progresiv la 2,5 kg/pom in anul cinci. Incepand cu anul sase de la plantare, ingrasamintele organice se administreaza din patru in patru ani, mecanizat, folosindu-se urmatoarele doze: 300-400 kg/ha azot de amoniu, 250-350 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha clorura de potasiu. Recoltatul se va face la maturitatea deplina a fructelor, prin recoltarea fructelor mature cazute sub pom, si nu prin lovirea pomului cu prajina, pentru a nu produce leziuni pe ramuri, care sunt portile de intrare ale ciupercii Cryphonectria parasitica. La infiintarea de noi plantatii se utilizeaza puieti sanatosi si vigurosi.

Masuri recomandate

Cercetarile de specialitate au identificat o serie de masuri de combatere a agentilor de daunare. Masuri genetice: Aceste masuri se refera la crearea de soiuri si biotipuri rezistente si tolerante la diferite boli sau la atacul daunatorilor. Mijloace fizice moderne: Prin aceste mijloace exista posibilitatea de sterilizare a masculilor prin utilizarea radiatiilor ionizante. Mijloace biotehnice: 1) Capcane luminoase. Capcanele luminoase ne ajuta sa avertizam tratamentele impotriva viermelui castanelor, omidei paroase a stejarului, cotarului verde si altor lepidoptere daunatoare. 2) Feromonii sexuali: Capcanele cu feromoni se utilizeaza pentru monitorizarea zborului si densitatii fluturilor de Cydia splendana (viermele castanelor), Pammene fasciana (molia fructelor de castan). 3) Utilizarea panourilor colorate, atractante, adezive: mijloacele biotehnice cuprind un tip de bioterapie care se refera la metoda microbiologica prin instalarea in castani a unor cantine si cuiburi artificiale pentru hranirea pasarilor, realizandu-se astfel utilizarea entomofagilor pentru unii daunatori (paduchele din San Jose, omida paroasa a stejarului, inelarul etc.). Masuri biologice: O masura biologica de combatere se refera la instalarea in pomii de castan a unor cantine si cuiburi artificiale pentru hranirea, cuibarirea si reproducerea pasarilor insectivore printre care: pitigoi (Parus sp.), sticlete (Carduelis carduelis), ciocanitoare (Dryobates sp.).

Mjiloacele chimice recomandate

Masuri biologice: Mijloacele biologice cuprind un tip de bioterapie care se refera la practicarea metodei microbiologice care foloseste produse biologice pe baza de virusuri, bacterii, ciuperci. In aceasta categorie se incadreaza si tulpinile hipovirulente, create pentru combaterea ciupercii Cryphonectria parasitica. Masuri chimice: Limitarea populatiilor de daunatori vegetali sau animali prin tratamente chimice se face prin respectarea normelor de securitate, a protejarii familiilor de albine si animalelor, precum si prin luarea masurilor care se impun pentru protectia mediului inconjurator. La depasirea PED a gargaritelor si moliilor fructelor, se avertizeaza aplicarea de tratamente chimice, inainte de depunerea oualor de catre speciile mentionate. Este recomandata tratarea solului de sub coroana pomilor cu insecticide, in primavara de timpuriu, inainte de aparitia in masa a adultilor hibernanti, dar si aplicarea de tratamente la avertizare cu produse organofosforice, la aparitia in masa a adultilor din speciile daunatoare de gargarite si omizi din generatia hibernala. Tratamentele se aplica la avertizare, utilizandu-se unul din produsele: Carbetox 37 0,5%, Reldan 40 CE 0,15%, Nurelle D 40 CE 0,1%. Tratamentele chimice sunt mai putin eficiente in cazul micozelor la castan, dar dau rezultate bune daca sunt folosite impotriva daunatorilor din grupul artropodelor. Noua optica a chimioterapiei se bazeaza prioritar pe produsele selective, fata de organismele utile si cu remanenta relativ redusa. La aplicarea tratamentelor chimice se va acorda atentie deosebita respectarii masurilor de protectie a mediului, animalelor, coloniilor de albine, vanatului si se vor utiliza numai produse omologate de catre Comisia Superioara de Omologare a Pesticidelor din Romania.

Pagina realizata de ing. Melania OLTEAN, DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PUTREZIREA COLETULUI

Didymella lycopersici Kleb, f.c. Ascochyta lycopersici Brun este raspandita in majoritatea tarilor din Europa si apare frecvent in serele neincalzite, in primele faze de dezvoltare ale plantelor. La noi in tara a fost semnalata pentru prima data in anul 1959. Simptome. Atacul se intalneste atat la rasaduri, cat si la plantele mature din sere, solarii sau camp, pe toate organele aeriene, dar mai ales pe tulpina si radacina. Atacul se manifesta sub forma unui putregai uscat, brun-inchis, limitat sau extins. Primele simptome apar pe rasaduri, in partea bazala, sub forma unor pete cenusii-brune, dispuse longitudinal, de 5-6 cm lungime, apoi petele se extind ca un degetar. Tulpina este subtiata si gatuita, tesuturile se zbarcesc, scoarta putrezeste, se crapa si se desprinde partial de partea lemnoasa. La suprafata petelor se formeaza picnidiile ciupercii. Infectia coletului poate sa apara si direct din sol, fara ca radacina sa fi fost afectata. Atacul pe radacina si colet determina in final ofilirea plantei. Aparitia putregaiului incetineste circulatia sevei, planta se vestejeste si se usuca incepand cu frunzele de la baza. In unele cazuri sunt atacate si fructele, mai ales in culturile de camp. In zona pedunculului apar pete umede care se dezvolta rapid, in cercuri concentrice, se brunifica si se adancesc in pulpa. Uneori, fructele putrezesc in intregime, la suprafata petelor aparand picnidiile. Semintele provenite din fructe infectate dau plante bolnave. Atacul pe frunze apare mai rar, doar in conditii de umiditate excesiva, sub forma unor pete mici, eliptice, cenusii-brunii, zonate concentri asemanatoare cu petele de Alternaria. In sera este frecvent simptomul de putrezire a tulpinii si radacinii. De regula, plantele mature sunt mai puternic atacate decat plantutele tinere.

Agentul etiologic. Putrezirea coletului este produsa de ciuperca Didymella lycopersici. Miceliul ciupercii este sub forma de filamente oliv-inchis, septate, pe care apar izolat sau in grupuri picnidii globuloase sau piriforme, brun-negricioase, care contin picnospori incolori unicelulari, diseminati de apa de ploaie, prin irigare sau in timpul lucrarilor culturale si astfel se produc noi infectii. Patrunderea filamentelor de infectie se face atat prin strapungere directa, cat si prin stomate sau prin rani. Perioada de incubatie a bolii este de 4-5 zile la plantute si de 6-7 zile la plantele mature. Pe resturile de tesuturi atacate se formeaza mai tarziu periteciile pe care apar numeroase asce cilindrice cu cate 8 ascospori incolori. Aparitia bolii este favorizata de temperaturi cuprinse intre 13 si 30 de grade Celsius, temperatura optima fiind intre 18 si 21 de grade Celsius, umiditate atmosferica de 80-90% si un sol umed.

Combatere

Putrezirea coletului este produsa de ciuperca Didymella lycopersici. Prezenta acestei ciuperci a fost semnalata pe teritorul Romaniei in anii '60. Infectiile au loc atat prin stomate, cat si prin strapungere directa si prin rani. Perioada de incubatie a ciupercii, Didymella lycopersici, este cuprinsa intre patru si sase zile. Ciuperca Didymella lycopersici ierneaza in resturile de plante ramase pe sol, ea poate trai si ca saprofita. In cazuri rare, transmiterea bolii se poate face si prin seminte.

Recomandari: Intrucat ciuperca rezista in sol, se recomanda ca in camp sa se aplice un asolament rational, iar in sere si rasadnite sa se procedeze la dezinfectarea solului, pe cale termica sau chimica. Inainte de dezinfectie, se impune strangerea si distrugerea resturilor vegetale de pe teren. Pentru producerea rasadului se va folosi numai samanta sanatoasa sau dezinfectata prin prafuire cu Tiramet 60 PTS in doza de 4 g/kg samanta. De asemenea, rezultate foarte bune da tratarea semintei cu apa calda de 50 de grade Celsius, timp de 20 de minute. Dupa plantare se va evita udarea prea abundenta. Pentru dezinfectia solului in sere se recomanda produsul Basamid granule - 500 kg/ha. In timpul vegetatiei se vor aplica tratamente sistemice cu Derosal si Bavistin 0,05%. Rezultate bune dau si fungicidele de contact Dithane M 45 - 0,2% si Captadin 0,25%, care se pulverizeaza la baza plantelor. In cazul aparitiei bolii se impune indepartarea plantelor bolnave imediat dupa aparitia simptomelor.

ing. Valer VELE, Director executiv adjunct, Unitatea Fitosanitara - DADR Maramures

SILVICULTURA, AFECTATA DE CRIZA ECONOMICA

Silvicultura intra in criza. Firmele din domeniul industriei lemnului sunt puternic afectate de criza financiara, specialistii prognozand ca mii de muncitori vor fi disponibilizati in 2009. Presedintele Asociatiei producatorilor din industria lemnului ARBOR, care reuneste firme din cinci judete, Szilagy Imre, a declarat ca se constata o scadere drastica a comenzilor atat de la clientii interni, cat si de la cei externi. Szilagy este patronul unei firme din Harghita care construieste case de lemn si a spus ca a aflat inca din vara, de la un important client italian, ca acest domeniu va intra in criza. “Avem un client mare din Italia, care, anul trecut, a comandat 35 de case din lemn, iar in acest an a avut o comanda de doar patru case. El a fost cel care mi-a spus ca urmeaza sa se intre in recesiune”, a afirmat Szilagy Imre.

Presedintele ARBOR a explicat ca in luna noiembrie a anului trecut existau deja comenzi ferme pentru anul 2008, in vreme ce acum clientii evita sa semneze contracte ferme. Un alt aspect care afecteaza puternic industria lemnului este scumpirea creditelor bancare, care ii determina pe patronii din acest domeniu sa reduca productia si, implicit, sa disponibilizeze muncitori. Szilagy Imre a mai spus ca de la inceputul anului 2008 cheltuielile cu creditele bancare s-au dublat, fapt care creeaza dificultati societatilor comerciale din domeniu. Presedintele ARBOR a subliniat ca asociatia pe care o conduce reuneste 125 de firme din industria lemnului din judetele Harghita, Covasna, Mures, Brasov, Satu Mare si Cluj, care au, in total, peste 5.000 de angajati. Prognozele arata ca pana la jumatate din acesti muncitori ar putea ramane fara un loc de munca.

Caderea si putrezirea plantutelor

Caderea si putrezirea plantutelor este una din cele mai pagubitoare boli care apar in rasadnite si inmultitoare, in special la tomate, vinete, ardei, varza, castraveti etc. In conditii favorabile, in absenta unor masuri adecvate, poate compromite total productia de rasad. La noi in tara, boala a fost semnalata in perioada 1946-1947.

Simptome. Se manifesta prin aparitia unor pete la baza tulpinitei, la inceput brune, apoi brun-negricioase, care se adancesc si se extind repede, cuprinzand coletul de jur imprejur. In portiunea atacata, tulpinita se subtiaza, devine ca un fir de ata neagra, se zbarceste, cade la pamant si putrezeste. Boala apare in vetre, extinzandu-se foarte repede in conditii favorabile, la temperaturi de 20-30 grade Celsius si umiditate de peste 90%. Daca nu se iau masuri corespunzatoare, in doua-trei zile pot fi distruse toate plantutele din rasadnita. La suprafata tesuturilor atacate, precum si la suprafata solului apare un mucegai fin albicios, care reprezinta miceliul ciupercii. Boala se manifesta in toate fazele de dezvoltare a plantutelor, dar pe masura ce ele cresc, devin tot mai rezistente. Conditiile care favorizeaza aparitia si evolutia bolii sunt umiditatea excesiva, desimea mare a plantutelor si luminozitatea redusa. Un rol important il joaca si reactia acida a solului, la un PH de peste 8, ciuperca nu se mai dezvolta.

Agentul etiologic. Putrezirea plantutelor este produsa de ciuperca Pythium debaryanum din Clasa Oomycetes, Ordin Peronosporales, Familia Pythiaceae. Miceliul ciupercii este alcatuit din filamente subtiri, incolore, neseptate, bogat ramificate, care se dezvolta atat in interiorul tesuturilor, cat si la suprafata lor. In conditii de umiditate ridicata prin umflarea varfurilor filamentelor se formeaza zoospori globulosi sau reniformi, cu doi cili, care in contact cu apa din sol germineaza. Inmultirea sexuata se face prin oogamie, organele sexuale (anteridiile si oogoanele) formandu-se terminal pe acelasi filament sau pe filamente diferite. Prin contopire rezulta un oospor diploid cu o membrana groasa, care ierneaza in tesuturile atacate, iar in primavara germineaza, formand un filament de infectie care patrunde in tesuturile plantutelor prin stomate. Miceliul se dezvolta atat intercelular, cat si intracelular. Dupa moartea plantutelor, ciuperca traieste saprofit pe resturile de plante din sol sau pe suprafata solului.

Masuri de prevenire. Avand in vedere faptul ca ciuperca rezista in amestecul folosit pentru patul germinativ, inlocuirea sau dezinfectarea acestui amestec se impune ca o conditie esentiala pentru obtinerea unui rasad sanatos. Se va utiliza numai pamant neinfectat, iar nisipul si turba direct din surse (rauri, turbarii). Aceste materiale se vor pastra in locuri dezinfectate in prealabil, iar inainte de a se folosi se vor dezinfecta cu aburi la temperatura de 92-95 de grade Celsius.

COMBATERE

Un rol important in evolutia ciupercii Pythium debaryanum il joaca si reactia acida a solului, deoarece la un PH de peste 8, ciuperca nu se mai dezvolta. Totusi, sondajele fitosanitare releva ca o mare importanta in combaterea bolii o prezinta si dezinfectarea semintei, care se va face prin prafuire cu Apron XL 350 ES - 1 l/t samanta sau cu Tiramet 600 SL- 4 g/kg, Previcur 607 SL , 4-8 ml/kg. De asemenea, cu aceasta ocazie se recomanda si dezinfectarea tocurilor rasadnitelor si uneltelor cu ormalina 2,5%.Se recomanda reglarea umiditatii solului prin aplicarea la suprafata lui a unui strat subtire de nisip sau de muschi si, de asemenea, aplicarea pe sol de var nestins. Se va uda numai la trei-patru zile de la semanat cu cantitati moderate de apa, stropirile facandu-se dimineata, preferabil in zile senine. In timpul rasaririi si dezvoltarii rasadurilor se va evita excesul de umiditate si se va asigura o buna aerisire. Concomitent cu aceste masuri se vor stropi pamantul si rasadul, la interval de trei-patru zile, prin alternarea produselor, cu suspensii de Proplant 72,2 SL- 0,25 % (3-5 l solutie/planta), cu Previcur 607 SL - 0,15-0,25% sau Folpan 50 WP - 0,2% (4-5 l/mp). Tratamentul se repeta si inainte de repicat cu aceleasi produse, iar la 5-6 zile dupa repicat cu Previcur, 0,15-0,25%. In cazul in care apar focare de atac, acestea se vor lichida cu sol cu tot, iar vetrele ramase goale se vor stropi cu zeama bordeleza, 1-2%.

DADR- Unitatea Fitosanitara Maramures director executiv adjunct, ing. Valer VELE

VIESPEA ORIENTALA A CASTANULUI COMESTIBIL

Viespea orientala (Dryocosmus kuriphilus) este de origine din China, ulterior ea a fost semnalata in Japonia intre anii (1941), Coreea (1963), iar in sud estul Statelor Unite a fost identificata pentru prima data in anul 1974. Prima semnalare in Europa a fost in anul 2002 in Italia, regiunea Piemont, apoi in Slovenia in anul 2005 si in Franta ca focar izolat in Muntii Pirinei.

La noi in tara nu a fost semnalata pana in prezent, dar aria de cultura a castanului comestibil (Castanea sativa) in Europa Centrala si de Est ne sugereaza ca vom avea destule probleme cu acest daunator. Tarile care prezinta risc mare pentru raspandirea acestei specii in viitorul apropiat sunt: Franta, Spania, Anglia, Austria, Ungaria, Ucraina si Romania. Pagubele cauzate de prezenta acestei specii ar putea reduce considerabil productia si calitatea castanelor comestibile sau chiar sa distruga castanii (60-80% pierderi in Italia, in anul 2005), determinand astfel in zonele afectate o degradare economica si ecologica (dr. Ion Schiopu, I.C.F.V. Constanta Port - Sanatatea plantelor 2008). Monitorizarea acestei specii pe teritoriul judetului Maramures a inceput in urma cu doi ani, in conformitate cu art.5 din Decizia Comisiei 2006/464/CE privind monitorizarea prezentei organismului daunator Dryocosmus kuriphilus in Uniunea Europeana.

Deoarece suprafata detinuta de Castanea sativa Mill. este 1.115,3 hectare, dispersate in toata depresiunea Baia Mare, anchetele fitosanitare s-au efectuat in toate plantatiile din fiecare localitate. Pana in prezent nu a fost depistata pe teritoriul judetului nostru, insa monitorizarea continua. Biologie. Specia are o singura generatie pe an. Femelele adulte apar din gale incepand cu a doua jumatate a lunii mai pana in prima jumatate a lunii iulie. In intervalul iunie-august, femelele depun cate trei-cinci oua/mugur, ponta fiind constituita in total din aproximativ 100-150 oua/ciclu. Reproducerea este partenogenetica, femelele se reproduc fara acuplare cu masculi si dau nastere numai la femele. Masculul nu se cunoaste, asa incat populatia adulta este formata numai din femele. Dupa 20-30 de zile apar primele larve, care vor ierna in muguri pana in primavara urmatoare. La mijlocul lui aprilie, odata cu dezvoltarea mugurilor si aparitia primelor frunze, larvele induc formarea si evidentierea galelor. Fiecare gala contine mai multe larve, care dupa o hranire de 20-30 de zile se metamorfozeaza in nimfe si apoi in adulti.

Morfologia viespii

Morfologia aceste viespi arata ca adultul este un microhimenopter apocrit de 2,5-3 mm lungime. Corpul este de culoare neagra, partial bruna, iar antenele sunt formate din 14 articole. Aripile sunt membranoase, hialine, cu putine nervuri. Picioarele au culoarea galben-roscata. Larva este apoda si are culoarea alba. In ultimul stadiu masoara 2,5 mm lungime.

Plante gazda. Au fost identificate ca plante gazda pentru acest daunator urmatoarele specii de castan: castanul japonez (Castanea crenata), castanul chinezesc (Castanea mollissima), castanul american (Castanea dentata), castanul european (Castanea sativa) si hibrizii acestora, ca si Castanea seguinii in China. Speciile genului Dryocosmus se dezvolta in gale formate pe diverse specii de stejar (in Romania sunt cunoscute speciile D. cerriphilus si D. nervosus care au ca planta gazda Quercus cerris), exceptie facand Dryocosmus kuriphilus Yasumatsu (1951), care formeaza gale pe speciile genului Castanea.

Modul de atac al viespii

In cazul acestui daunator exista mai multe cai de raspandire. Raspandirea naturala, activa se face prin zborul femelelor si curentii de aer. Raspandirea pasiva, involuntara se face prin circulatia mijloacelor de transport provenite din zone infestate, din cauza comertului necontrolat cu puieti de castan comestibil pentru plantare, ramuri taiate sau lastari pentru altoire infestati.

Modul de atac. Simptomul caracteristic al atacului este formarea galelor la nivelul mugurilor si frunzelor etc. Galele sunt formatiuni hipertrofiate specifice, globuloase, ovoidale, biconvexe cu diametrul de 5-20 mm, de culoare verde sau roscata, formate in muguri, in petiol, frunze tinere sau la mijlocul limbului pe nervura principala. Fiecare gala contine 1-8 camere larvare, care constituie locul de dezvoltare al viespei. Uneori intensitatea atacului este atat de mare incat cuprinde intregul pom sau arborete, frunzele nu se mai dezvolta normal, florile si fructificatia fiind compromise. Galele cad toamna, odata cu frunzele, altele putand ramane pe ramuri pana la doi ani (conform site-ului sito.regione.campania.it). Masuri de prevenire si combatere. Intrucat prezenta daunatorului a fost deja semnalata in Europa, constituind un organism de carantina, comisia de specialitate a UE a emis Decizia 2006/464/EC ,,privind unele masuri provizorii de urgenta destinate prevenirii, introducerii si raspandirii in Comunitate a organismului Dryocosmus kuriphilus”, publicata in Jurnalul Oficial al UE Nr.L 183/05.07.2006.

Combaterea Dryocosmus kuriphilus

Pentru a combate acest daunator exista o serie de masuri biologice, mecanice sau chimice. Metode preventive. Controlul fitosanitar obligatoriu la frontierele UE privind materialul vegetal destinat plantarii sau altoirii; Controlul fitosanitar periodic si planificat al pepinierelor producatoare de puieti; Metode fizico-mecanice. Distrugerea puietilor infestati din pepiniere prin arderea lor, distrugerea galelor tinere primavara inainte de aparitia femelelor.

Metode ameliorative. Crearea si selectarea soiurilor/hibrizilor de castan comestibil rezistente la atacul daunatorului. Metode biologice. Pentru combaterea acestei specii in mod natural s-a constatat ca parazitoidul specific Torymus sinensis a fost utilizat cu succes in combaterea biologica a acestui daunator in Japonia, China, Italia etc. In China, procentul de parazitare realizat de acesta a fost de 24,06% (dupa Yuzhou Ding, Shoudong Bi, 2004).

Metode chimice. Deoarece dezvoltarea larvara si transformarea in adulti se desfasoara in interiorul galelor, tratamentele chimice sunt ineficiente pentru combaterea acestui daunator. Totusi, utilizarea pesticidelor este eficienta in perioada de zbor al femelelor, utilizandu-se insecticide de contact pe baza de malation, chlorpyrifos, lambda cyhalothrin etc. La sfarsitul verii, pentru distrugerea larvelor din muguri se vor folosi insecticide larvicide sistemice – imidacloprid, thiametoxan etc. Utilizarea pesticidelor este eficienta in perioada de zbor al femelelor. Experientele efectuate de catre cercetatorii din Japonia si Italia privind testarea unor pesticide nu a dat rezultate satisfacatoare. Astfel, s-a ajuns in situatia in care astazi nu exista produse autorizate cu eficacitate certa asupra daunatorului (conform site-ului Regione. Piemonte.it/agri/ita/news).

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures, Unitatea Fitosanitara

PROBLEMELE DE SANATATE ALE CASTANULUI

Preocuparile privind problemele de sanatate ale castanului comestibil au inceput in anul 2002, cand impreuna cu cercetatorii de la ICAS Brasov si cu specialisti din cadrul Directiei Silvice Maramures s-au initiat primele actiuni de identificare a zonelor afectate de ciuperca Cryphonectria parasitica, actiuni concretizate in cadrul unui simpozion national, „Castanul comestibil in pericol”, cu participarea specialistilor din sectoarele avizate, precum si a factorilor direct interesati de salvarea castanului comestibil (primarii, proprietari de castan) si a reprezentantilor Ministerelor Agriculturii si Silviculturii. In anul 2003, s-a organizat un al doilea simpozion pe tema salvarii castanului comestibil, cu participare internationala (cercetatori de la Universitatea de studii din Milano - Institutul de patologie vegetala), alaturi de cercetatori si specialisti din tara, concluzionandu-se necesitatea interventiei urgente in castanisurile din judetul Maramures, care erau afectate in proportie de 89% de aceasta ciuperca ce produce cancerul de scoarta al castanului. In anul 2004, la Baia Mare, s-a organizat un al treilea simpozion international, „Sa salvam castanul comestibil”, la care au participat o serie de specialisti cu experienta in combaterea cancerului de scoarta a castanului, din trei tari europene (Grecia, Germania si Ungaria). Simpozionul s-a desfasurat in perioada 10-12 iunie 2004, sub auspiciile filialei Cluj-Napoca a Academiei Romane, cu contributia factorilor locali, printre care Prefectura Maramures, Consiliul Judetean Maramures, Primaria Municipiului Baia Mare, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, Unitatea Fitosanitara, Directia Silvica, Agentia pentru Protectia Mediului, Inspectoratul Scolar Judetean.

Proiecte pentru castanul comestibil

Reuniunea stiintifica a fost organizata in cadrul proiectului „Sa salvam castanul comestibil”, elaborat de Fundatia „Turism in Maramures”, in parteneriat cu Asociata Heidenroslein si Centrul de Afaceri Transilvania Baia Mare si finantat de Uniunea Europeana prin Programul PHARE 2001, Programul Societatea Civila, componenta IV ACCES, Aquis comunitar in domeniul Protectiei Mediului si al Dezvoltarii Socio-Economice. Alaturi de cercetatorii din strainatate au participat si specialisti din tara, din cadrul I.C.A.S. Brasov, Directia Silvica Baia Mare, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala-Unitatea Fitosanitara, Agentia pentru Protectia Mediului, Garda de Mediu, cadre universitare din Cluj-Napoca si Baia Mare. Lucrarile acestei manifestari stiintifice cu caracter teoretic, dar si practic au evidentiat starea grava de sanatate a castanilor din zona, cauzata de ciuperca Chryphonectria parasitica. Deoarece ciuperca nu raspunde la tratamentul chimioterapeutic, experienta europeana a demonstrat ca exista un complex de masuri de combatere integrata a ciupercii si de insanatosire a castanisurilor cu conditia ca interventia sa se faca cat mai rapid prin masuri de combatere integrata constand in lucrari horticole si silvo-culturale, de igienizare a castanisurilor precum si tratamentul biologic. In acest sens, pana in momentul de fata, s-a facut inventarierea tuturor castanisurilor, stabilirea proprietarilor si administratorilor, stabilirea gradului de atac si marcarea arborilor atacati. S-a demarat actiunea de igienizare prin exploatare in regim silvic, prin eliminarea exemplarelor bolnave cu grad de atac peste 60%, urmand sa se gaseasca modalitatile de valorificare a materialului rezultat, materialul nevalorificabil fiind ars in scopul diminuarii surselor de infectie. In primavara anului viitor, urmeaza sa se efectueze tratamentul biologic, prin inocularea suselor hipovirulente, care vor fi obtinute in laboratorul de biologie de la Unitatea Fitosanitara Maramures si ICAS Brasov. Starea grava de atac a castanului comestibil a determinat constituirea unui „Comandament judetean” care coordoneaza activitatea de combatere a cancerului de scoarta. In vederea documentarii privind rezultatele practice de teren ale combaterii biologice a ciupercii Cryphonectria parasitica si detaliile de laborator specifice, s-au facut doua vizite de lucru, una la Institutul de Cercetari Tesalonic (Grecia) si una la Universitatea de Stiinte Agricole - Facultatea de fitopatologie Debrecen (Ungaria). Tot in acest scop, in toamna anului 2004, in Baia Mare au fost specialistii in combaterea biologica a daunatorului de la Universitatea Debrecen. Este deosebit de alarmant faptul ca deja in plantatiile in amestec cu quercinee boala s-a instalat si pe acestea, ciuperca fiind chiar mai agresiva decat la castan.

Valer VELE, director adjunct DADR Maramures
- Unitatea Fitosanitara Maramures

MOLIA FRUCTELOR DE CASTAN COMESTIBIL

Atacurile insectelor la fructele de castan comestibil cauzeaza in fiecare an pierderi importante, estimandu-se numarul total de fructe parazitate intre 10 si 60% (Breisch, 1984), acestea fiind, in plus, improprii pentru comercializare. In multe tari, printre care si Spania, se stia doar de doua insecte ale organelor de fructificatie, si anume: Laspeyresia splendana (Lep. Tortricidae) si Balaninus elephas (Col. Curculionidae), dar din 1989 s-a observat caderea prematura a involucrelor (aricilor) castanului (Castanea sativa Mill.), neexplicandu-se cauza acestei daune. Acest fenomen a facut sa se arate un interes major problemei incepand din anul 1990, cand un grup de cercetatori din provincia Pontevedra (Galicia), au studiat acest fenomen, afland ca este vorba de inca un agent de daunare al fructelor de castan, si anume un „Tortricid Precoce al Castanului”, numit Pammene Fasciana si caruia nu i s-a acordat destula atentie pana in prezent, pentru ca se acorda mai mult interes larvelor iesite din castanele recoltate la maturitatea lor. Consecintele economice ale prezentei acestui parazit pot fi insa foarte importante. Chiar daca este este prezenta si la noi in tara (Kőnig, 1975), inca nu se cunosc suficiente date despre aceasta insecta.

Situatie geografica

Aceasta specie este raspandita in aproape toata Europa, ajungand pana in sudul Angliei, Franta si Italia. Si la noi in tara este prezenta (Kőnig, 1975).

Plante-gazda si modul de daunare

Insecta infecteaza fructele de castan comestibil (Castanea sativa). Larvele se hranesc cu continutul fructelor. Ele parasesc fructele atacate, obisnuit dupa varsta a III-a, si migreaza in alte fructe. Fructele infestate raman mici si cad de timpuriu (Vasiliev, 1974). Pammene fasciana este un tortricid care in general cauzeaza daune castanilor care sunt in plina formare, chiar daca ataca, de asemenea, si pe cei total dezvoltati. Atacul acestei insecte este destul de precoce in fructe si daunele sale provoaca o stopare de seva ceea ce implica o secatuire si o cadere prematura a aricilor atacati. Acest fenomen se intampla in lunile iulie-august si fiecare larva ajunge sa distruga in total sase arici. In cantonul elvetian Tessin, pierderile provocate de acest tortricid au fost de 10-20%. Rezultate ale cercetarilor din provincia Pontevedra (Italia) arata ca atacul poate fi pana la 70-80% arici atacati. Prezenta acestei specii s-a semnalat si pe fructele de Quercus robur.

Masuri de combatere

In momentul efectuarii de catre specialistii agricoli a controlului fitosanitar in cadrul plantatiilor de castani afectate de aceasta molie (Pammene fasciana), este recomandat sa distingem daca este vorba despre un control al plantatiilor vechi sau al plantatiilor tinere. Aceasta distinctie este necesara dat fiind faptul ca actiunea plantatiilor vechi intampina diverse probleme, din cauza faptului ca in general este vorba despre plantatii constituite pe terenuri neregulate, in cadrul carora accesul este dificil, cu castani de volum mare si in care interventia omului se limiteaza unic si exclusiv la culegerea fructului. De asemenea, s-a stabilit ca, din cauza habitusului pomilor, interventia chimica este dificila. In aceste situatii, combaterea chimica se recomanda sa se realizeze doar in cadrul plantatiilor tinere, infiintate pentru obtinerea de productii ridicate si de calitate superioara. Pentru combaterea acestei insecte se utilizeaza feromoni specifici.

Descrierea daunatorului

Adultul moliei fructelor castanului comestibil are deschiderea aripilor de 14-15 mm, aripile anterioare au marginea usor curbata, campul bazal cenusiu-plumburiu, striat mai inchis, purtand o pata mare albicioasa, care se ingusteaza de la marginea posterioara spre cea anterioara a aripii si mai multe pete costale mai mici. Speculumul prezinta doua benzi laterale cenusii-plumburii, care incadreaza un spatiu brun, cu patru linii negre. Intervalul benzilor inchise de la marginea anterioara este evident de culoare neagra. Intervalul benzilor inchise de la marginea anterioara este evident de culoare deschisa. Larvele se hranesc cu continutul fructelor. Ele parasesc fructele atacate dupa varsta a III-a si migreaza in alte fructe. Molia fructelor de castan comestibil (Pammene fasciana L. Sin. Pammene juliana Steph.) este semnalata si in Asia Mica si Crimeea. Acest agent de daunare se gaseste in regiunile meridionale pana in sudul Frantei, Alpii Maritimi, Pirinei, Italia, sud-estul Bulgariei si Elvetia.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara Maramures

VINURI ACADEMICE ROMANESTI

Moment aniversar pentru sectorul vini-viticol romanesc. La 115 ani de la infiintarea Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Viti-Vinicola Pietroasa (SCDVV) si a Fermei Pomicole Istrita, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti, in patrimoniul careia se afla atat Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Viti-Vinicola Pietroasa, cat si Ferma Pomicola Istrita, a organizat o actiune de marcare a evenimentului. In anul 1893, ca o incununare a luptei impotriva Filoxerei care de aproape trei decenii, de la aparitia sa in Romania (1864), distrusese in totalitate viile, au fost infiintate Pepinierele Pietroasa si Istrita, cu misiunea de a indeplini rolul de “vii model si experimentale”, cu scopul de a asigura necesarul de altoiuri pentru replantarea viilor. In plus, Pepiniera de la Istrita avea si sarcina de a dezvolta patrimoniului pomicol din zona Subcarpatilor de Curbura, distrus si el de Filoxera. Pentru a marca implinirea a 115 ani de la acest eveniment, SCDVV va lansa pe piata o noua marca de vin, Pietroasa veche, prin imbutelierea la sursa a propriei sale productii, care este primul vin academic de pe piata romaneasca, el purtand si insemnele Universitatii de Stiinte Agronomice si de Medicina Veterinara din Bucuresti. Cu ocazia acestei lansari, cei mai importanti producatori din zona Pietroasele, grupati in Asociatia “Closca cu puii de aur”, vor lansa o marca colectiva de certificare care va garanta consumatorilor calitatea si autenticitatea soiurilor de vin care poarta insemnul marcii. Directorul statiunii viti-vinicole, Ionel Damian, a declarat ca cele doua marci sunt de protectie si de valorificare, reunind sub aceeasi emblema vinuri de inalta valoare oenologica, atat albe, cat si rosii, care vor face deliciul atat al cunoscatorilor, cat si al simplilor consumatori.

CULTIVATORII MURESENI DE TUTUN, MANIPULATI SI NEELIGIBILI

MURES. Din cele 120 de dosare de plata depuse de cultivatorii de tutun din judetul Mures doar 10% sunt eligibile, a mentionat directorul Centrului judetean APIA Mures, Radu Ungureanu. Dosarele respinse au fost trimise unei comisii de audit la Bucuresti.Directorul Agentiei de Plati si Interventie in Agricultura(APIA) Mures, dr. Radu Ungureanu, e convins ca vina pentru care producatorii de tutun mureseni risca sa nu mai primeasca subventia din partea Uniunii Europene (2 euro pe kilogramul de tutun livrat prin procesator) o poarta Asociatia de Producatori de Tutun “Ocna Mures” si Grupul de Producatori de Tutun din judet, care “au manipulat producatorii”. “Un fermier trebuie sa apartina unei singure asociatii sau grup de producatori. Acesta trebuie sa aiba contract cu prim-procesatorul care se inregistreaza la Directia Agricola si la APIA, iar pana la o anumita data trebuie sa aduca borderouri, facturi. La inceputul anului 2007, in Mures exista o singura asociatie de producatori de tutun (Ocna Mures), dupa care s-a constituit si grupul de producatori din judet. Producatorii au fost manipulati dintr-o parte in alta, ba haideti la noi, ba la noi. Cei vechi din asociatie si-au facut contract cu asociatia, dupa care au venit la grup si au facut contract si aici”, a explicat Ungureanu. Apoi, producatorii au depus ambele contracte la APIA, la dosarul de subventie europeana pentru anul 2007, cum ca au facut contract cu asociatie, dar au livrat tutunul la grup, unde li s-a oferit un pret mai bun. “Nu au respectat regulamentele europene. Am avut presiuni din partea lor, dar le-am aratat ca trebuia sa informeze fermierii si sa nu poarte in spate interese economice pentru comercializarea tutunului. Documentele n-au fost depuse in termenii ceruti. Au fost trimise la o comisie de audit la APIA central, pentru ca sunt sume pentru care nu ne putem asuma plata”, a conchis Ungureanu.

Valoarea subventiilor

Directorul APIA Mures, Radu Ungureanu, a precizat ca se asteapta un raspuns de la Bucuresti privind eligibilitatea si platile catre producatorii mureseni de tutun. “Valoarea este de cateva miliarde de lei. Avem productii medii de 4.500 kg/ha si sunt cateva sute de hectare cultivate cu tutun”, a explicat Ungureanu. Seful APIA Mures a subliniat ca fermierii nu mai pot renunta la una dintre formele asociative la care au aderat si ca, desi au primit banii pentru cantitatea de tutun livrata procesatorilor, ar putea sa nu mai primeasca subventia UE de 2 euro pe kilogram.

CANCERUL DE SCOARTA AL CASTANULUI

CASTAN. Cryphonectria parasitica sin. Endotia parasitica este o ciuperca de carantina din clasa Ascomycete, ordinul Pyrenomycetales. Reglementarile privind carantina au scopul de a preveni raspandirea viitoare a agentului patogen periculos. Aceste reglementari constituie o obligatie pentru fiecare tara, de a eradica organismul periculos sau, daca aceasta nu este practic posibil, sa previna raspandirea lui in viitor. Scurt istoric. In anul 1904 a aparut in SUA, in Gradina Zoologica Bronx (langa New York), si in 25 de ani s-a intins in toate regiunile cu castan din America. In California, cancerul scoartei a persistat din 1934 pana in 1945, cu toate masurile meticuloase anuale de eradicare luate in livezi (Milbrath, 1945). Astfel, padurile de Castanea dentata au fost complet devastate de cancerul de scoarta, pe 3,6 milioane hectare. In Europa, a ajuns in 1917, lemnul provenit din SUA fiind folosit in minele din Italia. In timpul primului razboi mondial a aparut in Belgia, apoi in Franta, cu puietii de castan asiatici primiti la Gradina Botanica din Nantes (1936), in Spania si Elvetia (1948), Iugoslavia (1949), Grecia (1963), Ungaria 1969 (pe castan) si 1998 (pe stejar), Slovacia (1976). In tara noastra, boala a fost pusa in evidenta in 1983 (ing. Valentin Bolea) si in 1984, in plantatia Scipomar Baia Mare (ing. Smaranda Florea si ing. Ispas Popa). In Maramures, din 1984, pana in 1993, boala a avut o evolutie lenta, iar dupa 1993, o evolutie accelerata. In primii trei-patru ani ai existentei sale, castanul este putin receptiv la boli. Apoi toate organele lemnoase aeriene sunt sensibile, mai putin coletul si radacinile - cei mai receptivi la boli sunt arborii vigurosi.

Sensibilitatea plantelor-gazda

Sensibilitatea variaza in functie de gen, specie si, deseori, varietate. Castanul american este foarte sensibil la castanea dentata si doar sensibil la castanea pumila, in timp ce castanul european este moderat sensibil la castanea vesca. In cazul castanului asiatic se intalnesc mai multe tipuri de sensibilitati, astfel: in cazul castanului japonez exista o sensibilitate moderat rezistenta la castanea crenata, iar la castanul chinezesc o sensibilitate rezistenta la castanea mollisima.

Metode de combatere

Combaterea mecanica. S-a incercat extirparea tesuturilor infectate de cancer, urmata de chimioterapie, dar fara rezultate. Combaterea biologica. Cercetarile perseverente asupra cancerului de scoarta si a agentului sau patogen, Cryphonectria parasitica, au avut ca urmare punerea la punct a combaterii biologice, prin exploatarea fenomenului de hipovirulenta. O metoda economica, adaptata pentru a se aplica pe scara larga, a fost elaborata si folosita pe 3.000 de hectare, in sudul Italiei, pe 5.000 de hectare in Grecia si pe 500 de hectare in Ungaria. Hipovirulenta este datorata suprainfectiei ciupercii cu un virus, care ii reduce capacitatea infectioasa, ciuperca devenind astfel din virulenta (puternic virulenta, agresiva, patogena), hipovirulenta (slab virulenta). Virusul se poate transmite in momentul intalnirii si concresterii (anastomoza) a doua filamente hifale. Astfel, de la o susa hipovirulenta virusul trece in regiunea anastomozata la o susa virulenta, fenomen numit conversie. Izolarea suselor hipovirulente si producerea unor cantitati suficiente de material biologic hipovirulent (micelii virusate), a asigurat succesul metodei de combatere biologica a cancerului scoartei. Aceasta metoda consta in inocularea unor fragmente de miceliu al formei hipovirulente, cu inalta capacitate de convertire a cancerelor evolutive virulente, pana la obtinerea insanatosirii. Primele concluzii privind eficacitatea acestei metode se bazeaza pe rezultatele obtinute in combaterea biologica a cancerului scoartei pe 140 de hectare, in comunitatea „Montana Valle”, din Italia, prin inocularea a circa 6000 de cancere in evolutie, in 1986, urmarita si completata in urmatorii patru ani, in care pe intreaga suprafata s-a produs transmiterea hipovirulentei la susele virulente. In perioada 1991-1992, inocularea s-a facut pe mai mult de 3.000 de hectare, in arboretele din sudul Italiei, astfel ca in prezent, s-a creat o adevarata industrie farmaceutica de producere a miceliului hipovirulent, in cooperare cu Universitatea din Milano. In Grecia, pe Muntele Athos, in perioada 1998-1992, pe o suprafata de 5.000 de hectare, s-au inoculat in jur de 500.000 de doze, iar in prezent sunt versanti intregi cu castan sanatos. In Ungaria, 2/3 din suprafata cu castan a fost compromisa in procent de 100%. S-a creat un laborator national de combatere si se lucreaza in 10 puncte de lucru, de aproximativ 50 de hectare fiecare.

Tehnologii de combatere

Tehnologia de combatere aplicata a fost cea utilizata de specialistii europeni din Italia, Grecia, Ungaria, Germania (care au rezultate foarte bune in privinta combaterii biologice). In acest sens s-a facut o vizita de documentare in Grecia (Institutul de Cercetari Forestiere de la Tesalonic), impreuna cu ICAS Brasov. Combaterea biologica a cancerului de scoarta cuprinde in fapt urmatoarele actiuni: Masuri horticole si silvoculturale, de reducere a potentialului de infectie cu Cryphonectria parasitica prin ranire si taieri de igienizare; taieri de ingrijire a coroanei si tulpinii in plantatii; localizarea arborilor (cancerelor) care trebuie inoculati; pregatirea materialului biologic (convertirea miceliului virulent in miceliu hipovirulent, care se va realiza la ICAS Brasov si in laboratorul Unitatii Fitosanitare Maramures, care dispune de baza materiala necesara; inocularea cancerelor si marcarea castanilor tratati cu o eticheta de plastic; controlul calitatii lucrarii prin verificarea portiunilor tratate; revenirea cu tratament in aceleasi parcele in urmatorii trei - patru ani. Primele suprafete experimentale privind lucrarile silvoculturale cu caracter de igiena efectuate in cadrul proiectului „Sa salvam castanul comestibil” in ocoalele silvice Baia Mare, Baia Sprie si Tautii Magheraus si in localitatile Cicarlau, Sabisa si Berchezoaia au reliefat importanta continuarii acestor interventii combinate cu tratament biologic.

ing. Valer VELE,
director Unitatea Fitosanitare Maramures

INFO HORTICOL

Soft silvic. In prezent, peste 7.000 de firme din Romania au primit softul pentru utilizarea sistemului SUMAL, sistemul informatic de urmarire a masei lemnoase, care nu exista inca in multe tari din UE. Sistemul SUMAL va permite cunoasterea intregului circuit al lemnului in timp real incepand de la padure, ocoale silvice, intermediari si pana la utilizatorul final al lemnului.

Masuri europene. Comisia Europeana a prezentat la mijlocul lunii octombrie un nou set de reglementari privind legalitatea provenientei materialului lemnos importat in Uniunea Europeana, a precizat secretarul de stat pentru paduri din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Istvan Toke, la un seminar international de profil.

Fraude silvice. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, in Romania materialul lemnos care ar putea fi pus in circulatie ilegal ar proveni din circa 350.000 de hectare de padure neadministrate de ocoalele silvice, la care se adauga si alte suprafete de paduri si fanete. Romania are un milion de hectare de paduri certificate in sistemul de stat si zeci de mii de hectare in paduri private.

DAUNATORII DIN PLANTATIILE DE CASTAN COMESTIBIL

DAUNATORII CASTANILOR. Romania ofera conditii optime pentru dezvoltarea pomiculturii, situandu-se la limita nordica de cultivare rentabila a unor specii iubitoare de caldura. De asemenea, dispunem de zone naturale cu microclimat favorabil pentru cultivarea pomilor din categoria nucifere: nuc, alun, castan comestibil. Castanul indigen, Castanea sativa Miller, este o planta tipica zonei fitoclimatice a castanului si vegeteaza de la limita superioara a maslinului, ocupand zona vitei de vie, pana la zona stejarului si fagului. Castanul comestibil se afla raspandit mai mult in doua zone ale tarii: in zona subcarpatica a Olteniei (Tismana, Polovraci, Horezu, Schitu Crasna, Brosteni, Gureni, Hobita etc.) si in zona Maramures (Baia Sprie, Tautii de Sus, Ferneziu, Baia Mare, Tautii Magheraus, Cicarlau, Seini, Sabisa, Baita, Somcuta Mare, Berchez, Copalnic, Unguras, Ardusat, Buzesti). Specie indigena, la noi in tara castanul este intalnit atat in stare spontana, cat si cultivat, in imprejurimile Baii Mari - o mare parte a patrimoniului castanului comestibil se afla in domeniul silvic. Daca pana acum s-au intreprins numeroase cercetari asupra bolilor la castanul comestibil, in special al cancerului de scoarta al castanului (Cryphonectria parasitica), boala care omoara plantatiile de castan, o atentie deosebita trebuie acordata si daunatorilor castanului comestibil, care pot provoca daune insemnate reducand productia de castane, sau lemn. De asemenea, s-a stabilit ca unele insecte care isi construiesc galerii in lemnul de castan sunt vectorii ciupercii Cryphonectria parasitica cum este, de exemplu, cazul insectei Xyleborus dispar, Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina), Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus). Alti daunatori sunt gaita (Garrulus glandarius), cotofana (Pica pica), mierla neagra (Turdus merula), Ciocanitoarea pestrita mare (Dendrocopus major), iepurele (Lepus europeus), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elephus), capriorul (Capreolus capreolus), parsul (Glis glis), veverita, care prin prezenta lor pe ramurile castanului, si chiar prin ranile provocate pe scoarta contribuie la diseminarea sporilor ciupercii Cryphonectria parasitica. Va prezentam mai jos doi daunatori ai organelor de fructificare care in aceasta perioada de recoltare a castanelor se observa in fructele atacate. In urma sondajelor, s-a semnalat prezenta daunatorilor gargarita castanelor si viermele castanelor, intr-un grad de atac mijlociu.

Maramures, limita nordica

In conditiile pedoclimatice ale Baii Mari, caracterizate printr-un climat temperat continental, cu influente subatlantice, cu o temperatura medie multianuala de 9,4 grade Celsius, cu media multianuala a precipitatiilor de 976 mm, castanul comestibil gaseste conditiile prielnice de dezvoltare. Literatura de specialitate confirma faptul ca in Baia Mare se afla limita nordica a speciei in Europa. Castanul se mai gaseste in grupuri mici sau ca pomi izolati si in alte zone ale tarii. Specie emblematica pentru Baia Mare, castanul comestibil si-a redus considerabil suprafetele ocupate din Maramures, urmare a faptului ca agentii de daunare (ciupercile Cryphonectria parasitica si Boala de cerneala) si-au extins arealul de raspandire. Cele doua ciuperci au fost semnalate intr-un grad de atac de la puternic pana la extrem de puternic. Se poate spune ca in ultimele decenii productia de castane a cunoscut un important regres, odata cu atacurile grave provocate de aceste ciuperci care au dus la decimarea plantatiilor de castani.

Gargarita castanelor

Gargarita, Curculio elephas Gyll. Sin. Balaninus nucum Gyll., ( din Ord. Coleoptera, Fam. Cuculionidae, Gen. Curculio) este raspandita in regiunile de cultura ale castanului (Balachowsky 1963, Hoffmann, 1963). In tara noastra se intalneste in judetele Maramures, Dolj, precum si in padurile de stejar (Savescu, 1962). Ciclul biologic. Insecta prezinta o generatie pe an. Ierneaza in stadiul de larva in sol, intr-o camera pupala. In primavara, prin aprilie-mai, larvele se transforma in pupe, iar dupa 8-10 zile, in cursul lunii iunie, apar insectele adulte, prezenta lor in plantatie putand fi remarcata in lunile august -septembrie. Depunerea oualor are loc in cursul lunilor iulie - august, cand femelele depun ouale in fructele tinere de castan sau de alun. O femela depune in medie 20 de oua. Intr-un fruct o femela depune cate un singur ou. Mai multe femele pot sa depuna 8-10 oua intr-un fruct. Incubatia dureaza pana la 8 zile. La completa dezvoltare, in august - septembrie, larvele parasesc fructele, cad pe sol, patrund in sol pana la adancimea de 15-40 cm, unde, dupa ce isi construiesc camerele pupale din graunciori de pamant, raman in diapauza hiemala (Savescu, 1962). Insecta infecteaza alunul (Corylus ovellana), castanul comestibil (Castanea sativa) si stejarul (Quercus spp.). Gargaritele hibernante se hranesc in perioada preovipozitara cu mugurii foliari si florali, precum si cu fructele verzi in formare. La parasirea fructelor, larvele rod orificii vizibile.

Viermele castanelor comestibile

Insecta Cydia splendana Hbn. Syn. Laspeyresia splendana Meyer este raspandita in Europa, Asia Mica, Japonia in zona de vegatie a stejarului si de plantare a castanului. Ciclul biologic. Ierneaza ca larva, ajunsa la completa dezvoltare, intr-un cocon matasos, in stratul superficial al solului. Transformarea larvelor hibernale in pupe are loc in cursul lunii iulie, stadiu care dureaza 20 - 30 de zile. Primii fluturi apar la jumatatea lunii august, cand fructele de castan ating dimensiunea de 2-3 cm in diametru. Ponta are loc la 4-5 zile de la aparitia fluturilor. Ouale sunt depuse izolat, de-a lungul nervurii si pe fata inferioara a frunzelor. O femela depune 150 - 300 de oua. Incubatia dureaza 10-12 zile. Larva eclozeaza si se instaleaza intr-un fruct apropiat si se hraneste cu mezocarpul acestuia. Dezvoltarea larvei dureza 38-47 de zile, parcurgand cinci varste. Ambele forme ale acestei specii infesteaza fructele de castan cultivat (Castanea sativa) si ale tuturor speciilor de stejar (Quercus spp.). Fructele atacate cad pe sol inainte ca larva sa ajunga la completa dezvoltare. Dupa parasirea fructului, acesta prezinta lateral un orificiu circular de 1,5 mm in diametru, astupat partial cu fire matasoase. Pagubele pe care le cauzeaza sunt mari, intrucat procentul fructelor atacate variaza intre 15-30% si chiar 75-100%, (Balachowsky si colaboratorii - 1962). Recoltarea la timp si sortarea fructelor, eliminand fructele infestate de daunatori. Fructele infestate se ingroapa in sol sau se ard. Tratarea solului de sub coroana pomilor, cu insecticide organofosforice sistemice (Sinoratox 5 G). Aplicarea de tratamente chimice la avertizare cu produse organofosforice, la aparitia in masa a adultilor hibernanti. Tratarea solului inainte de retragerea larvelor in diapauza hiemala. Igiena pomilor in plantatiile pe rod.

Pagina realizata de ing. Melania OLTEAN
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

ROZATOARELE - UN PERICOL PENTRU POMICULTURA

Protejarea împotriva rozatoarelor reprezinta o activitate importanta în etapele de întretinere a plantatiilor pomicole. Rozatoarele constituie un grup de mamifere care dauneaza atat culturile din camp, cat si produsele agricole depozitate. Pe baza cercetarilor întreprinse pana în prezent, s-a stabilit ca în bazinele pomicole din tara noastra daunele cauzate de unele rozatoare se ridica la valori însemnate, reprezentand o importanta economica deosebita. Zonele de daunare unde se înregistreaza importante pagube sectorului pomicol cuprind judetele Mures, Sibiu, Bistrita-Nasaud, Brasov, Cluj, Harghita, Maramures, Suceava, unde pierderile ajung uneori pana la 25-30%. Pintre speciile de rozatoare considerate ca daunatori importanti se numara în special iepurii, soarecii si sobolanii, care constituie pentru pomii fructiferi dusmanul cel mai de temut în timpul iernii.

Iepurii (Lepus europaeus). Un singur iepure poate distruge într-o singura noapte 300-400 de pomi. Mijlocul cel mai eficient de lupta împotriva iepurilor îl constituie împrejmuirea livezii cu plasa de sarma galvanizata de 2,5 mm si cu ochiuri cu diametrul de pana la 5 cm, cu o înaltime de 1,5-2 m. Partea inferioara a plasei trebuie sa fie îngropata la 20-25 cm si curbata în afara pentru a nu permite saparea galeriilor pe sub ea. Împrejmuirea este obligatorie în cazul plantatiilor intensive si superintensive. În livezile tinere neîmprejmuite, este obligatorie protejarea fiecarei tulpini si a ramurilor principale la baza, prin învelirea cu diferite materiale (hartie, stuf etc). Nu se recomanda paiele si cocenii, deoarece adapostesc insectele si soarecii. Materialul trebuie strans legat cu sarma în trei-patru locuri.

Soarecii care ataca culturile agricole

Dintre soareci, soarecele de camp (Microtus arvalis) este cel mai periculos daunator al plantatiilor pomicole tinere si al pepinierelor. Este raspandit în toata zona de stepa si silvostepa, ajungand pana în zona alpina a muntilor Carpati. La noi în tara este prezent în bazinul pomicol al Transilvaniei, Moldovei si Banatului. Atacul soarecelui de camp în plantatiile pomicole si pepiniere se recunoaste usor, dupa rosaturile de pe radacinile pomilor si puietilor sau de pe tulpinile acestora, la o înaltime de pana la 5-10 cm. Densitatea soarecilor este în functie de factorii biotici si abiotici, temperatura, umiditate, hrana, etc. Precipitatiile abundente sau topirea brusca a zapezii sunt neprielnice soarecilor, în primaverile cu aceste conditii înregistrandu-se o mortalitate ridicata. În verile secetoase si în iernile blande, dupa ce au consumat vegetatia din împrejurimi, soarecii parasesc cuiburile vechi si îsi construiesc noi galerii, pe alte suprafete înierbate sau în terenurile însamantate cu cereale de toamna. Din camp, soarecii sunt adusi în gospodarii odata cu furajele.

Soarecele se înmulteste pe tot parcursul perioadei de vegetatie, din primavara pana toamna, cu prolificitate mare. O femela naste de patru - sapte ori/an cate patru-opt pui. Puii ajung la maturitate în decurs de 30-60 de zile. Durata medie de viata a soarecilor este de 18-19 luni. Masuri de prevenire si combatere. Avertizarea tratamentelor se face în functie de densitatea daunatorului. Momentul optim pentru începerea tratamentului este la o densitate de cinci-sase colonii/hectar. Sondajele de estimare a densitatii se fac pe vegetatie redusa, primavara si toamna. Sobolanul de apa sau guzganul rosu (Arvicola terrestris). La noi în tara este reprezentat prin doua subspecii. Subspecia Terrestris este raspandita în toata tara în zona de stepa si silvostepa, traind pe malul apelor statatoare si lent curgatoare. El urca pana la o înaltime de 300-400 m. Subspecia Scherman este raspandita în nordul Moldovei si în tot bazinul Transilvaniei, în zonele deluroase si montane, de la 300 la 1.500 m si existenta lui nu este legata de prezenta apei. Este activ atat noaptea, cat si ziua. Ataca si distruge radacinile pomilor de la stadiul de puiet pana la 10-15 ani. Forma atacului este foarte caracteristica si usor de determinat, prin urmele dintilor de pe radacinile pomilor, pana la colet. Sapa galerii sub pom si distruge întreg sistemul radicular, pana la colet, astfel ca pomul atacat vegeteaza anormal si treptat se usuca, putand fi smuls cu usurinta din sol. Atacul cel mai intens este în timpul iernii, cand radacinile roase si retezate în bucati de 10-15 cm sunt adunate ca rezerva de hrana. Daunatorul prefera plantatiile de mar, par, visin, cires, daunele cauzate fiind uneori de pana la 30-40%.

Combatere

În functie de daunatorul care se gaseste în culturi, fermierul are la îndemana o serie de masuri de combatere, atat pe cale mecanica, cat si pe cale chimica. Masurile de combatere difera de la un daunator la altul.

Iepuri. Un mijloc de lupta împotriva iepurilor îl constituie folosirea unor substante repelente. Rezultate bune s-au obtinut folosind urmatoarele combinatii: 400 grame clei de tamplarie, 12 litri apa, 10 kg creta maruntita, o lingurita de naftalina dizolvata în 200 g ulei de in sau Cervacol extra într-o cantitate de 2,6-6 kg produs la 1.000 de puieti.

Sobolanul de apa. În cazul acestui daunator, avertizarea se face pe baza stabilirii densitatii daunatorului. Momentul optim de aplicare a tratamentului este la patru-cinci sisteme de galerii la hectar si cand unul sau doi pomi într-un hectar au radacinile roase si vegeteaza anormal. Combaterea se face prin metode mecanice (cand densitatile sunt mici, prin utilizarea unor curse) sau metode chimice, cand densitatile sunt ridicate. În cazul metodelor chimice se recomanda Bromakol 25-50 g momeli pentru o galerie activa.

Soareci de camp. În cazul soarecilor de camp, momentul optim pentru începerea tratamentului este la o densitate de cinci-sase colonii la un hectar. Sondajele de estimare a densitatii se fac pe vegetatie redusa, primavara si toamna. Tratamentul se face prin aplicarea produselor raticide sub forma de momeli: Bromakol 25-50 g momeli într-o galerie activa.

ing. Valer VELE,
director executiv adjunct DADR Maramures Unitatea Fitosanitara

STIRI HORTICOLE

Ministrul Agriculturii, Dacian Ciolos, prezent la Zalau, la manifestarea “Toamna Salajeana”, a promis ca anul viitor producatorii de legume si fructe vor fi sprijiniti prin acordarea de subventii. De anul viitor o sa sprijinim financiar si producatorii de legume si fructe. Pentru producatorii care se vor asocia, subventiile vor fi mai mari”, a precizat Ciolos.

Peste 500.000 de tone de struguri pentru vin au fost recoltati, pana la sfarsitul lunii septembrie, în zona de sud a Romaniei. Directorul în Ministerul Agriculturii, Cornel Dicu, a apreciat ca s-au resimtit si efectele meteorologice. “Ploile din ultimul timp au întarziat procesul de recoltare, mai ales în nordul tarii”, a spus Dicu.

Ministrul Mediului, Attila Korodi, va propune Guvernului înfiintarea unui comandament national care sa se ocupe de stoparea furturilor de lemn din paduri. Korodi a declarat ca un astfel de organism ar urma sa fie format din reprezentanti ai institutiilor cu atributii în domeniu, inclusiv Serviciul Roman de Informatii, dar care sa nu implice oameni din teritoriu.

ATENTIE LA REZIDURILE DE PESTICIDE

UE îsi îndreapta atentia asupra reziduurilor de pesticide! De la 1 septembrie, limitele pentru reziduurile de pesticide care se gasesc în alimente sunt armonizate la nivel european. Noile standarde sunt menite sa garanteze protectia consumatorilor si sa faciliteze comertul si importurile. „Alimentele produse sau importate într-un stat membru trebuie sa poata fi consumate în siguranta în toate celelalte state membre. Daca pe produsele recoltate raman cantitati mici de pesticide, acestea se regasesc si în alimentele pe care le punem pe masa. Astfel, au fost stabilite limite maxime pentru reziduurile de pesticide, din nevoia de a reduce cat mai mult nivelul de expunere a consumatorilor”, a explicat comisarul european pentru sanatate, Androulla Vassiliou. Regulamentul privind reziduurile de pesticide reglementeaza aproximativ 1.100 de pesticide utilizate în agricultura, atat în interiorul, cat si în exteriorul Uniunii si include o lista cu limitele maxime de reziduuri de pesticide pentru o vasta serie de produse, începand de la carne, lapte, legume si fructe, pana la nuci, condimente si furaje pentru animale. Limitele se aplica atat pentru produsele proaspete, cat si pentru cele prelucrate, în cazul acestora din urma limitele fiind adaptate în functie de factori precum diluarea si concentratia. În trecut, UE prevedea limite numai pentru un anumit grup de pesticide, în timp ce tarile membre erau responsabile pentru altele. S-a ajuns astfel în situatia în care anumite produse, pentru care limita de reziduri era depasita într-o tara membra, erau acceptate în alta tara a Uniunii. Oficialii europeni sustin ca aceasta lipsa de uniformitate a creat confuzii. Noile limite iau în calcul nevoile celor mai vulnerabile grupuri ale populatiei, cum ar fi sugarii si copiii. Un principiu al politicilor comunitare este faptul ca siguranta alimentara este prioritara fata de protectia plantelor. De punerea în aplicare a regulamentului sunt responsabile statele membre, dar Comisia Europeana va monitoriza respectarea dispozitiilor acestui act legislativ.

STATISTICI AGRICOLE

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, Romania a exportat în 2007 circa 148.371 de hectolitri de vin, în valoare de aproape 16 milioane de euro, în timp ce importurile au fost de aproape trei ori mai mari, 388.655 de hectolitri. Potrivit estimarilor Organizatiei Nationale Interprofesionale Vitivinicole, piata vinurilor din Romania a fost estimata, în 2007, la 440 de milioane de euro. Principalele piete de export au fost Germania, Federatia Rusa, Estonia, Italia, Bulgaria, SUA, Canada, China, în timp ce importurile au provenit din Spania, Italia, Moldova, Ungaria.

RECOLTA VITICOLA PROMITATOARE
* Productia de vin ar putea depasi 6 milioane de hectolitri

Pentru 2008, recolta viticola se arata promitatoare. Reprezentantii Ministerului Agriculturii au anuntat ca se confirma estimarile facute la începutul campaniei de recoltare referitoare la productia de struguri din 2008, chiar daca ploile au mai redus putin continutul de zahar din boabe. În privinta productiei de struguri de masa, centralizarile realizate de minister releva ca în acest an se va obtine o medie de 10 tone la hectar, de pe 10.000 de hectare cu vita de vie pe rod. Cel mai mare cultivator de vita de vie din Romania, Murfatlar, care administreaza o suprafata de 3.000 de hectare cu vita de vie, preconizeaza pentru acest an o recolta de struguri de peste 30.000 de tone, cu 32% mai mare fata de anul trecut. De asemenea, reprezentantii societatii viti-vinicole Cotnari SA, din judetul Iasi, considera ca în aceasta toamna vinul va avea o concentratie mai mare de zaharuri. Specialistii în viticultura atrag atentia si asupra capriciilor vremii, subliniind ca anul 2008 nu a fost usor pentru viticultura, întrucat umiditatea si caldura excesiva au condus la efectuarea mai multor tratamente fitosanitare atat pentru vita-de-vie, cat si pentru întretinerea solului. Daca, în mod normal, viticultorii fac anual sase-sapte tratamente, în acest an au realizat între opt si zece tratamente, înregistrand astfel costuri mult mai ridicate. Datele ministeriale arata ca, în cazul unei recolte de peste 1,1 milioane de tone de struguri pentru vin, productia de vin pe 2008 ar putea depasi 6 milioane de hectolitri, în conditiile în care anul trecut s-au obtinut putin peste 5 milioane de hectolitri.

CICADA GHEBOASA A POMILOR
(Ceresa bubalus F)

Conditiile climatice specifice ale depresiunii Baia Mare, precum si sortimentul din zona, sunt favorabile dezvoltarii insectelor daunatoare culturii marului. Astfel, în urma sondajelor efectuate s-a semnalat prezenta daunatorilor: Viermele marului, defoliatoare, insecte minatoare, Paduchele din San Jose, Paduchele lanos, Epicometis hirta, Sesya miopaeformis, Anthonomus pomorum, Viespea cu ferastrau a marului, afide, acarieni, cicada gheboasa a pomilor, etc. Comportarea acestor daunatori a fost diferita de la an la an, în functie de conditiile climatice ale anului respectiv.

Daunatorii: Viespea merelor (Hoplocampa testudinea), gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum), afide, omizi miniere, omizi defoliatoare, acarieni, Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) au fost prezenti în plantatie, în limite de atac slab-mijlociu-puternic. A fost semnalata prezenta daunatorilor Epicometis hirta, Sfredelitorul ramurilor si tulpinilor (Synanthedon myopaeformis Borkh.), Disapis maly, dar într-un grad de atac mic, acarieni care s-au încadrat în limite de atac moderate. Semnalat în urma cu 17 ani în judetul nostru în fermele actualei SC Pomfruct SA Baia Mare, daunatorul acarianului filocoptid al marului (Aculus schlechtenedali Nal) si-a extins arealul de raspandire, rezerva biologica fiind în crestere. Aceasta stare se explica prin schimbarea microclimatului în judetul nostru prin încalzirea semnificativa a vremii si prin faptul ca gama de produse acaricide nu este eficienta pentru acarienii eriophizi. În acest an, probleme deosebite a creat daunatorul Cicada gheboasa a pomilor în unele livezi din gospodariile populatiei. Cicada gheboasa a pomilor (Ceresa bubalus F) face parte din ordinul Homoptera si familia Membracidae. Are o mare raspandire în Europa, iar în tara noastra a fost semnalata pentru prima data de catre A. Popescu-Gorj în anul 1955. Se gaseste în toate zonele pomicole din tara. Adultul masoara între 8 si 10 milimetri lungime si este de culoare verde-deschis. Femela poseda un ovipozitor lung si retractil. De obicei, femelele sunt mai mari decat adultii. Coloarea corpului este verde, pronotul de asemenea verde, cu pete mici, de culoare mai deschisa. Capul si corpul sunt acoperite de un pronot puternic bombat, prelungit lateral în doua cornite si posterior într-o carena, care se prelungeste pe o parte din aripi.

Daunatorul are oul oval, de culoare albicioasa, si prezinta o reticulatie caracteristica la polul superior. Larva are corpul turtit lateral, bombat, de culoare cenusie-verzuie si dorsal, pe torace si abdomen, prezinta spini curbati posterior. Daunatorul ierneaza în stadiul de ou în inciziile facute pe ramurile pomilor si dezvolta o singura generatie pe an. Primavara, cand temperatura zilnica depaseste 13,5 grade Celsius, are loc eclozarea larvelor. Procesul de eclozare larvara se esaloneaza pe 10-14 zile, în functie de temperatura. Larvele aparute parasesc pomii si migreaza pe diferite plante ierboase, unde se hranesc sugand seva din tesuturi. Perioada larvara dureaza 6-8 saptamani, timp în care naparlesc de cinci ori. Transformarea larvelor în adulti se realizeaza în iunie, iar dupa împerechere are loc ponta, care se prelungeste pana în octombrie. Ouale sunt depuse în inciziile facute de femele cu ajutorul ovipozitorului sub scoarta tanara, pe lungimea ramurii. În fiecare incizie sunt asezate regulat între 8-15 oua.

Cicada gheboasa, evolutie si combatere

Evolutia daunatorului Cicada gheboasa a pomilor este infuentata si de conditiile climatice. Cicada gheboasa a pomilor este un agent de daunare care are aripile translucide de culoare verde si ochii bombati. Acest daunator este un polifag care ataca diferite specii pomicole, arbori ornamentali si forestieri, vita-de-vie si unele plante ierboase. Pagubele mai mari se înregistreaza la pomii fructiferi, mai ales în plantatiile tinere si în pepiniere. Din cauza inciziilor facute de daunator în ramuri, circulatia sevei se întrerupe, iar ramurile nu se mai dezvolta normal si în cele din urma se usuca. La atacuri puternice, pomii se debiliteaza si sunt mai predispusi la atacul insectelor xilofage. Combatere. Masurile preventive au un rol important în diminuarea atacului si se refera la folosirea de material saditor neinfestat la înfiintarea plantatiilor, taierea si arderea lastarilor cu ponte sau la distrugerea buruienilor, acestea reprezentand gazda principala a larvelor. De asemenea, se va evita cultivarea intervalului dintre randuri cu plante preferate de daunator, cum ar fi: lucerna, trifoi, cartof etc. Tratamentele chimice care se executa în perioada de repaus vegetativ pentru combaterea paduchilor testosi ai pomilor fructiferi au rol si în distrugerea pontei cicadei gheboase. În anii cu invazii mari se recomanda efectuarea de tratamente chimice la eclozarea larvelor, folosind unul din urmatoarele produse chimice: Carbetox 37 CE 0,5%, Diazol 60 EC 0,15%, Reldan 40 EC 0,1%.

ing. Melania OLTEAN
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures

VIZITA DE DOCUMENTARE FITOSANITARA

Asociatia Europeana pentru Protectia Plantelor (ECPA) si Asociatia europeana a Fermierilor COPA-COGECA au invitat un grup de parlamentari la o ferma pomicola din Bierbeek (Belgia) si la una de cultura mare din Leefdaal (Belgia). Vizita efectuata de oficialii europeni le-a oferit acestora posibilitatea sa observe care este impactul legislatiei europene cu privire la utilizarea pesticidelor (care se afla în dezbatere în Parlamentul European) asupra productiei de pere si mere, precum si asupra productiei de grau si cartofi, acestea fiind culturile cultivate în cele doua ferme vizitate. Fermierii au prezentat oficialilor modul în care utilizeaza pesticidele, cantitatile utilizate, precum si criteriile de selectie pe care le aplica atunci cand decid care sunt pesticidele pe care le folosesc în ferma. Grupul format din politicieni germani, maghiari si britanici au vizitat depozitele fermelor, echipamentele si dotarile tehnologice, dar s-au si plimbat pe campuri pentru a întelege cum reusesc fermierii sa combine pesticidele cu tehnicile biologice. Fermierii au încercat sa explice ca în ferma este necesara utilizarea atat a metodelor biologice, cat si a celor chimice, subliniindu-le parlamentarilor ca, în opinia lor, Sistemul Tehnic de Management al Pesticidelor reprezinta viitorul protectiei plantelor. Totusi, cei doi si-au exprimat îngrijorarea cu privire la noua legislatie în domeniu, considerand-o un pas înapoi fata de ceea ce ei au realizat combinand cele doua metode. Managerul departamentului de Afaceri Guvernamentale din cadrul Asociatiei Europene pentru Protectia Plantelor, Stephan Schraff, a declarat ca vizita si-a propus sa ofere o imagine reala asupra ceea ce se întampla într-o ferma moderna celor care stabilesc legislatia europeana pentru sectorul agricol.

Maria GROZA

MARII PRODUCATORI DE MERE DIN ROMANIA, REUNITI IN COMUNA SALAJANA IP

SALAJ. Marii producatori de mere din Romania au fost prezenti la mijlocul acestei luni in comuna salajeana Ip, locul in care s-a desfasurat simpozionul „Metode de protectie a livezilor”, in organizarea Oficiului Judetean pentru Consultanta Agricola Salaj. La simpozionul “metode de protectie a livezilor”, care a avut loc in incinta caminului cultural din Ip (jud. Salaj), au participat, pe langa reprezentanti ai OJCA Salaj si ai unei societati de profil, si cadre universitare de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca si Universitatea de Stiinte Agronomice Debrecen (Ungaria). Subiectul principal al intalnirii a fost reprezentat de sistemul de protectie a livezilor cu plasa antigrindina „Fruit Securite”, din Austria, instalat recent in livada de meri de circa 10 hectare din localitatea Ip. Acest sistem este deocamdata unic in Transilvania. Tehnologia consta in acoperirea livezilor de pomi fructiferi cu o plasa speciala, sustinuta de un sistem de stalpi si fire metalice. Discutiile au durat mai bine de sase ore si s-au finalizat cu o vizita in teren, invitatii admirand merele din livezile comunei, un loc in care s-a pastrat traditia cultivarii acestui pom fructifer. Daca anul trecut cultura marului a fost grav afectata de inghet si grindina, anul acesta specialistii au apreciat ca productia va fi una peste asteptari. Intre timp, marile magazine continua sa importe mere frumoase si mari, dar fara gust, sub pretextul ca sunt mai frumoase si mai ieftine.

Argumentul investitiei

„Am decis sa imi protejez livada contra grindinei dupa ce, numai in acest an, am avut deja de trei ori grindina, iar productia a scapat neafectata numai printr-o minune”, a declarat Biro Sandor, administratorul unei societati de profil din comuna Ip. Acesta a mai spus ca a investit circa 90.000 de euro pentru punerea in practica a sistemului de protectie, dar investitia a fost necesara.

AMORTIZARE

„Sper sa-mi amortizez investitia din productia de mere de la toamna - deja este in totalitate contractata pentru vanzare si nu puteam sa risc sa o pierd. Anul trecut n-am avut deloc mere, pentru ca a fost inghet chiar cand erau pomii in floare, iar in urma cu 2 ani, din cauza grindinei, am pierdut jumatate din productie”, a declarat producatorul Sandor Biro.

Adrian LUNGU

INFO AGRICOL

HARGHITA. Producatorii de cartofi din judetul Harghita se confrunta cu un deficit de culegatori, ei fiind nevoiti sa apeleze fie la persoane din alte judete (in special din judetul Bacau), fie la recoltatul mecanizat. Culegatorilor li se ofera intre 40 si 50 de lei pe zi, iar unii producatori ii stimuleaza si in functie de cati saci de cartofi aduna. Specialistii apreciaza ca recolta de cartofi din acest an, din Harghita este cu 15% mai mare decat in 2007, chiar daca suprafata cultivata a scazut, productia fiind estimata la 16.500 de kilograme/hectar.

SCHIMB DE BUNE PRACTICI LEGUMICOLE
* Legumicultorii maramureseni au vizitat Paradisul Legumelor

Reprezentantii grupului de producatori SC Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramures SRL au vizitat, la mijlocul lunii septembrie, legumicultori din judetul Arad. In cadrul intalnirii au fost dezbatute principalele probleme cu care se confrunta legumicultura romaneasca. Vizita face parte dintr-o serie de actiuni demarate de legumicultorii maramureseni in cadrul proiectului “Solutii europene pentru sectorul legume-fructe din Romania” finantat de Comisia Europeana. La mijlocul lunii septembrie, un grup de legumicultori maramureseni au participat la o vizita de lucru in judetul Arad. Schimbul de experienta realizat intre legumicultorii aradeni si cei din Maramures face parte dintr-o serie de manifestari demarate de SC Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramures SRL, in cadrul proiectului „Solutii europene pentru sectorul legume-fructe din Romania” finantat de Comisia Europeana prin intermediul Directiei Generale pentru Agricultura. “Atat in cadrul acestei vizite, cat si in cadrul intregului proiect demarat de SC Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramures SRL intentionam sa identificam cat mai multe solutii europene pentru sectorul legume-fructe si sa invatam din experienta celorlalti”, a spus administratorul grupului de producatori, Mirela Veres. In cadrul discutiilor din Arad, purtate cu reprezentantii SC Paradisul Legumelor Curtici & Macea SRL au fost dezbatute o parte dintre problemele cu care se confrunta legumicultura.

Ioan Mot:
“Oferta supermarketurilor, discutabila”

“SC Paradisul Legumelor Curtici & Macea SRL s-a format ca grup de producatori in urma cu trei ani. In data de 8 ianuarie 2008 am depus la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura un plan de recunoastere pe cinci ani pentru a deveni organizatie de producatori. Chiar daca la nivel de grup avem semnate contracte cu doua supermarketuri, preturile oferite nu sunt extraordinare”, a spus administratorul SC Paradisul Legumelor Curtici & Macea SRL, Ioan Mot.

INFO ROMANIA

ALBA. Cele mai importante podgorii au participat la Alba Iulia la Concursul National de Vinuri “Strugurele de Aur”. Concursul marcheaza cel mai important moment din calendarul viticol, culesul viilor.

CLUJ. Directorul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Cluj, Iuliu Suatean, a declarat ca in acest an s-a obtinut o productie de grau de 3.000 de kilograme/hectar, la soia s-au obtinut 2.200 de kilograme/hectar, iar la rapita – 2.000 de kilograme/hectar.

MURES. Comisarii Garzii de Mediu au amendat ferma piscicola Iernut cu 3.000 de lei (cea mai mare amenda pentru incendierea miristilor) pentru incendierea vegetatiei ierboase de pe malurile helesteului, a anuntat comisarul sef Gyekeny Gertrude.

BOLILE FRUCTELOR IN SPATIILE DE DEPOZITARE

Speciile pomicole semintoase prezinta o serie de agenti patogeni, care afecteaza starea de sanatate a fructelor in timpul perioadei de vegetatie. Printre acestea se numara Venturia inaequalis, Podosphaera leucotricha, Monilinia spp. Focul bacterian, la care se adauga si alte specii indeosebi de ciuperci, in timpul depozitarii.

Pentru pastrarea soiurilor de mere de iarna sunt indicate depozitele cu atmosfera controlata, depozitele frigorifice si depozitele cu racire cu aer. Intr-un depozit frigorific cu atmosfera controlata, pe langa controlul temperaturii si umiditatii, se controleaza si compozitia aerului, in special nivelele oxigenului si dioxidului de carbon. Un alt tip de depozite sunt depozitele frigorifice simple, unde cu ajutorul instalatiilor de frig se mentine temperatura si umiditatea optima. In lipsa acestora, se folosesc depozite clasice cu ventilatie naturala (depozitele racite cu aer), care in momentul de fata sunt cele mai raspandite la noi in tara. In Romania, majoritatea depozitelor de pastrare a merelor pentru iarna sunt depozite clasice cu ventilatie naturala (depozitele racite cu aer). Acestea prezinta o variabilitate a factorilor naturali temperatura si umiditate, ceea ce poate favoriza evolutia unor ciuperci saprofite sau patogene in masa de fructe depozitate, determinand pierderi calitative, dar si cantitative. Microflora prezenta in spatiile de depozitare poate avea provenienta mixta, fiind constituita, fie din patogeni care provin din camp, fie din spori care adera la suprafata fructelor pe parcursul sortarii, transportului, depozitarii sau chiar din depozite.

In afara de numeroase boli si vatamari provocate de agenti patogeni si saprofiti, merele, perele si gutuile sunt afectate si de multe boli fiziologice datorate diferitilor factori ca: nutritie defectuoasa, conditii anormale intalnite in unele depozite, conditiile de clima. Printre cele mai frecvente fiziopatii intalnite in depozite sunt: Amareala (bitter pit), brunificarea pulpei merelor, sticlozitatea merelor, opareala merelor si perelor, prabusirea interna (core break down), Jonathan spot, deprecierile de natura chimica, craparea fructelor, vatamarile, brunificarea interna , putregaiul albastru (Penicillium expansum), altenarioza (Alternaria tenuis), patarea lenticelara produsa de ciuperca Pezicula alba (Gloesporium album), speciile de Fuzarium (F. roseum, F.laterinium) etc.

Alte boli intalnite in depozite

Putregaiul brun sau monilioza merelor, perelor si gutuilor, produs de ciuperca Monilinia fructigena, este cea mai raspandita boala a semintoaselor si samburoaselor din tara noastra. Aceasta boala produce pagube importante. Pagubele se amplifica in timpul pastrarii peste iarna. Aceasta ciuperca infecteaza fructele din cele mai tinere faze, dar atacul devine evident pe fructele mature, cand se manifesta sub trei forme: putregai brun (brown rot), putregai negru (black rot) si putregaiul inimii. Cea mai frecventa putrezire a merelor in timpul depozitarii este putregaiul albastru provocat de ciuperca Penicillium expansum. Prabusirea interna (core break down) este o fiziopatie care apare la fructele supracoapte. Cele mai dispuse la aceasta fiziopatie sunt: Jonathan, Jonagold, Starkrimson, Delia. Alte boli intalnite in spatiile de depozitare sunt: altenarioza (Alternaria tenuis), patarea lenticelara produsa de ciuperca Pezicula alba (Gloesporium album), speciile de Fuzarium (F. roseum, F.laterinium) etc.

Agenti de daunare ai fructelor

Monilinia fructigena infecteaza fructele din cele mai tinere faze, dar atacul devine evident pe fructele mature, cand se manifesta sub trei forme: putregai brun (brown rot), putregai negru (black rot) si putregaiul inimii. Putregaiul brun debuteaza prin aparitia unei pete brune circulare, bruna-deschis pana la cafeniu, care in conditii de umiditate relativa se extind rapid. La suprafata petei apar numeroase gramajoare de culoare bej-cenusie, formate din fructificatiile ciupercii. Atacul se extinde de la un fruct la altul prin rani, intepaturi de insecte, vatamari ale fructelor. A doua forma de atac este denumita putregaiul negru, infectia se produce numai in depozit, si numai la fructele maturate. Fructele putrezesc, dar nu se mai acopera cu fructificatii, devin negricioase si cu aspect pielos. Unul dintre factorii care favorizeaza aceasta forma de atac este lipsa luminii. Putregaiul inimii este cea de-a treia forma de manifestare a atacului. Infectia se produce intern, miceliul cuprinde cutia seminala, de unde se extinde in pulpa, care putrezeste. Amareala fructelor (bitter pit) afecteaza merele si perele atat in timpul vegetatiei, cat si in depozite, devenind aparenta imediat dupa recoltare, in perioada transportului, depozitarii si comercializarii. Se manifesta sub forma unor pete mici brune, sub coaja fructului. La exterior, fructele nu prezinta niciun fel de simptom anormal, insa dupa recoltare celulele brunificate mor, iar necroza se extinde si la celelalte celule din jur, astfel ca petele devin evidente la suprafata fructului. Pentru prevenirea acestei fiziopatii este necesara aplicarea unei tehnologii corecte: mentinerea echilibrului hidric la pomi, aplicarea tratamentelor cu clorura de calciu sau azotat de calciu la o luna dupa caderea petalelor.

ing. Melania Oltean,
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures Serviciul Prognoza si Avertizare

MASURI DE PREVENIRE A FIZIOPATIILOR

Recoltarea fructelor se face la maturitatea tehnologica, prin metode manuale, semimecanizate sau mecanizate. Exista tendinta de a se extinde recoltarea mecanizata. Transportul fructelor se poate face cu toate mijloacele de transport, dar se prefera autocamioanele, care se caracterizeaza printr-o manevrabilitate ridicata. Produsele horticole se pot transporta in vrac, in ladite si containere sau in cisterne cu apa.

Sortarea fructelor se face cu scopul de a separa produsele horticole corespunzatoare pentru consum pe calitati, dupa gradul de vatamare, atacul unor boli sau daunatori, forma, culoare, gradul de maturare etc. Depozitarea merelor este o etapa a procesului de valorificare a fructelor si consta in introducerea si mentinerea acestora in spatiile de pastrare, in vrac sau neambalate. Alegerea spatiului de pastrare si a metodei de depozitare depind de proprietatile fizico-chimice si fiziologice ale produsului si de timpul de depozitare. Pastrarea merelor in depozitele racite cu aer se face astfel: se dezinfecteaza camerele de depozitare prin arderea sulfului, se uda bine pardoseala si peretii, cu solutie de 5% cupru, in preziua introducerii fructelor. Dupa racire, fructele se introduc in depozit dimineata inainte de incalzirea atmosferei. Dupa introducerea fructelor in depozit, se permite deschiderea orificiilor de ventilare pentru a elimina caldura degajata de fructe si pentru mentinerea temperaturii scazute, conditii impuse pentru o mai buna ventilare.

Boli si daunatori la cerealele de toamna

Obtinerea unor recolte de calitate superioara in conditiile unor costuri cat mai reduse nu poate fi realizata decat prin aplicarea unor tehnologii specifice, perfectionate, care sa permita o valorificare superioara atat a resurselor naturale, cat si a inputurilor. Exista o serie de masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor care se transmit prin samanta si sol la cerealele de toamna.

In conditiile din tara noastra, cerealele paioase de toamna sunt frecvent atacate pe toata perioada de vegetatie de un complex de boli si daunatori. Atacul acestora, inceput adesea inca din perioada de germinare-rasarire, poate cauza pagube importante exploatatiilor agricole. Din aceste considerente, actiunile de protectia plantelor prezinta un interes major, uneori chiar determinant, privind infiintarea culturii sau obtinerea recoltei, ceea ce impune cunoasterea de catre toate persoanele implicate si in primul rand de catre producatorii agricoli a organismelor daunatoare si a factorilor care le influenteaza negativ evolutia. Avand in vedere ca la majoritatea culturilor numeroase organisme daunatoare se transmit prin samanta si sol, iar atacul acestora se manifesta uneori imediat dupa semanat, determinand pagube insemnate, inclusiv compromiterea infiintarii culturii respective, se impune adoptarea unui sistem complex de masuri care in multe situatii se bazeaza pe tratarea semintelor. In cazul cerealelor de toamna, vom mentiona succint bolile si daunatorii cheie si principalele secvente tehnologice de protectie, agrofitotehnice si chimice care trebuie avute in vedere inca de la infiintarea culturilor.

Combaterea bolilor la culturile de grau de toamna

Dintre boli, mentionam in primul rand atacul produs de malura comuna (Tilletia caries, T. foetida), cu o raspandire generalizata la nivelul intregii tari, dar si cel de malura pitica (Tilletia controversa). Alaturi de aceste periculoase si frecvente boli se pot intalni si alte boli transmise prin samanta, precum: fuzarioza radacinilor, coletului si plantulelor (Fusarium spp.), taciunele zburator (Ustilago tritici) sau septorioza spicului (Septoria nodorum). Dintre daunatori, in situatii de monocultura pronuntata de cereale paioase de toamna, cel mai mare pericol este dat de larvele gandacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Monocultura graului favorizeaza inmultirea si a altor daunatori precum: mustele cerealelor (Oscinella frit, Mayetiola destructor, Phorbia spp.), viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata), viespile paiului (Cephus pygmeus, Trachelus tabidus), tripsul graului (Haplotrips tritici) nematodul boabelor de grau (Anguina tritici) De asemenea, monocultura sau alte verigi tehnologice incorect aplicate, favorizeaza inmultirea unor daunatori precum afidele (Macrosiphum avene, Ropalosiphum maydis, Schizaphis graminum) cicadele (Macrosteles sexnotatus, M. laevis, Psamotettix striatus, P. alienus etc). Trebuie precizat ca atacul afidelor si cicadelor, pe langa vatamarea directa prin intepare si sugere, dauneaza indirect si prin transmiterea de virusuri si microplasme, mai ales in cazul semanaturilor timpurii. Larvele gandacilor pocnitori - viermi sarma (Agriotes spp.) constituie prin polifagia lor daunatori de sol importanti si in culturile de grau, putand produce pagube apreciabile in special pe terenurile grele si umede. Astfel, din cauza posibilitatii aparitiei si evolutiei numeroaselor boli transmise prin samanta si sol, precum si a daunatorilor, mai ales de sol, care impreuna afecteaza recolta, este necesara protejarea culturilor de grau prin utilizarea unui sistem de masuri de prevenire si combatere integrata, in cadrul caruia, alaturi de unele masuri agrofitotehnice, se impune tratamentul chimic al semintelor.

Pericolul pe care il reprezinta organismele daunatoare mentionate mai sus, de multe ori nesesizat la timp si neapreciat la justa valoare, constituie un motiv de ingrijorare pe deplin justificat. Faptul ca aceste boli sunt transmise de obicei prin samanta si prin sol, iar daunatorii exista in sol, evidentiaza necesitatea acordarii unei atentii deosebite masurilor de protejare a culturilor, inca din perioada de pregatire a campaniei de infiintare a acestora. Infiintarea culturilor fara aplicarea masurilor corespunzatoare de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor care se transmit prin samanta si sol constituie un risc, stiindu-se ca in perioada de vegetatie nu se mai poate interveni cu alte metode de protectie cu nivele similare de eficienta.

MASURI CHIMICE

Pe langa masurile agrofitotehnice este obligatorie tratarea semintelor cu fungicide si insecticide sau amestecuri numite insectofungicide. Tratamentele se vor face cu masini corespunzatoare care sa asigure o acoperire uniforma a semintelor. Produsele fungicide omologate pentru prevenirea si combaterea bolilor care se transmit prin samanta sunt urmatoarele: Dithane Neotec 75 WG 2,5 kg/t, Dithane M 45 2,5 kg/t, Royal Flo 42 S 2,5 l/t, Vondozeb 2,5/t, Panoctine 35 LS 2,0 l/t, Dividend 030 FS 1,0 l/t, Fortral 2 WS 1,5 kg/t, Orius 6 FS 0,5 l/t, Orius 6 ST 2 WS 1,5 kg/t, Raxil 2 WS - 1,5 kg/t, Real 200 FS 0,2 l/t, Vydan 25 WP1,0 kg/t, Dividend Star 036 FS 1,0 l/t la grau si 1,5 l/t la orz, Savage 5 FS 1,5 l/t, Sumi 8 – 2 FL 1,0 l/t, Tiramet 60 PTS 3,0 kg/t, Vincit F 1,5 l/t, Vitavax 200 FF 2,5-3 l/t, Sponsor 6 FS 0,5 l/t samanta, Crusoe 15 ME - 1,0 /t - 1,3 l/ t samanta. Bolile combatute cu aceste produse sunt malura comuna si fusarioza – la grau, taciunele si sfasierea frunzelor – la orz. Pentru combaterea daunatorilor, se recomanda insecticidele: Cruiser 350 FS - 1 l/t samanta, pentru combaterea afidelor si viermilor sarma la grau, Gaucho 600 FS - 0,6 l/t samanta, pentru afide si viermi sarma la grau si orz, Signal 2,5 l/t samanta pentru viermi sarma la grau si orz, Seedoprid 600 FS, 0,7 l/t la viermi sarma la grau si 1,0 l/t pentru gandacul ghebos la grau. Produsele insecofungicide recomandate sunt: TONIC PLUS - 2,5 l/ t samanta.

Secara si triticale

In culturile de secara pericolul cel mai mare il reprezinta: larvele gandacului ghebos si larvele gandacilor pocnitori. Bolile transmise prin samanta si sol sunt malura, fusarioza radacinilor, coletului si plantulelor, care au un impact relativ redus. Protectia culturilor de secara se asigura prin masuri de prevenire si combatere integrata.

Orz de toamna

In cazul culturilor de orz, printre bolile care se transmit prin samanta se numara: taciunele zburator (Ustilago nuda), sfasierea frunzelor (Pyrenophora graminea), taciunele imbracat (Ustilago hordei), patarea reticulara a frunzelor (Pyrenophora teres). Dintre daunatori amintim: larvele gandacului ghebos si larvele viermelui sarma.

Masuri agrofitotehnice

Pentru diminuarea potentialului de atac al patogenilor si daunatorilor se recomanda: rotatia culturilor si semanatul in perioada optima. Este indicat sa se foloseasca seminte sanatoase cu insusiri biologice superioare. De asemenea, este importanta utilizarea unor seminte care sa provina din sole unde s-au aplicat verigile tehnologice de protectie, inclusiv tratamentele fitosanitare.

ing. Valer VELE,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PERICOLUL POLENULUI DE AMBROSIA

Desi este periculoasa pentru sanatatea oamenilor, prin cantitatea mare de polen pe care o contine (peste 20 de grame), Ambrosia artemisifolia sin. Ambrosia elatica, planta cunoscuta si ca floarea pustei sau iarba parloagelor, nu este recunoscuta oficial in Romania ca planta de carantina. Pericolul mare pe care il reprezinta extinderea acestei specii nu este concurenta ei cu plantele de cultura, ci efectul deosebit de grav asupra sanatatii oamenilor, cauzat de polenul produs in perioada infloririi (intre jumatatea lunii iulie - inceputul lunii octombrie). Alergiile cauzate de polenul acestei plante pot sa apara chiar si dupa 24-48 de ore dupa ce persoanele sensibile au intrat in contact cu acest polen. Din gama larga de poluanti atmosferici care afecteaza sanatatea oamenilor (fum, praf, pesticide, particule biotice) - grauncioarele de polen sunt cele mai alergene. Cea mai frecventa manifestare a alergiei la polen este rinita alergica sezoniera manifestata prin stranut, prurit nazal, congestie nazala, la care se pot adauga si conjuctivita alergica manifestata prin lacrimare, prurit si chiar astm bronsic, aceste alergii afectand sever calitatea vietii cetatenilor. Speciile producatoare de polen alergen identificat in aer sunt aproximativ 17: platan, dud, urzica, stejar, mesteacan, carpen, salcie, tei, graminee, Ambrosia artemisifolia etc. Principalul poluator aerobiologic este polenul de Ambrosia artemisifolia (floarea pustei, iarba parloagelor), planta care face parte din categoria „plantelor rele”, de carantina. La ora actuala, din cauza extinderii oraselor, a lucrarilor in constructii, aceasta se afla intr-o expansiune alarmanta, instalandu-se usor pe terenurile lasate in paragina, pe locurile virane, pe santiere, printre ruine si daramaturi, pe marginea soselelor, in gunoaie.

Ambrosia artemisifolia - poluant biologic

Ambrosia artemisifolia produce si raspandeste mai mult polen decat toate celelalte plante ierboase anemofile luate in ansamblu, o planta poate produce pana la 2,5 miliarde de granule de polen pe zi. In Canada, se estimeaza ca aceasta planta produce alergii la 10-12% din populatie. In anul 2001, costurile privind tratamentul persoanelor alergice la polenul acestei plante au fost de 50 de milioane de dolari/an. Toate aceste considerente impun declararea Ambrosiei artemisifolia ca poluant biologic sau planta de carantina. Incalzirea si marirea concentratiilor de dioxid de carbon atmosferic duce la cresterea productiei de polen la Ambrosia artemisifolia prin dezvoltarea unui numar mai mare de inflorescente pe planta. S-a constatat ca aminoacidul care se gaseste in cantitatea cea mai mare in Ambrosia artemisifolia este histidina, care se transforma in histamina si se afla la originea manifestarilor alergice, agravand alergia respiratorie. De asemenea, este posibil sa actioneze in mod egal cu acidul ambrosic (compus particular iritant), la dermatozele de contact.

DESCRIERE. In primul an al aparitiei, planta este foarte abundenta, apare alaturi de pelin, urzici, spanac porcesc, stir, in culturi de cartof, porumb, sfecla, tutun, floarea soarelui, mai rar in culturi de graminee, pe ogoare lasate in paragina, in rigole. Cand conditiile de mediu sunt prielnice, are tendinta masiva de a invada terenurile agricole, cauzand saracirea solului in elemente nutritive. In anul urmator, existenta unui covor vegetal pe sol, conduce la reducerea luminii, ceea ce impiedica germinarea acestei plante, caz in care dispare destul de repede, insa semintele stocate in sol isi conserva foarte bine capacitatea si puterea de germinare, timp de mai multi ani (dupa unii autori, chiar de 1-5 ani). Imediat ce se creeaza conditii de luminozitate, prin reducerea covorului vegetal de la sol datorita muncilor agricole, ambrosia reapare. Radacina este pivotanta, puternic fasciculata in partea superioara, pe o portiune de 20-30 cm. In sol, radacina atinge pana la 3 m lungime atunci cand creste pe soluri nisipoase si pana la 1,2-1,5 m pe soluri mai compacte. Tulpina este inalta si dreapta, brazdata in lungime, unghiulara, lignificata la baza, adeseori paroasa, are culoare rosietica la plantele adulte. Inaltimea este intre 30-120 cm (medie=70 cm). Ramificata la baza, tulpina da plantei un aspect de tufis. Frunzele sunt subtiri, lungi de 5-10 cm, verzi, late, sectate, opuse la baza, in inaltimea plantei se ingusteaza si devin alterne. Zdrobite intre degete, au un miros caracteristic. Ambrosia artemisifolia este o planta monoica, pentru ca poarta pe acelasi individ atat florile barbatesti, cat si florile femeiesti, amandoua tipurile de flori au pozitie erecta. Mugurii florali apar la sfarsitul lunii iunie, apoi devin flori, grupate in inflorescente.

POLENUL

Graunciorul de polen nu trebuie confundat cu samanta. El este echivalentul vegetal al spermatozoizilor. Are diametrul de 20 microni, este sferic, foarte usor, suprafata sa este acoperita cu spini. Timpul racoros si umiditatea atmosferica impiedica deschiderea florilor barbatesti, timpul uscat si vantul, cu o temperatura optima, faciliteaza emisia de polen si imprastierea lui pana la 40 de km. Planta este polenizata cu ajutorul vantului, este deci o planta anemofila. Se estimeaza ca o singura planta de Ambrosia raspandeste cam 100 kg de polen in fiecare an, fiind planta care produce mai mult polen decat toate celelalte plante ierboase anemofile luate in ansamblu. Polenul aeropurtat poate interactiona cu alte componente ale mediului, actionand sinergic, putand determina cresterea riscurilor de imbolnaviri.Alergenele din polen sunt glicoproteine inrudite chimic si dau reactii incrucisate. Reactiile alergice cele mai importante se produc la sfarsitul lunii august si septembrie. In anul 2000, inflorirea a durat 143 de zile, numarul total fiind de 2.861 de grauncioare de polen/m. Ambrosia artemisifolia este in curs de naturalizare si aclimatizare in Romania, tinzand sa devina un factor de iradiere. Avand o capacitate de fructificare si vitalitate deosebit de mare, nu este exclusa posibilitatea unei "explozii ecologice", cu implicatii asupra sanatatii oamenilor. Planta poate fi exterminata prin mijloace mecanice, chimice si biologice.

Florile

Florile barbatesti, care apar in luna iulie, sunt grupate in inflorescente verzui numite capitule, sunt sferice, au 3-5 mm, capitulele sunt unite in spice subtiri, situate la extremitatile tulpinii. Incepand cu luna august, florile barbatesti emit polenul. Florile femeiesti sunt discrete, fiind inserate la subsuoara frunzelor, pe tulpini de obicei scurte, sunt solitare sau grupate cate doua.

Achenele

La maturitate, fiecare floare femeiasca fecundata de polen va genera o cantitate mare de fructe numite achene.Achenele sunt mici si spinoase, mai mult lungi decat late, au cam 4-5 mm, spre varf sunt cilindrice, in mod frecvent se agata de blana animalelor, aceasta fiind si o cale de diseminare a lor. Fiecare achena contine o singura samanta.

Semintele

Semintele sunt capabile sa reziste si sa germineze dupa o perioada de latenta de mai multi ani. Pe un exemplar de numai 40 cm s-au numarat aproximativ 4.500 de seminte. Pentru ca semintele sa germineze, ele trebuie sa fie ingropate in sol, la o adancime de pana la 3 cm. Cresterea plantei incepe in luna aprilie si se prelungeste pana in iunie.

ing. Valer VELE
dir. adjunct DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

IN SALAJ, CARTOFII SUNT MULTI, INSA CALITATEA ACESTORA ESTE INDOIELNICA

Productia medie de cartofi din Salaj este pana acum de aproximativ 7,5 tone, insa specialistii apreciaza ca productia va depasi in cele din urma 14 tone la hectar. „Cam asta e previziunea noastra. Abia a inceput recoltarea cartofilor, iar noi speram ca vom avea peste 14 tone la hectar. Cartofii sunt multi, dar mici. Culturile au fost afectate de mana. Cei care au aplicat tratamente vor avea cartofi, restul nu”, a declarat directorul executiv adjunct al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Salaj, Luka Petru. Acesta a adaugat ca in 2008 a scazut si suprafata cultivata cu cartofi din Salaj. Daca anul trecut au fost insamantate cu cartofi 6.555 de hectare, in anul 2008 suprafata s-a redus la 6.191, iar previziunile sunt sumbre. Unul dintre motivele care au dus la scaderea suprafetei cultivate cu cartofi in Salaj se refera la marile magazine si centre comerciale care prefera cartofii mai ieftini si mai mari din import. Salajenii au ajuns sa manance astfel cartofi din Italia, Spania si, mai nou, din... Argentina. Acesti cartofi sunt mult mai mari, mai ieftini, dar fara gust, dupa cum spun putinii cultivatori de cartofi din Salaj. In schimb, directorul executiv al DADR Salaj, Ioan Bujita, a fost de parere ca anul acesta cartofii sunt mult mai mici si, in multe cazuri, afectati de diferiti daunatori din cauza calitatii slabe a semintei folosite. Bujita a declarat ca multi producatori au utilizat samanta de slaba calitate importata, iar consecintele acestui fapt sunt vizibile acum.

Asocierea

Directorul adjunct al Directiei Agicole Salaj, Luka Petru, a apreciat ca accesul in marile lanturi de magazine a producatorilor de cartofi din Salaj va fi mai usor daca acestia vor avea pe cineva care sa-i reprezinte. Numai ca si in acest caz apare aceeasi problema, si anume ca multi producatori confunda si acum asocierea cu fostele CAP-uri si considera ca se pot descurca mai bine pe cont propriu.

CRIZA

Numarul tot mai redus al agricultorilor din Salaj care cultiva cartofi i-a determinat pe specialisti sa estimeze o criza de cartofi de productie interna. „Marile magazine prefera sa aduca din afara cartofi pentru ca sunt mai ieftini si, in plus, se pot aproviziona pe tot parcursul anului. E nevoie ca producatorii sa se asocieze”, a spus Luka Petru.

Adrian LUNGU

INFO AGRICOL

BRASOV. Directorul Directiei Agricole (DADR) Brasov, Danut Szasz, a declarat ca la culturile de grau, orzoaica si orz, cantitatile recoltate sunt mai mari cu 15% fata de anul trecut, obtinandu-se o productie de 2.900 de kilograme la hectar. Se estimeaza ca recolta de cartofi timpurii va ajunge pana la 30-40 de tone la hectar in Tara Barsei, unde zona este mai propice. Recoltatul la cartofi semitardivi si tardivi de pe cele 15.570 de hectare se va finaliza la jumatatea lunii octombrie, fiind vorba despre soiuri care se recolteaza incepand cu luna septembrie, a mai explicat Szasz.

PRODUCATORII DIN SALAJ SCUMPESC VINUL CU 20%

Productia slaba de struguri din acest an i-a determinat pe putinii producatori de vin din Salaj sa anunte ca vor majora cu 20% preturile practicate. Biro Mihai, unul dintre cei patru producatori autorizati de vin din Salaj, a declarat ca scumpirea vinului este iminenta, avand in vederea productia scazuta. Pretul unui litru de vin din struguri nobili costa in prezent pe piata salajeana intre 5 si 6 lei, dar potrivit lui Biro va ajunge si la 8 lei pe litru. Directorul executiv adjunct al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Salaj, Luka Petru, a explicat ca de vina pentru productia slaba de struguri nobili in special este mana, care, netratata, a facut ravagii in vie. „Nu au fost afectati strugurii hibrizi, dar oricum din acesti struguri nu se poate face decat vin pentru consum propriu si nicidecum pentru comercializare”, a mai declarat Luka. Fiind putini, si strugurii vor costa mai mult dupa recoltare. In opinia adjunctului DADR Salaj, un kilogram de struguri va ajunge la 2,5 lei. Insa cererea nu este mare, pentru ca piata ofera alternative, chiar daca nu foarte bune. Spre exemplu, daca un litru de vin se va vinde cu 8 lei litrul, cam atata pot plati si cumparatorii pentru un vin imbuteliat si vandut pe raftul magazinului, diferenta constand insa in calitate. Problema concurentei neloiale ar putea fi eliminata in Salaj printr-o simpla asociere a producatorilor de vin. S-a incercat infiintarea unei structuri asociative din care sa faca parte producatorii de vin, insa actiunea a esuat din motive lesne de inteles, si anume numarul redus de producatori si cantitatea tot mai mica de vin obtinuta. „Ma bate gandul sa renunt de tot, pentru ca nu mi se renteaza. Suntem nevoiti sa scumpim vinul, iar in magazine apar preturi mult mai mici, dar calitatea este indoielnica. In plus, cheltuielile de intretinere a culturilor de vita de vie sunt din ce in ce mai mari”, a mai declarat producatorul Biro din Zalau. Conform estimarilor Ministerului Agriculturii, productia de struguri pentru vin ar putea depasi 1,1 milioane de tone.

Adrian LUNGU

PROGNOZA PRODUCATORILOR DE VIN

Productia de vin s-a putea cifra anul acesta la 6,3 milioane de hectolitri, peste media de 5,5 milioane de hectolitri din ultimii ani, vinul de calitate superioara (DOC si IO) si cel de masa detinand proportii aproximativ egale, conform estimarilor Patronatului National al Viei si Vinului. Conditiile climaterice din acest an si investitiile din ultima perioada incep sa produca efecte pozitive vizibile pentru sectorul vitivinicol, conform sursei citate. Perioada prelungita de insolatie si precipitatiile abundente contribuie decisiv la obtinerea unui vin de calitate peste medie, respectiv a unei productii record pentru ultimii ani. Producatorii membri ai PNVV spun ca recolta de struguri si, implicit, productia de vin vor depasi nivelul anului trecut cu o medie nationala de aproximativ 20%. In majoritatea regiunilor viticole a inceput culesul selectiv al strugurilor, activitate ce va continua pana spre debutul lunii octombrie. Productia de vin din Dobrogea va creste cu 25% in 2008 fata de anul trecut, potrivit estimarilor PNVV. In Moldova, cresterea va fi de 15-20%, in Transilvania - 30%, in Banat - 10%, in Oltenia - Mehedinti - 15%, iar in Muntenia cresterea va fi de 10%.

VINUL FRANTUZESC, SURCLASAT DE SPANIOLI

FRANTEI. Exporturile de vin ale Frantei, primul producator mondial, au crescut cu 8,2%, in termeni de valoare, pana la 3,2 miliarde de euro in primul semestru al acestui an, insa au scazut cu 8,7% in termeni de volum. Vinurile obisnuite au inregistrat cele mai slabe rezultate, unul dintre motive fiind si decizia Rusiei de a relua importurile de vinuri din Republica Moldova. Cel mai important aport l-au avut exporturile de vinuri de origine controlata (AOC), care au inregistrat o crestere de 18%, pana la 1,7 miliarde de euro, in pofida unui recul de un procent. Aceste rezultate bune se datoreaza in principal vinurilor de Bordeaux, care in primul semestru au realizat vanzari de 919 milioane de euro, in crestere cu 42,5%. In schimb, vinurile de masa reprezinta categoria care a inregistrat cele mai slabe rezultate in cursul primelor sase luni ale anului 2008, cu o scadere de 15,5% in termeni de volum, pana la 3,3 milioane de hectolitri, si o scadere de 3,5%, pana la 488 de milioane de euro, in termeni de valoare a exporturilor. Exporturile de vinuri de masa din Franta au avut de suferit si de pe urma deciziei Rusiei de a relua importurile de vinuri din Republica Moldova. Din acest motiv, 260.000 de hectolitri de vinuri de masa din Franta nu au mai fost exportate pe piata rusa. Potrivit unui studiu recent publicat de Centrul de cercetare pentru studierea si observarea conditiilor de viata (Credoc), Franta va ceda Spaniei pozitia de cel mai mare producator mondial de vin pana in 2015, ca urmare a modificarilor aparute in comportamentele de consum si a erodarii competitivitatii vinurilor din Franta. Conform acestui studiu, productia de vin a Frantei va ajunge de la 52,8 milioane de hectolitri in perioada 2000-2004 la 43,9 milioane hectolitri in 2015. Vinurile franceze au de suferit de pe urma scaderii cantitatilor consumate, in special pe segmentul vinurilor rosii, un fenomen la care vinurile din Spania rezista mai bine.

PRODUCTIA AGRICOLA DIN BISTRITA, IN CRESTERE

BISTRITA-NASAUD. Productiile agricole obtinute, in acest an, in judetul Bistrita-Nasaud sunt in crestere fata de cele inregistrate in 2007, an in care seceta a afectat culturile agricole. Potrivit adjunctului Directiei de Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Bistrita-Nasaud, Mihai Dipsan, in acest an s-a inregistrat o productie de 2.900 de kilograme la hectar la grau, cu 500 de kilograme la hectar mai mult decat anul trecut, si de 1.650 de kilograme la hectar la ovaz, cu 300 de kilograme la hectar mai mult decat in 2007. Singura scadere se inregistreaza la orz si orzoaica, unde productia este de 1.740 de kilograme la hectar, cu 60 de kilograme mai putin decat in anul precedent. Adjunctul DADR Bistrita-Nasaud apreciaza ca un rol important in obtinerea acestor rezultate l-a avut sprijinul primit de producatorii agricoli din partea statului, de 500 de lei la hectar, sprijin care spera sa fie acordat si pentru anul urmator. In acest an, aproximativ 2.700 de producatori agricoli au primit acest sprijin, pentru o suprafata de peste 6.000 de hectare. O mare parte din productie va fi folosita pentru consumul propriu. In ceea ce priveste campania de toamna, productia estimata este de peste 240.000 de tone, din care 74.000 de tone de porumb si peste 152.000 de tone de cartofi. DADR se asteapta la productii semnificative si la pere si mere. Insamantarile de toamna se vor face pe circa 6.000 de hectare de teren agricol, din care marea majoritate va fi cultivata cu grau. Deja au fost finalizate araturile pe circa 4.000 de hectare, dar campania agricola continua, avand in vedere ca vremea permite acest lucru. In acest an, in Bistrita-Nasaud au ramas nelucrate aproape 9.000 de hectare de teren agricol, ceea ce reprezinta 12% din totalul suprafetei arabile a judetului.

Plata pe suprafata

Peste 5.000 de fermieri din Bistrita-Nasaud asteapta sa primeasca de la APIA subventiile aferente anului 2007. Directorul APIA Bistrita-Nasaud, Petru Taranu, a declarat ca din cele circa 33.000 de cereri depuse aproape 28.000 au fost verificate si finalizate la plata. Peste 4.200 de dosare s-au situat sub limita de plata, care este de 60 de lei pe hectar, iar alte 900 au fost respinse, pentru ca, la verificarea in teren, specialistii APIA au gasit suprafete mai mici sau al caror amplasament a fost raportat gresit. O parte dintre fermierii care nu au primit subventiile la hectar au actionat APIA in instanta.

CAPSUNARII DIN SALAJ SE ASOCIAZA
* Termenul noii asociatii: pana la sfarsitul anului

Producatorii de capsuni din judetul Salaj se vor constitui intr-o asociatie profesionala pana la sfarsitul acestui an. Anuntul a fost facut de catre cei mai importanti producatori de capsuni din judet cu ocazia organizarii simpozionului „Ofensiva culturii de capsun in judetul Salaj”, simpozion organizat de Oficiul Judetean pentru Consultanta Agricola Salaj.

La simpozionul „Ofensiva culturii de capsun in judetul Salaj”, organizat de Oficiul Judetean pentru Consultanta Agricola Salaj, au luat parte specialisti si producatori. Scopul principal al actiunii a fost prezentarea avantajelor pe care le ofera producerea si comercializarea capsunilor, oportunitatile oferite de piata interna si externa, dar si „inlaturarea prejudecatilor prin care se acredita ideea ca solurile salajene nu s-ar preta la o astfel de cultura”.

Un argument in acest sens l-au constituit vizitele in teren efectuate la culturile producatorului Gheorghe Ember din localitatea Sanmihaiu Almasului, agricultor care cultiva capsuni pe o suprafata de doua hectare, precum si la pepiniera inginerului Ioan Orlaie din localitatea Hida, singura pepiniera autorizata din Transilvania pentru producerea de stoloni. La final, producatorii de capsuni din judet au anuntat ca pana la sfarsitul acestui se vor constitui intr-o asociatie profesionala.

Zsigmond Alexandru:
“Asocierea e importanta!”

„Producatorii de capsuni din Salaj se vor constitui in asociatie pana la sfarsitul anului. O astfel de asociere e importanta, pentru ca producatorii isi vor putea apara mai bine drepturile, vor avea un cuvant de spus in ceea ce priveste preturile si isi vor asigura mai usor accesul pe pietele de desfacere. Recolta de anul acesta a fost buna, peste 20 de tone la hectar.” - directorul executiv al Oficiului Judetean pentru Consultanta Agricola Salaj, Zsigmond Alexandru

Adrian LUNGU

AGROSTIRI

TIMIS

Struguri. La Recas, culesul viilor a inceput cu aproape o luna mai devreme, deoarece temperaturile deosebit de ridicate din aceasta vara au copt mai repede strugurii. Directorul general al Cramelor Recas, Gheorghe Iova, a estimat ca productia din acest an va fi una record, de peste 10 tone la hectar.

SATU MARE

Palinca. Producatorii de palinca din nord-vestul tarii au solicitat Ministerului de Finante plata unei accize de 1,35 lei/ litru, de 10 ori mai mica decat acciza din prezent.

MURES

Porumb. Productia de porumb a fost afectata in proportie de 10-15% de seceta prelungita care s-a abatut asupra judetului, a declarat directorul executiv al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Mures, Jeno Naznan.

FOCUL BACTERIAN AL ROZACEELOR

Judetul Maramures detine o suprafata de 6.170 ha de plantatii pomicole in sistem intensiv, fiind repartizate pe urmatoarele specii pomicole: mar - 4.345 ha, prun - 1.346 ha, nuc 190 ha, par - 137 ha, cires si visin - 119 ha, alte specii - 31 ha. Cultura marului ocupa un loc primordial in patrimoniul pomicol maramuresean, fiind raspandita in bazinul pomicol Baia Mare, cu centrele Somcuta Mare, Copalnic, Seini, Sighetu Marmatiei, fiind reprezentata printr-o paleta de soiuri foarte variate ca: Jonathan, Golden Delicious, Starckrimson, Jonagold, Idared, Wagner premiat, Renet Baumann.

In etapa actuala, prin optiunea libera a proprietarilor de plantatii pomicole, potrivit OUG nr. 108 /2002 si Legea nr. 166/2003 au fost constituite exploatatii comerciale juridice conduse de specialisti fermieri care poseda cunostinte vaste de marketing, zonarea si microzonarea speciilor pomicole si tehnologiilor performante de ultima ora. Intrucat in marea lor majoritate suprafetele pomicole sunt detinute de sectorul privat - persoane fizice, aceste suprafete nu sunt in totalitate intretinute si exploatate conform tehnologiilor, ceea ce face ca o mare parte dintre ele sa nu fie lucrate, determinand aparitia unor boli grave ca focul bacterian al rozaceelor, cancerul de scoarta, rapanul, fainarea, precum si un atac foarte mare de San Jose, afide, minatoare, defoliatoare etc.

Focul bacterian al rozaceelor

Focul bacterian este o boala grava produsa de bacteria Erwinia amylovora. Aceasta boala afecteaza mai ales parul, marul, gutuiul, dar si alte specii din familia rozaceelor, provocand pierderi mari, are viteza de raspandire rapida, boala putand distruge tot pomul in scurta vreme la infectie. Raspandire: Focul bacterian al rozaceelor este raspandit in majoritatea plantatiilor pomicole din Europa, America. La noi in tara, bacteria a fost semnalata in majoritatea plantatiilor pomicole. Simptome: Atacul se manifesta pe toate organele plantei. Arsura inflorescentelor este, de obicei, primul simptom si apare primavara devreme. Florile se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Ele cad sau raman atasate pe pom. Pe frunze, atacul se manifesta sub forma unor pete brune, care se extind si ocupa intregul limb foliar. Lastarii atacati au frunze moarte si persistente. Ei apar ca si cand ar fi arsi, de unde provine si denumirea de “foc bacterian”. Forma de atac cea mai caracteristica este cea de pe lastari si ramuri.

Caracteristicile bolii

“Focul bacterian” apare pe lastarii tineri. In jurul locului de infectie, la circa 3-4 zile de la infectie, apare sub spectul unor leziuni sub forma de striuri, de culoare bruna, care cuprind de cele mai multe ori lastarul de jur imprejur. Deoarece infectia distruge sistemul conducator, toata partea superioara a ramurii infectate se innegreste, se usuca si se indoaie in jos sub forma unui baston. Aceasta forma de atac poarta denumirea de “arsura ramurilor”. Frunzele de pe lastarii atacati isi pierd turgescenta, sunt moi la pipait, apoi devin brune negricioase. In cazul in care zona atacata cuprinde tulpina de jur-imprejur, pomul se usuca. Boala se manifesta in special in lunile mai-iunie, stagneaza vara, redevenind din nou activa in toamna. Pe organele atacate de bacterie apar picaturi mici de exudat bacterian, la inceput incolore, iar mai tarziu in contact cu aerul devin chihlimbarii pana la brun inchis. Pe ramuri si trunchi, exudatul bacterian este atat de abundent, incat produce scurgeri gomoase continue, cu un continut bogat in bacterii.

Agentul patogen Erwinia amylovora

Bacteria Erwinia amylovora, din Fam. Enterobacteriaceae, Ord. Eubacteriales, Clasa Schizomicetes, se prezinta sub forma de bastonase. Pe mediu nutritiv agarizat formeaza colonii circulare, mici, albe, de consistenta lucioasa, cu marginile drepte. Temperatura optima de dezvoltare este de 30 de grade Celsius, cea minima de 3 grade Celsius, iar cea de latenta de 45-50 de grade Celsius. In timpul perioadei de vegetatie, bacteria se raspandeste prin intermediul insectelor, mai ales al viespilor), pasarilor, vantului, apei. Erwinia amylovora ataca un numar mare de specii din familia Rosaceae, de unde ii vine si denumirea bolii (focul bacterian al rozaceelor). Dintre factorii meteorologici, ploaia se pare ca este cel mai important factor in diseminarea patogenului, picaturile de ploaie si indeosebi ploaia cu vant, realizeaza atat raspandirea inoculului primar, cat si a celui secundar. Masuri preventive: Se va acorda mare atentie infiintarii plantatiilor, evitandu-se terenurile reci, compacte, in care stagneaza apa. Lastarii afectati de boala vor fi taiati cu 35-40 cm sub ultima leziune si distrusi prin ardere (in zile senine si in timpul pranzului), pentru prevenirea raspandirii bacteriei etiologice, dupa care se va aplica un tratament cupric. Ustensilele folosite la taieri vor fi dezinfectate dupa fiecare lastar, intr-o solutie de hipoclorit de sodiu 10%, timp de 2-3 secunde sau cu formalina 5%. Pentru plantare se vor folosi numai puieti sanatosi si soiuri rezistente la acest daunator.

Masuri curative impotriva Erwinia amylovora

In livezile in care a fost semnalat focul bacterian al rozaceelor in anul precedent, se impun interventii chimice, astfel: 1. Prefloral. Inainte de craparea mugurilor se aplica un tratament cu produs cupric in zilele cu temperaturi pozitive. Acest tratament are rolul de a inhiba inmultirea bacteriilor Erwinia amylovora, care au rezistenta peste iarna, impiedicand producerea unei mari cantitati de inocul primar potential. 2. Floral. Se recomanda 2-3 tratamente in functie de conditiile climatice si de durata fazei fenologice a pomilor, folosindu-se produsele chimice: Tratamentul I - se recomanda la 10-20% flori deschise; Tratamentul II - se recomanda la 50% flori deschise; Tratamentul III - se recomanda la 50% petale scuturate. 3. Pe vegetatie. Perioada de crestere intensa a lastarilor este favorabila producerii de noi infectii, de aceea se recomanda tratamente chimice cu produse cuprice mai ales dupa fiecare ploaie care depaseste 2,5 mm, in primele 24 de ore de la producerea fenomenului meteorologic. Produsele cuprice vor fi alese cu grija si se vor respecta cu strictete concentratiile recomandate pentru a se evita afectarea viabilitatii polenului in perioada de inflorire si aparitia fenomenului de fitotoxicitate pe frunze si mai ales pe fructe. O pondere importanta in combatere o au tratamentele chimice cu Champion 50 WP 0,30% prefloral si 0,04% postfloral, Aliette 80 WG 0,30% - in perioada infloritului, Alleato 80 WG 0,3% in perioada infloritului, Funguran OH 50 WP 0,20% (prefloral) si 0,04% (postfloral), Kocide 101 0,20% (prefloral) si 0,04% (postfloral), Alcupral 50 PU 0,2% prefloral si 0,04% postfloral, Vitra 50 WP 0,04% postfloral, Champ Flo 0,3% prefloral si 0,04% postfloral, Zeama bordeleza 0,5% prefloral, Cupritim 50 PU 0,2% prefloral si 0,04% postfloral.

Ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara, Serviciul Prognoza si Avertizare

PLANTA PRODUCATOARE DE POLEN ALERGEN

Ambrosia artemisifolia sin. Ambrosia elatica este cunoscuta si ca floarea pustei, iarba parloagelor. Este un gen care cuprinde peste 20 de specii de plante originare din America. Desi are un nume poetic, polenul acestei plante are o putere alergena foarte ridicata, provocand alergii severe la persoanele sensibile. Este toxica, amara, folosita în tara de origine, America, ca vermifug si la stoparea sangerarilor nazale. Conform mitologiei, ambrosia reprezinta bautura zeilor, care le confera nemurirea.

ISTORIC. Specia Ambrosia artemisifolia este originara din America de Nord, face parte din grupul plantelor care în mod curent poarta numele de „plante rele”, a fost descoperita si identificata ca buruiana în anul 1838 în SUA, dupa scrierile lui Wagner si Beals din 1958. În Canada a fost studiata în 1863 de catre Palliser, conform lui Bassett si lui Crompton în 1975. Uimitor a fost faptul ca tot în Canada s-a descoperit polen apartinand acestei specii, cu o vechime de peste 60.000 ani, polen care data înca din perioada interglaciara. Intensificarea relatiilor comerciale dintre statele continentului nord american si restul lumii, tributare transportului de cartofi, cereale si seminte de trifoi, a facut ca aceasta specie sa se raspandeasca pe noi arealuri. Semnalarile pe teritoriul Romaniei a speciei Ambrosia artemisifolia din acea perioada, au identificat doar exemplare individuale sau populatii foarte mici, botanistii neacordandu-i un prea mare interes, necunoscand efectul daunator cauzat de polenul florilor acestei plante, atunci cand ea traieste în populatii întinse. Ambrosia artemisifolia s-a extins foarte mult în flora spontana, invadand pana si culturile agricole.

Ambrosia cu frunze de pelin

Pentru prima oara, prezenta Ambrosiei pe continentul european este semnalata în anul 1863 (Germania) si Elvetia (1870). Datorita slabei sale aclimatizari, aceasta planta nu s-a prea extins în flora spontana si mult timp a ramas necunoscuta. A fost adusa clandestin din America de Nord. Maniera în care a ajuns în Franta a devenit subiectul unei controverse. Se pare ca a fost introdusa în anul 1863, odata cu un lot de seminte de trifoi rosu. Începand cu anii ’50, s-a raspandit cu repeziciune în toata Europa. În regiunile lyoneze a fost semnalata tot în anii 1960 - 1970, unde a ridicat numeroase probleme de sanatate în randul locuitorilor zonei. Acum, mai mult de 100.000 de persoane din regiunea Rhone-Alpes sunt afectate de alergii. În Franta, este preponderenta destul de mare, din pricina amenajarilor teritoriale, care au facut posibila cucerirea unui areal foarte întins. Planta este prezenta si în Italia. În fosta Iugoslavie a atacat arealuri întinse din pricina razboiului care a împiedicat cultivarea terenurilor agricole. Primele informatii despre aceasta specie în Romania dateaza din anul 1908. Planta este prezenta în zona Banatului, în Maramures (zona Sighetu Marmatiei), în Moldova si în Muntenia, la Ploiesti.

RASPANDIRE. Arealul de raspandire în zona de nord-vest este urmatorul: judetul Timis, Arad, Bihor, Satu Mare (zona Carei), în Maramures (colegii de la DADR - Unitatea Fitosanitara au întalnit-o si au monitorizat-o în Gara Baia Mare, Satulung, Campulung la Tisa, Sighetu Marmatiei, zona Salii Sportului din Baia Mare si pe drumul de centura al municipiului Baia Mare). În judetul Bihor, cercetarile efectuate de N. Hodisan, N. Csep si V. Bara, cu scopul de a delimita zonele de raspandire ale Ambrosiei, evidentiaza faptul ca aceasta planta a patruns atat în culturile de plante prasitoare ca: porumb, floarea soarelui, sfecla, tutun, cat si în parcuri si în zonele turistice, de agrement. Aceiasi autori au întocmit o harta pe care sunt delimitate zonele de acoperire, dupa aria de raspandire.

COMBATERE. În Romania, Ambrosia nu este recunoscuta oficial ca planta de carantina. Planta poate fi starpita prin mai multe mijloace aflate la îndemana comunitatilor, si anume: metode mecanice, chimice si biologice. Toate aceste metode sunt indicate a fi aplicate înainte de înflorirea plantei. Metode mecanice: îndepartarea plantelor prin smulgere, prasile, taiat frecvent, lucrare cu combinatorul, taiat cu masini de tuns rotative sau a masinilor de curatat buruieni; la aceste lucrari este indicat sa se poarte echipament de protectie. Metode chimice: Erbicidari cu urmatoarele produse: Roundup - erbicid total, pe locurile virane. În culturile agricole Guardian, Harness, Sencor 70 WG, Peak 75 WG, Lontrel 300, Callisto 480 SC, Oltisan M, Raft, Modown 4 F, Dma Extra 600 SL, cu eficacitate de 80-90%, asupra Ambrosiei.

DESCRIERE

Ambrosia este o planta anuala - perena, specie termofila si nitrofila. Raspandirea ei este legata de anumite conditii: se dezvolta pe terenuri nisipoase, silico-argiloase, pietroase, maloase, pe miristi, pe terenuri moderat acide; apare repede pe locurile lasate în paragina, pe santiere, printre ruine si daramaturi, pe marginea soselelor si cailor ferate; în general nu este prezenta în zone înalte, la altitudine si este întalnita în regiunile muntoase doar în mod exceptional; gaseste conditii favorabile în zona stepei si a silvostepei, pana în zona padurilor de stejar; mediul sau favorit sunt campurile cu soluri bogate în elemente nutritive, locurile luminoase, calde, apare uneori si în jurul cursurilor de ape. Ambrosia germineaza chiar si la 6 grade Celsius, însa temperatura optima de germinare este de 20 de grade Celsius. Ciclul de viata al plantei este anual, germineaza primavara dintr-o samanta care are doua cotiledoane rotunjite din care ies doua frunzulite opuse, colorate verde-deschis, se dezvolta, înfloreste, emite polen, produce fructe numite achene, care contin seminte. Ciclul de viata se încheie odata cu primul val de frig adus de iarna. Planta este usor confundata cu o specie de pelin Artemisia vulgaris. Denumirea de gen a Ambrosiei este data de asemanarea frunzelor ei cu cele de pelin, de unde si denumirea genului artemisifolia. În Franta, denumirea populara a plantei este „ambrosia cu frunze de pelin”.

Polen

Din gama larga de poluanti atmosferici care afecteaza sanatatea oamenilor (fum, praf, pesticide, particule biotice) grauncioarele de polen sunt cele mai alergene. Cea mai frecventa manifestare a alergiei la polen este rinita alergica sezoniera manifestata prin stranut, congestie nazala, la care se pot adauga si conjuctivita alergica si chiar astmul bronsic.

Cantitati

Ambrosia artemisifolia produce si raspandeste mai mult polen decat toate celelalte plante ierboase anemofile luate în ansamblu. O singura planta poate produce pana la 2,5 miliarde de granule de polen pe zi. Polenul aeropurtat poate interactiona cu alte componente ale mediului, actionand sinergic, putand determina cresterea riscurilor de îmbolnaviri.

Transformari

S-a constatat ca aminoacidul care se gaseste în cantitatea cea mai mare în Ambrosia artemisifolia este histidina, care se transforma în histamina si se afla la originea manifestarilor alergice, agravand alergia respiratorie a persoanelor sensibile. De asemenea, este posibil sa actioneze în mod egal cu acidul ambrosic (compus particular iritant), la dermatozele de contact.

continuare în nr. 46 al publicatiei PIATA agricola

ing. Valer VELE
dir. adjunct DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PUTREGAIUL UMED AL CARTOFULUI

Putregaiul umed al tuberculilor de cartofi (Erwinia carotovora pv. atroseptica, E.carotovora pv. carotovora) si înnegrirea bazei tulpinii reprezinta una dintre cele mai pagubitoare boli a cartofului, raspandita în toate tarile mari producatoare de cartofi. Boala se întalneste frecvent atat în camp, cat si în depozite. Este raspandita în regiunile umede, aflate în zona de dealuri si apare, în special, în anii cu multe precipitatii. În afara de cartof, bacteria Erwinia carotovora poate infecta numeroase plante cultivate, cum sunt: ceapa, usturoiul, prazul, telina, morcovul, patrunjelul, varza, conopida, pepenii, salata etc. Simptomele bolii. În camp, boala apare în toate fazele de vegetatie ale plantei si se continua în depozite. Plantele infectate de timpuriu se remarca prin faptul ca au frunzele mai mici, tulpinile mai scurte si mai subtiri, iar ramurile sunt crescute mai mult în sus, tufa de cartof prezentand la varf o înfatisare adunata. Frunzele sunt mici, uneori rasucite, se îngalbenesc, se brunifica si cad, începand cu frunzele bazale. Daca infectia s-a produs mai tarziu, frunzele nu se mai îngalbenesc, ci prezinta numai rasucirea foliolelor, plantele pot ajunge la marimea normala, dar daca gasesc conditii prielnice, umiditate ridicata si vreme calda, plantele se ofilesc, frunzele cad, iar lastarii se ofilesc. Tulpinile se înnegresc la baza, se înmoaie si putrezesc. În portiunea de tulpina atacata, tesutul este moale, putrezit si tulpina subtiata. Planta bolnava se poate smulge cu usurinta din pamant. În sectiune transversala prin tulpina se observa ca vasele sunt înnegrite si distruse. În conditii climatice favorabile, boala evolueaza extrem de rapid, încat dupa 3-5 zile de la producerea infectiei, plantele se ofilesc si cad la pamant fara sa mai prezinte simptomele descrise anterior. Din tulpina, prin migrarea bacteriei în stoloni, infectia ajunge în tuberculi. Tuberculii infectati prezinta la început o brunificare sau înnegrire a inelului de vase, apoi pulpa putrezeste, fiind transformata într-o masa moale semilichida, închisa în coaja tuberculului. Sectionand tuberculul, pulpa putrezita în contact cu aerul capata o culoare roz, apoi rosie-bruna, pana la bruna negricioasa. În conditii de umiditate ridicata si temperatura de peste 8- 10 grade Celsius, celulele sunt distruse, în interiorul tuberculilor apar caverne, cu un mucilagiu bacterian vascos în care se gasesc bacteriile patogene, iar tuberculii infectati au un miros neplacut.

Bacteria Erwinia

Patrunderea bacteriei Erwinia în tuberculi este favorizata de umiditatea crescuta a solului, situatie întalnita frecvent în acest an în judetul Maramures, fiind un an bogat în precipitatii. Raspandirea bacteriei în cultura de cartofi si transmiterea ei de la un an la altul se face prin tuberculii de samanta. Putrezirea acestora se poate produce în orice fenofaza a plantei, dar cea mai mare frecventa se înregistreaza din luna iulie pana la recoltare. Infectia initiala se produce în camp, dar putregaiul se extinde în timpul recoltarii, manipularii, transportului, depozitarii, comercializarii, cand, din cauza conditiilor favorabile de temperatura si umiditate precum si a lipsei de aerisire, se poate declansa putrezirea masiva. La recoltare, tuberculii de cartof pot fi infectati cu ciuperci sau bacterii existente în sol si pe vrejii neîndepartati de pe teren. Cele mai expuse infectiei cu Erwinia sunt loturile care contin tuberculi cu un procent ridicat de ranire, cu umiditate exterioara excesiva sau atinsi de ger.

Evolutia putregaiului umed în depozite

Înainte de recoltare este necesar sa se cunoasca starea fitosanitara a culturilor pentru a evita contactul si amestecul tuberculilor proveniti din culturile infectate cu cei proveniti din culturile sanatoase. La recoltare, cartofii pot fi infectati cu bacteria Erwinia atroseptica sau cu unele ciuperci, a caror fructificatie adera la suprafata tuberculilor, ramanand în stadiul dormind pana ce întalnesc conditii prielnice de dezvoltare în depozite în timpul pastrarii mai îndelungate. Pezenta inoculului de Erwinia var. atroseptica în loturile de cartofi destinate pastrarii, precum si a umiditatii excesive a tuberculilor sunt factori esentiali în evolutia putregaiului în depozite. Compozitia atmosferei din spatiile de depozitare are rol important în evolutia putrezirii. Soiurile rezistente la putregaiul umed în conditiile unei atmosfere normale, devin foarte sensibile la aceasta bacterie, la un continut de numai 1% dioxid de carbon Bacteriile dizolva membrana celulelor cu ajutorul enzimei pectinaza, provocand dezintegrarea tesuturilor infectate, coaja tuberculului ramane intacta, dar capata un aspect zbarcit. Temperatura optima dezvoltarii putregaiului umed este cuprinsa între 20 si 30 de grade Celsius, dar în depozite pagubele provocate sunt mai mari la temperatura de 35-40 de grade Celsius. În timpul pastrarii în depozite, mai ales în cele umede neaerisite, cu temperaturi moderate, boala evolueaza exploziv. Evolutia bolii sunt favorizate de umiditate mare si temperaturi ridicate.

Masuri de combatere a putregaiului

Masurile agrofitotehnice au un rol deosebit de mare. Se recomanda: rotatia culturilor la minim 4 ani cu plante care nu sunt afectate de aceasta bacterie; folosirea la plantare a tuberculilor proveniti din culturi sanatoase, sau sa se trateze cu solutie de formalina 0,1%, timp de 4 minute, urmata de o sudatie de doua ore; la plantare nu se recomanda taierea tuberculilor; controale fitosanitare repetate în culturi pentru depistarea si îndepartarea plantelor infectate; recoltarea cartofilor se va face pe vreme uscata, iar dupa recoltare se vor tine 3-5 zile sa se zvante si apoi se vor depozita; adunarea si arderea vrejilor si a resturilor vegetale ramase pe camp dupa recoltarea cartofilor; evitarea depozitarii cartofilor bolnavi pe sola de cartofi; evitarea umectarii tuberculilor în perioada de depozitare; sortarea foarte atenta a tuberculilor înainte de depozitare, alegandu-se numai tuberculii sanatosi (nestriviti, neatacati, fara leziuni, fara pamant, neînghetati, zvantati bine); controale si sortari periodice în timpul pastrarii în depozite, mai ales daca temperatura este mai ridicata si catre sfarsitul perioadei de pastrare; spatiile de depozitare sa fie curate, dezinfectate, bine uscate si sa permita o buna aerisire si mentinere a temperaturii si umiditatii indicate; stratul de tuberculi depozitati sa nu fie prea gros si nici prea lat; pastrarea tuberculilor în silozuri la 70 – 80 % umiditate si 1- 4 grade Celsius. În timpul pastrarii se va asigura în silozuri sau depozite o buna ventilare si mentinerea unei temperaturi scazute (1-4 grade Celsius). Peste iarna se va controla periodic temperatura si umiditatea din silozuri si se vor îndeparta eventualele infiltratii de apa. Se recomanda zonarea si cultivarea de soiuri rezistente la aceasta boala.

ing. Melania OLTEAN,
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

VIERMELE PRUNELOR – CYDIA FUNEBRANA

In Romania, viermele prunelor este unul dintre cei mai periculosi daunatori ai acestei specii, intalnindu-se in toate bazinele pomicole unde se cultiva masiv prun. In livezile neingrijite, in anii favorabili inmultirii daunatorului, aceasta insecta ajunge sa distruga la soiurile sensibile (D’Agen si Tuleu gras) peste 70% din recolta.

Morfologie

Adultul daunatorului Cydia funebrana este un fluturas cu deschiderea aripilor de 14-16 mm. La completa dezvoltare, larva are 10-14 mm lungime si este de culoare roz. Oul este de forma unui scut oval, cu diametrul de 0,5-1 mm, alb-hialin.

Biologie

Viermele prunelor prezinta una-trei generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva ajunsa la completa dezvoltare, protejata de un cocon matasos, sub ritidomul de la baza tulpinii sau sub resturile vegetale. In cursul lunilor aprilie-mai, larvele se transforma in pupe. Prima generatie evolueaza incepand din prima jumatate a lunii mai, pana la inceputul lunii iulie. Copulatia si depunerea oualor au loc la doua - trei zile de la aparitia fluturilor. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor si pe fructe. O femela depune 40-80 de oua. Incubatia dureaza sase-opt zile. Larvele rod galerii in pulpa fructelor. Evolutia larvelor dureaza 30-35 de zile. La completa dezvoltare, larvele parasesc fructele, migreaza in tulpini, la nivelul coletului, unde isi confectioneaza coconi matasosi si se transforma in pupe. Stadiul pupal dureaza 8-12 zile. La sfarsit de iunie - inceput de iulie, zboara fluturii din prima generatie. Generatia a doua evolueaza in doua forme diferite: cand sunt trei generatii, de la inceputul lunii iulie pana la sfarsitul lunii august, iar cand sunt doua generatii – pana la inceputul lunii mai din anul urmator. La cateva zile de la aparitie, are loc copulatia, iar femelele depun ouale pe fructele ajunse la coacere. Spre sfarsitul lunii august - inceput de septembrie, larvele ajung la completa dezvoltare si se retrag in diapauza.

Plantele-gazda si modul de daunare

Insecta, Cydia funebrana, considerata cel mai periculos daunator al plantatiilor de prun, infesteaza indeosebi prunul, porumbarul si corcodusul. Larvele din prima generatie ataca fructele verzi, razand galerii si consumand pulpa din jurul samburilor sau semintele crude. O larva infesteaza intre doua si cinci fructe. Fructele atacate cad. Larvele din generatia a doua dauneaza fructele cand acestea sunt in parga. Ele rod galerii si consuma pulpa din jurul samburelui. Fructele atacate cad sau putrezesc, ca urmare a infectarii lor cu ciuperci. In majoritatea cazurilor, ca sa ajunga la maturitate, o larva se hraneste cu un fruct, uneori cu doua si mai rar cu trei.

Tratamente

Pentru a se putea stabili tratamentele contra viermelui prunelor, este nevoie sa se cunoasca urmatorii factori determinanti care stau la baza metodei biologice complexe de avertizare, si anume: rezerva biologica a daunatorului in raza de activitate a fiecarei statii de prognoza si avertizare si biologia insectei (dinamica curbei de zbor a fluturilor din custile de crestere din izolator; dinamica curbei de zbor a fluturilor cu ajutorul capcanelor cu feromoni; inceputul si dinamica pontei; evolutia stadiului de ou si a celorlalte stadii; esalonarea generatiilor in functie de zona si de altitudine; ecologia insectei; fazele fenologice ale soiurilor predominante in zona; factorii climatici - temperatura medie, minima, maxima, suma precipitatiilor, numarul de zile cu precipitatii, vant, nebulozitate, umiditate -, modul de actiune si remanenta insecticidelor; compatibilitatea biologica a pesticidelor care se folosesc in lupta integrata. Pentru determinarea numarului de generatii se va folosi ca documentare suma de temperatura efectiva mai mare de 9 grade Celsius. Combatere. Tratarea pe cale chimica a livezilor pentru generatia I si II se va face cu unul din produsele: Sintorax R 35 - 0,2% sau Calypso 480 SC 0,02% sau Reldan 40 EC -0,15% sau Actellic 50 Ec 0,05% sau Match 050 - 0,1%. Tratamentele se aplica la avertizare, prin alternarea produselor. Tratamentele fitosanitare dau rezultate bune daca sunt aplicate la timp.

ing. Valer VELE,
director executiv adjunct DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PATAREA CAFENIE A FRUNZELOR DE TOMATE

Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Cladosporium fulvum Cooke, sin. Fulvia fulvum Cooke) este o boala frecvent intalnita atat in culturile de tomate din sere si solarii, cat si in camp, unde in conditii favorabile atacului, produce debilitarea plantelor, cu implicatii evidente asupra productiei. Boala este specifica culturilor de tomate protejate cu folie sau sticla, iar in camp apare doar in conditii extreme de clima. Aceasta boala este de origine din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa, Asia, Africa, Australia, producand pagube mari la culturile protejate, iar la noi in tara a fost descoperita de catre Aurelia Vulpoi in anul 1935. In judetul Maramures, boala a fost prezenta in fiecare an. In anul 2007, boala a fost semnalata pe o suprafata de 155 hectare, din totalul de 290 de hectare cultivate cu tomate, din care pe o suprafata de 2 hectare a fost semnalat atac puternic, iar pe restul – atac mijlociu. Au fost efectuate tratamente fitosanitare cu produse specifice acestei ciuperci, dar nu a fost eradicata, astfel ca si in acest an si-a facut simtita prezenta in culturile de tomate din spatii protejate, pe o suprafata de 0,24 ha, productia fiind diminuata si depreciata calitativ. In acest an, conditiile climatice au fost deosebit de favorabile aparitiei si dezvoltarii bolilor de tipul ciupercilor, anul 2008 fiind un an cu multe precipitatii si umiditate ridicata fata de valorile multianuale. Din punct de vedere termic, au fost inregistrate mari oscilatii de la zi la noapte, amplitudinea fiind de 19,7-20 de grade Celsius, in conditiile in care, de la temperatura minima de 9,2 grade Celsius noaptea, s-a trecut brusc la temperatura maxima de 29-31 de grade Celsius ziua. Aceste temperaturi, insotite de o umiditate atmosferica ridicata, s-au mentinut aproape pe tot parcursul lunii iulie, ciuperca gasind conditii prielnice de aparitie si dezvoltare.

Ciuperca se manifesta pe frunze si rareori pe tulpini, pedunculi, sepale, petale, fructe. Atacul caracteristic este pe frunze. Pe fata superioara a frunzelor apar pete galbene, in dreptul carora pe fata inferioara a frunzelor se formeaza un puf alb, care devine cafeniu si in final brun - violaceu. Acesta prezinta sporulatia ciupercii care este alcatuita din conidiofori si conidii. Primele simptome apar pe frunzele de la baza plantei sub forma de pete de culoare verzi-galbui, care devin galbene, cu marginea difuza, de forme variate, izolate sau confluente.

Conditii prielnice

In conditii de umiditate atmosferica ridicata si temperaturi peste 20 de grade Celsius, petele apar in numar mare, cresc in dimensiuni, iar tesuturile din dreptul lor se necrozeaza si frunzele puternic atacate se usuca. Pe tulpini si pedunculi se manifesta foarte rar, dar in conditii favorabile atacului apare sub forma de pete brune de forma neregulata care se extind in jurul florilor, producand avortarea acestora. Pe fructe, boala apare in toate fazele de dezvoltare, fiind afectate fructele de la etajul superior. La suprafata acestora, in jurul pedunculilor apar pete mici, adancite in pulpa, la inceput decolorate, care cu timpul devin brune, apoi cresc si ocupa o mare zona din suprafata fructului. Cercetatorul Tidente Gardner (1925) a stabilit prin intermediul cercetarilor sale ca fructele recoltate de pe plantele bolnave sunt infectate chiar daca nu prezinta simptome, iar semintele infectate au o culoare mai inchisa decat cele normale, cu pete mici negricioase si hilul de culoare neagra.

Epidemiologia cladosporiozei

Patarea cafenie a tomatelor se manifesta intens in serele si solariile neaerisite, slab luminate si cu o umiditate peste 90% si temperaturi de 20-26 de grade Celsius. Sporularea ciupercii incepe de la 2 grade Celsius. Perioada optima de inmultire este la 20-24 grade Celsius si inceteaza la 35 grade Celsius. Conidiile sunt raspandite de curentii de aer, de uneltele folosite la lucrarile de intretinere a culturii, de catre om si insecte. Miceliul ciupercii Fulvia fulva se dezvolta intercelular si emite prin stomate, fascicole si conidiofori bruni - maslinii septati, simpli sau ramificati. Ciuperca persista sub forma de miceliu si conidii pe resturile de plante atacate, iar dupa unii cercetatori si pe seminte. Temperatura de peste 22 de grade Celsius, umiditatea atmosferica peste 95%, nebulozitatea mare si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor favorizeaza infectia acestora. Printre masurile preventive recomandate se numara cultivarea de soiuri cu rezistenta fata de acest agent patogen (Abundo, Solara, Rianto, Rovato, Sonatino, Viola, Bellina), mentinerea umiditatii aerului in sere si solarii la sub 90%, prin udari mai rare, irigarea pe brazde, prin aerisiri repetate si prin defolierea etajelor inferioare, pentru a asigura o ventilatie a aerului la nivelul solului, iar temperatura sa nu depaseasca 22 de grade Celsius. De asemenea, se recomanda prevenirea aparitiei condensului pe frunze in perioadele cand sunt variatii mari de temperatura intre zi la noapte, deoarece astfel se produce transpiratia intensa a plantelor, iar picaturile de apa care se depun pe frunze favorizeaza germinarea conidiilor. Se va evita irigarea abundenta prin aspersie si in special seara, deoarece se mentine apa pe limbul foliar si favorizeaza aparitia cladosporiozei.

Masuri de prevenire si combatere

Pentru impiedicarea acestui agent de daunare se recomanda o serie de masuri de prevenire si combatere. In cadrul masurilor de igiena culturala recomandate se numara: ruperea zilnica a frunzelor atacate, pana cand boala nu s-a extins, iar dupa recoltarea fructelor se vor aduna si distruge prin ardere resturile vegetale. Se recomanda dezinfectarea serelor cu Formalina 2,5%. In cazul combaterii pe cale chimica se recomanda o serie de masuri. Efectuarea unui control sistematic si permanent in cultura. La primele semnale care arata inregistrarea conditiile optime pentru declansarea infectiei se vor efectua tratamente specifice. In cazul tratamentelor preventive se va utiliza Topsin 70 PU 0,05% sau Derosal 50 SC 0,05%. Primul tratament se va aplica la aparitia primelor pete galbene, inainte de aparitia fructificatiilor conidiene. La aparitia primelor pete pe frunze se vor aplica tratamente foliare cu: Merpan 50 WP 0,25%, Bravo 500 SC 0,2%, Captadin 50 PU 0,25%, Dithane M 45 0,2%, Dithane Neotec 75 WP-0,2%, Antracol 70 WP 0,2%, Euparen Multi 50 WP 0,15%, Flint Multi 68,8 WG 1,2-1,5 kg/ ha, precum si alte fungicide omologate existente in CODEX. Pentru a evita aparitia de forme rezistente ale ciupercii, este foarte important ca tratamentele cu produse sistemice sa alterneze cu preparatele de contact, iar tratamentele sa fie efectuate la timp. Tratamentele se vor repeta la 6-8 zile, daca se folosesc fungicide de contact, si la 10-12 zile, daca se folosesc fungicide sistemice.

ing. Melania OLTEAN,
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

PE SCURT

Finantari. Uniunea Europeana finanteaza anual programe de promovare a produselor agricole si alimentare pe piata comunitara si in state extra-comunitare. Programele sunt depuse in prima etapa in statele membre, pana la 31 martie in vederea promovarii in state terte sau pana la 30 noiembrie, pentru promovare pe piata comunitara. Producatorii care aplica pentru aceste finantari trebuie sa acopere minimum 20% din valoarea proiectului.

Ajutoare. Federatia Nationala a Producatorilor Agricoli din Romania solicita Guvernului Romaniei un pret pentru motorina utilizata in agricultura similar cu cel platit de ceilalti agricultori europeni, iar sprijinul sa se acorde pentru o cantitate minima de motorina de 80 de litri pentru un hectar. Reprezentantii producatorilor solicita si acordarea unui sprijin energetic de 300 lei/ha pentru infiintarea culturilor din toamna anului 2008.

Miristi. Fermierii care nu respecta bunele conditii agricole si de mediu referitoare la arderea miristilor risca sa fie sanctionati prin reducerea subventiilor pe suprafata, a anuntat Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura.

DAUNATORUL CASTANULUI ORNAMENTAL

Molia miniera (Cameraria ohridella) este un daunator periculos al castanului ornamental. Aceasta molie creeaza probleme majore de protectie a castanului ornamental comun - Aesculus hippocastanum L., element decorativ din parcurile, aliniamentele si în general din spatiile verzi din centrele urbane din tara noastra si din aproape toate tarile europene. În orasul Baia Mare, prezenta acestei molii a fost semnalata în anul 2000, cu o evolutie rapida a gradului de atac. În Romania, primele atacuri sunt semnalate în zona Oradea. În 1999, frunzele speciei gazda au înregistrat un procent al atacului de 80-100% în zona Turnu-Severin. În 2000, atacul a fost masiv si în zona Cluj. În 2001 si 2002, atacul din zona de vest (Arad, Macea, Chisinau Cris) a avut frecventa de 100%, iar frunzele au fost compromise pe o suprafata foliara de 40-96% (fata de 18-38% în 2000 în Cluj). În 2002 în Cluj (Parcul Central) frecventa de atac a fost de 100%, iar suprafata foliara - compromisa între 36 si 84%.

Caracteristicile atacului. Insecta este în general monofaga, larvele hranindu-se cu parenchimul dintre epidermele frunzelor de castan ornamental. Uneori, aceasta specie poate infesta si frunzele de platan (Acer pseudoplatanus). Atacul speciei Cameraria ohridella nu a fost semnalat pe castanul comestibil, cele 2 specii facand parte din punct de vedere sistematic din genuri si familii diferite. Frunzele infestate prezinta pete decolorate, alungite, neuniform dispuse între nervurile principale si, mai frecvent, pe marginea foliolelor. În dreptul petelor, cu timpul epiderma se usuca si, în caz de atac puternic, minele se unesc si frunza se usuca în întregime. La infestari foarte puternice, aparatul foliar cade, începand din a doua jumatate a lunii august. Adultul este foarte mic (circa 5 mm, cu anvergura aripilor de 6 mm). Ouale sunt depuse pe suprafata superioara a frunzelor si la eclozare larvele intra si mineaza în mezofilul frunzelor. În natura, specia are trei, maxim patru generatii pe an si ierneaza ca pupa în frunzele de castan cazute la pamant. Aparitia primei generatii de adulti coincide cu aparitia frunzelor speciei gazda, calendaristic situandu-se în ultima decada a lunii aprilie. Imediat dupa aparitie are loc împerecherea, dupa care are loc ovipozitarea. O femela depune în mod obisnuit 20-40 de oua, uneori pana la 100. Incubatia dureaza 2-3 saptamani. Dupa eclozare, larva patrunde imediat între epidermele frunzei, unde începe sa se hraneasca. Pana la completa dezvoltare, larva trece prin 5 varste, timp în care se disting 2 faze: faza consumatoare si faza neconsumatoare. La completa dezvoltare, larva îsi construieste un cocon matasos sub care se transforma în pupa. Stadiul de pupa dureaza pana la 2 saptamani. Durata dezvoltarii unei generatii este de aproximativ 7-10 saptamani.

Masuri de combatere

Lupta împotriva acestui daunator este destul de dificila din mai multe cauze: cresterea rapida a populatiei de minatoare; marea disponibilitate a plantei gazda pentru aceasta insecta; habitusul mare al arborilor de castan. Atacul larvar este evidentiat de petele maronii de pe planta, iar pe fondul acesta sunt si zone mai închise, determinate de prezenta pupelor sau excrementelor. Pentru o strategie complexa de combatere este necesara monitorizarea acestui daunator si stabilirea cu precizie a momentelor de interventie cu tratamente chimice. În acest scop se foloseste feromonul atractant sexual specific (atraORHID) care indica aparitia în masa a adultilor. Utilizarea feromonilor sexuali poate da rezultate si în combaterea prin instalarea unui numar marit de capcane. În combaterea chimica s-a încercat o gama variata de insecticide, dintre care cu rezultate pozitive sunt urmatoarele: Dimilin 25 WP - cu actiune ovicida, Sinoratox R 35, Mospilan 20 WP - cu actiune larvicida si Decis 2,5 EC - cu actiune împotriva adultilor, oualor si larvelor. În ultimii ani s-a testat în conditii de laborator si camp eficacitatea urmatoarelor produse pesticide: Actara 25 WG - 0,03%, Calypso 480 SC 0,02%, Confidor 200 WSL 0,02%, Reldan 40 CE - 0,15%, Talstar 10 EC 0,04%, Danirun 11 EC 0,06%, cu o eficacitate între 78 si 91%. Ca metoda de combatere mecanica se recomanda eliminarea frunzelor infestate de sub arbori si distrugerea lor prin ardere.

ing. Valer VELE,
Director executiv adjunct DADR Maramures
Unitatea Fitosanitara

OMIDA FRUCTELOR IN CULTURILE DE LEGUME

Nu se poate concepe obtinerea unor productii ridicate la unitatea de suprafata fara a se tine seama de factori (agenti fitopatogeni, buruieni si daunatori animali) a caror combatere face parte integrata din tehnologia fiecarei culturi. Densitatea populatiilor daunatoare din culturile de legume s-a estimat prin controale vizuale si determinari în camp, dar si prin analize de laborator ale probelor recoltate, ocazie cu care s-a stabilit si inventariat complexul de daunatori animali care caracterizeaza agroecosistemul culturilor legumicole. În acest an, în zona legumicola din lunca Somesului (Salsig, Miresu Mare, Danesti, Pribilesti, Satulung, precum si în Lapusel, Mocira, Satu Nou, Somcuta) din judetul Maramures în culturile de tomate si ardei s-au identificat urmatoarele specii de daunatori animali: Tripsul tutunului (Trips tabaci Lind), Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae Koch), Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say), Paduchele verde al piersicului (Myzodes persicae Sulz), Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum Westw) si Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera Hbn). Un daunator care începe sa puna probleme în culturile de legume si în mod special al tomatelor, care a fost semnalat si în acest an în culturile din spatiile protejate, este Omida fructelor - Heliothis armigera Hbn. Din totalul de 484 ha ocupate cu tomate, ardei si vinete în anul 2007, prezenta daunatorului s-a semnalat pe o suprafata de 45 ha, predominand atacul slab si doar pe un hectar atac mijlociu. Din cauza conditiilor climatice din iarna anului 2007-2008, caracterizate printr-o iarna blanda, cu precipitatii putine si zapada aproape inexistenta, nu a fost diminuata rezerva biologica a daunatorului, astfel ca în acest an, a fost semnalat pana la aceasta data pe o arie semnificativa. Aripile anterioare au în lungul marginii externe 7-8 puncte negre asezate liniar si o banda bruna transversala. Aripile posterioare au o culoare mai deschisa, sunt marginite cu galben si sunt strabatute de o dunga transversala de culoare bruna. Ouale sunt emisferice, prevazute cu striatiuni cu un diametru de 0,4-0,5 mm.

Larvele au capul si pronotul galbene-brunii, iar restul corpului de culoare variabila de la verde deschis, pana la brun închis. Larva este prevazuta pe partea dorsala cu cate doua dungi longitudinale pe fiecare din partile laterale, de culoare mai închisa.

Gradul de daunare

Este o specie polifaga cu circa 120 de plante gazda din flora spontana si de cultura. La legume, ataca tomatele, ardeii, vinetele, fasolea etc. Larvele de varsta I si II se dezvolta pe aparatul foliar, iar începand cu varsta a III-a ele patrund în interiorul fructelor, tratamentele de combatere devenind practic ineficiente. Adultii au culoarea corpului variabila de la verde galbui pana la brun-închis. La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale. Pagubele cauzate de larvele acestei omizi ating valori de pana la 80% la fasole si tomate, 25-30% la ardeiul gras, 10-15% la ardeiul gogosar, 8-10% la bob, naut, 3-5% la castraveti, vinete, dovlecei. Larvele rod galerii mari în fructele de ardei, tomate, vinete, bame, în care se instaleaza diferite specii de ciuperci din genurile Fusarium si Cephalosporium, care produc putrezirea plantei gazda. În cursul evolutiei, larvele migreaza de la un fruct la altul, acestea fiind atrase de semintele crude ce se formeaza în fructe.

Biologia daunatorului

Daunatorul Heliothis armigera Hbn este raspandit în toata tara, mai frecvent în Banat, Transilvania, Oltenia, Moldova, Maramures, în culturile de legume din spatiile protejate, dar si în camp. În conditiile climatice din tara noastra, daunatorul dezvolta 2 generatii pe an. Poate sa apara si a III-a generatie de adulti în anii cu toamne lungi (conform Floricai Manolache si colaboratorilor - 1958, si lui Emil Gadea - 1984). Ierneaza în stadiul de pupa la adancimea de 25 cm în sol, dupa care în luna aprilie mai apar adultii care sunt nocturni, zboara în cautarea hranei. Se hranesc cu nectarul florilor timp de 3-5 zile, dupa care începe depunerea oualor, care sunt dispuse izolat cate trei, pe organele vegetative ale tomatelor, ardeilor precum si pe plantele spontane. Dupa 10 zile, apar larvele care se hranesc cu frunzele, florile si fructele diferitelor plante, timp de 2-3 saptamani, trecand prin 5 stadii larvare. Dupa maturare, larvele se retrag în sol pentru împupare. Acest stadiu dureaza 15-20 de zile, dupa care ciclul evolutiv se reia si apare generatia a doua. Omizile din ultima generatie se transforma în pupe pe parcursul lunii octombrie si se retrag în sol pentru iernare. Pragul economic de daunare: 15-20 de oua pe 100 plante pentru generatia de primavara si 30-35 de oua pe 100 de plante la generatia de vara. La legume, ataca tomatele, ardeii, vinetele, fasolea, bamele, bobul, nautul etc. La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale.

Masuri de combatere a
Heliothis armigera Hbn

Pentru combaterea daunatorului Heliothis armigera Hbn exista masuri preventive si curative. Masuri preventive. Reducerea pierderilor de productie, cauzate agentilor daunatori la culturile de legume (tomate, ardei, vinete) e conditionata de aplicarea unui complex de masuri de prevenire si combatere a atacurilor: tomatele sa revina pe acelasi teren sau dupa solanacee, bostanoase numai dupa 4 ani; cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti la atacul patogenilor micotici si al daunatorilor; tratamentele chimice se vor aplica ori de cate ori este necesar; se vor executa araturi adanci de toamna pentru distrugerea pupelor hibernante; se vor efectua prasile repetate pe perioada de vegetatie pentru distrugerea larvelor retrase în sol pentru împupare si distrugerea plantelor gazda din flora spontana; se vor semana benzi capcane formate din plante preferate ca: porumb, bame, ricin, naut pe care se instaleaza adultii pentru depunerea oualor. Masuri curative. Masurile constau în aplicarea tratamentelor chimice la avertizare de la aparitia larvelor pana la patrunderea lor în fructe. Produsele recomandate pentru administrare foliara sunt: Actellic 50 EC 0,1%, Sinoratox 35 CE 1,0 litri la ha, Agrozim 40 EC 0,2%, Confidor Energy 0,08%, Decis 2,5 EC, Karate Zeon, Fastec 10 EC în concentratie de 0,06-0,08%, Vantex 60 CS 0,2 litri la ha pentru larvele de varsta I si II. Cu bune rezultate pentru limitarea pagubelor se recomanda si produsele biologice: Dimilin 25 WP, Nomolt 15 SC în concentratie de 0,05%, Rimon 10 EC 0,05%, nepoluante, netoxice si selective pentru entomofauna utila. Produsele piretroide au un spectru larg de actiune, dar sunt dependente de conditiile climatice, fiind volatile la temperaturi peste 24 grade Celsius.

ing. Melania OLTEAN,
DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara,
Serviciul Prognoza si Avertizare

ADEVARUL DESPRE SCANDALUL SUBVENTIILOR DIN POMICULTURA

LEGE. La mijlocul lunii aprilie a fost publicata în Monitorul Oficial legea 83/2008 care prevede aprobarea acordarii de sprijin financiar producatorilor agricoli. Conform legii, pomicultorii romani au dreptul la obtinerea unui sprijin financiar de 1.500 de lei pentru fiecare hectar de livada. Sprijinul a fost considerat o gura oxigen într-o perioada în care pomicultura a suferit considerabil de pe urma capriciilor vremii.

Fonduri. Însa banii s-au lasat asteptati. Reprezentantii Ministerului Agriculturii sustin ca legea este o initiativa parlamentara, ministerul neparticipand la elaborarea documentului. Directorul de politici de piata în sectorul horticol, Stefan Dragan, a declarat pentru „Piata agricola” ca prevederile actului legislativ încalca negocierile cu UE: „Daca se aplica legea în aceasta formula, riscam sanctionari din partea Comisiei Europene”.

Presedintele Asociatiei Producatorilor de Mere din Transilvania, Emil Farago, este de acord cu pozitia Ministerului, dar sustine ca problema este mai veche: „În 2006, cand s-a elaborat legea 123 (care prevedea toate ajutoarele financiare pe care guvernul le poate acorda în agricultura în perioada 2006-2010, fara a notifica Bruxell-ul), pomicultura a fost exclusa. Din informatiile mele, omisiunea a fost una intentionata. La vremea aceea pomicultorii nu erau organizatii si nu s-a facut niciun lobby, iar cei care au elaborat documentul si-au spus ca suntem usor de ignorat. Cei din sectorul viei, care au fost mai bine reprezentanti, au fost prinsi în lege si au primit sprijin si în 2006 si în 2007”.

Actiune. Întrucat actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial, pomicultorii solicita Ministerul Agriculturii sa gaseasca solutii pentru plata subventiilor. La sfarsitul lunii iunie, reprezentantii Asociatiei Poducatorilor de Mere din Transilvania au transmis Ministerului Agriculturii o cerere: “ Va solicitam sa promovati demersurile necesare impuse de aplicarea prevederilor legii 83/2008 în vederea acordarii sprijinului financiar pentru sustinerea costurilor aferente plantatiilor pomicole asa cum sunt prevazute la lit. C indice 1 din anexa 2 la Ordonanta de Urgenta nr. 123/2006”. Petitia pomicultorilor atrage atentia guvernantilor ca raspunsul va avea urmari: “În masura în care aplicarea dispozitiilor legii nr. 83/2008 va fi întarziata, va aducem la cunostiinta intentia membrilor asociati de a promova actiune în instanta în vederea apararii drepturilor si intereselor legitime conferite de aceasta lege”. Conform calculelor efectuate de Asociatie, pentru membrii asociati cuantumul sprijinului ar fi în valoare de 3.310.380 lei, reprezentand ajutor financiar pentru 2.207 hectare.

Facilitati pomicole

“Cred ca, la un moment dat, Ministerul Agriculturii a înteles ca am fost omisi pe nedrept din prevederile legii 123 si ca situatia trebuie reparata. La insistentele Asociatiei Producatorilor de Mere anul acesta vom primi sprijin financiar pentru ambalaje si depozitare. Iar în legea creditului agricol beneficiem de o sustinere de 30% din valoarea sumei împrumutate. Dar nu toata lumea ia credit, de aceste prevederi neputand beneficia toti cei care ar beneficia de prevederile legii 83” - Emil Farago, presedintele Asociatiei Producatorilor de Mere din Transilvania.

Director politici de piata MADR, Stefan Dragan:
„Legea încalca tratatul cu UE”

„Legea este o initiativa parlamentara, iar Ministerul Agriculturii nu a fost consultat cand a fost promulgata. Prevederile acestui act legislativ încalca prevederile tratatului de aderare cu privire la ajutoarele de stat. În aceasta situatie avem doua solutii, fie aplicam legea si suntem sanctionati de Comisia Europeana, fie gasim o formula de a implementa aceasta idee fara sa încalcam normele europene. Odonanta care reglementeaza acordarea de sprijin financiar pentru înghetul din 2007, este un exemplu de sprijin financiar care poate fi acordat pomicultorilor”, a declarat directorul Directiei de politici de piata în sectorul horticol, Stefan Dragan.

Ce spune legea

În Legea privind completarea anexei nr. 2 la OUG nr. 123/2006 pentru aprobarea acordarii sprijinului financiar producatorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunatatirilor funciare si al organizarii si sistematizarii teritoriului, articolul I spune: “La anexa nr. 2 la OUG nr. 123/2006 pentru aprobarea acordarii sprijinului financiar producatorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunatatirilor funciare si al organizarii si sistematizarii teritoriului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2007, dupa lit. c) se introduce o noua litera, lit. c1), cu urmatorul cuprins: c1) plantatii pomicole. Sustinerea costurilor la tratamente fitosanitare, araturi, pregatit teren si alte lucrari agricole în plantatiile pomicole în sistem intensiv si clasic, precum si ale plantatiilor de arbusti fructiferi”. Iar articolul II stabileste suma: “Art. II. - (1) Pentru anul 2008, sustinerea financiara a activitatilor prevazute la lit. c1) din anexa nr. 2 la OUG nr. 123/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2007, cu completarile aduse prin prezenta lege, este de 1.500 lei/ha si va consta din cupoane valorice pentru achizitionarea de insecto-fungicide si motorina.”

„Legea nu e aplicata!”
* Administratorul Pomicola SA, Rodica Rus

„Am avut o întalnire la Reghin cu reprezentantii Ministerului Agriculturii unde s-au dezbatut si aceste prevederi instituite prin Legea 83. Ni s-a spus ca nu sunt bani. Nu înteleg cum este posibil ca o lege publicata în Monitorul Oficial sa nu fie aplicata! Ne-am facut planuri pornind de la aceasta lege. Nu putem renunta asa, pur si simplu, la un drept care ni se acorda prin lege. Am vrea sa stim cand se va aplica si în ce conditii”, a spus Rodica Rus, administratorul societatii maramuresene Pomicola Somcuta SA.

Mihaela MIHALEA

PATAREA UNGHIULARA A FRUNZELOR DE CASTRAVETI

Patarea unghiulara a frunzelor de castraveti (Pseudomonas lachrymans) apare atat în culturile de camp, cat si în spatiile protejate. A fost descoperita si studiata în mod detaliat în anul 1915 în SUA de Smith si Bryan. La noi în tara este mentionata în starea fitosanitara din anii 1935 - 1936. În ultimii 10 ani, aceasta boala produce pierderi mari în culturile de castraveti din Transilvania si Moldova. În anul 2007, în Maramures, din suprafata de 125 ha de castraveti s-au înregistrat 112 ha cu atac (din care 86 ha – slab, 22 ha – mijlociu si 4 ha – puternic). Boala este produsa de bacteria Pseudomonas lachrymans. În timpul vegetatiei, bacteria este diseminata de apa de ploaie, insecte, uneltele cu care se lucreaza etc. Infectia pe frunze se face prin stomate, dimineata, înainte de a se evapora picaturile de apa sau de roua. În fructe, bacteria patrunde prin leziunile mici ale pielitei. Perioada de incubatie dureaza patru-cinci zile si rezista, de la un an la altul, în semintele provenite din fructele atacate si în resturile de plante bolnave. Dupa parerea multor cercetatori (Smith, Burwitz etc.), bacteria se poate transmite atat pe suprafata, cat si în interiorul semintelor. Burgwitz a aratat ca la germinarea semintelor, bacteria trece în cotiledoane, producandu-se astfel infectia primara. Diminuarea pierderilor de productie produse de agentii patogeni si daunatori la culturile de castraveti este conditionata de aplicarea unui complex de masuri. De exemplu, se recomanda nutritia echilibrata. Deficitul de azot sensibilizeaza plantele, în timp ce excesul (fara a atinge nivelul de toxicitate) creeaza un microclimat optim aparitiei si extinderii atacului agentilor patogeni.

Simptomele Pseudomonas lachrymans

Boala se poate observa în cursul întregii perioade de vegetatie, pe toate organele aeriene: cotiledoane, frunze, tulpini si fructe. Primele simptome apar îndata dupa rasarirea plantutelor, pe cotiledoane, sub forma unor pete mici, circulare sau colturoase, de culoare verde închis la început, apoase, care apoi se brunifica si se usuca. De regula, numarul petelor pe cotiledoane nu este prea mare, plantele continuand sa se dezvolte. Foarte caracteristic se prezinta atacul pe frunzele mature, pe care apar de asemenea pete de culoare verde închis, cu aspect apos, mai rar circulare, de cele mai multe ori colturoase, bine conturate, mai frecvente de-a lungul nervurilor. La început, petele sunt mici, de 2-5 mm diametru, pentru ca mai tarziu sa ajunga pana la 15 mm. Adesea ele conflueaza, ocupand suprafete mari din limb. În primele faze ale bolii, pe fata inferioara a frunzelor, se observa pe vreme umeda picaturi mucilaginoase, care în cursul zilei se usuca, formandu-se o crusta fina alba-cenusie. În cateva zile, tesuturile petelor se necrozeaza si capata o culoare cenusiu-galbuie sau galbuie-brunie, se sfasie si cad, limbul aparand perforat. Numarul petelor variaza în functie de conditiile climatice si de soi, putand ajunge pana la 50-60 pe o singura frunza. Simptome asemanatoare apar si pe tulpini si pe petiolul frunzelor, care mai tarziu se vestejesc si putrezesc sau se usuca, dupa cum timpul este umed sau uscat. Plantele atacate sunt oprite în crestere, iar productia lor este foarte mult redusa.

Mai putin frecvent se întalneste atacul pe fructe, care se manifesta prin pete foarte mici, de 1-2 mm în diametru, circulare, umede, adancite, ce au aspectul unor ulceratii. Fructele pot fi atacate în toate fazele de crestere. Daca în momentul infectiei fructele sunt tinere, ele raman mici si uneori deformate. Bacteriile pot patrunde si în straturile mai adanci ale fructului, infectand în acest caz si semintele. În mod frecvent, prin dreptul petelor, patrund diverse microorganisme secundare, alte bacterii si ciuperci, care produc descompunerea întregului fruct. Pe toate organele atacate se formeaza foarte repede, în dreptul petelor, un exudat mucilaginos, alb-laptos sau galbui, care, dupa ce se usuca, se prezinta ca o crusta fina, alba-cenusie. În afara de castraveti, la care produce pierderi mari, mai ales în verile ploioase, aceasta boala se mai întalneste la pepenii galbeni, tartacute (Lagenaria spp), lufa (Luffa spp) etc. Boala este deosebit de grava în verile sau în regiunile cu clima caracterizata printr-o mare cantitate de precipitatii. Temperatura optima pentru evolutia bolii variaza între 24 si 27 de grade Celsius. Timpul secetos împiedica dezvoltarea bolii. De asemenea, se recomanda ca masuri de combatere rotatia culturilor sau cultivarea soiurilor si hibrizilor cu rezistenta la atacurile agentilor patogeni.

Tratamente

Primul tratament se va aplica cand plantutele au doua-trei frunze adevarate. Dupa recoltare, se vor aduna si se vor arde toate resturile de plante ramase pe camp, lucrare urmata de o aratura adanca. În sere se impun neaparat urmatoarele masuri: combaterea insectelor vectoare, ridicarea temperaturii la 34 -35 de grade Celius pentru perioade scurte, actiuni care vor fi urmate de aerisiri sistematice si de dezinfectia termica sau chimica a solului cu Formalina si Sulfat de Cupru 3%. Daca sursa de infectie este asigurata (în zona au existat în anul anterior culturi de castraveti atacate de Pseudoperonospora cubensis), umiditatea solului este ridicata, temperatura variaza între 16 si 22 de grade Celsius, iar pe foliajul plantelor sunt prezente picaturi de apa provenind din precipitatii sau roua, timp de patru-cinci zile consecutiv, probabilitatea aparitiei atacului este foarte mare, astfel încat este necesar sa se avertizeze primul tratament.

Fungicidele specifice pentru prevenirea si combaterea patarii unghiulare a castravetilor sunt: Champion WP 0,3%, Manoxin 0,4%, Super Champ 250 - 0,25%, Vitra 0,3%, Funguran OH 300 - 0,1 - 0,15%, Kocide 2000 0,25%, Copernico Bio 0,2 – 0,24%, Alcupral 0,4 - 0,5%, Bouille Bordelaise 0,75%. Fungicidele cu efect secundar, sunt urmatoarele: Proplant 72,2 SL,0,15%, Dithane M-45, 0,2%, Folpan 50 SC 0,2%, Bravo 500 SC 0,2%, Previcur 607 SL 0,15%, Melody Duo 66,8 WP 0,3%, Ridomil Gold MZ 68 WG 0,25%, Manoxin 60 PU 0,4%, Acrobat MZ 90/600 WP 0,2%, Curzate Manox 0,25%.

Hibrizi

Cultivarea soiurilor si hibrizilor cu rezistenta/toleranta la atacul agentilor patogeni permite reducerea numarului de tratamente în timpul perioadei de vegetatie. Astfel, cultivarele Octopus F1, Premier F1, Topaz, Adonis, Select si Mondial prezinta rezistenta/toleranta la Pseudoperonospora cubensis (mana) si Sphaerotheca fuliginea (fainare). Soiul Cornichon de Paris este foarte sensibil.

Prasile

Prasilele mecanice si manuale asigura distrugerea buruienilor, dintre care unele sunt gazde pentru virusul mozaicului castravetilor (Stelaria media, Capsella bursa-pastoris, Lamium purpureum, Cirsium arvense) si pentru daunatori, contribuind la diminuarea populatiilor de Agriotes spp.

Culturi

Se recomanda rotatia culturilor. Castravetii se cultiva dupa varza, radacinoase, mazare si fasole si nu vor reveni pe aceeasi suprafata dupa alte cucurbitacee mai devreme de trei-patru ani. Amplasarea culturilor de castraveti se va face în culise de porumb, perpendiculare pe directia vantului dominant. Se previne astfel raspandirea bacteriei Pseudomonas lachrymans si a virusului mozaicului castravetilor.

ing. Valer VELE
Director executiv adjunct DADR Maramures Unitatea Fitosanitara

“INTERNATIONALA” CARTOFULUI, LA BRASOV
* 300 de specialisti din 42 de tari, la Conferinta de la Brasov

A 17-a Conferinta trienala a Asociatiei Europene a Cercetarilor la cartofi s-a desfasurat pentru prima data în Romania, la Brasov. Desfasurata sub egida Anului International al Cartofului, la conferinta “Cartoful într-o lume în schimbare” au participat peste 300 de specialisti din 42 de tari (acestia au vizitat loturi experimentale pentru cultivarea cartofului din judetele Brasov, Covasna si Dambovita si societati de procesare a cartofului din judetul Sibiu).

La Brasov a avut loc o conferinta internationala dedicata exclusiv legumei de care depind sute de milioane de oameni din tarile în curs de dezvoltare - numai populatiile din Africa, Asia si Oceania consuma anual peste 113 milioane de tone de cartofi. Directorul general al Centrului International al Cartofului (IPC - institutie cu sediul în Peru), dr. Pamela K. Anderson, a remarcat ca aceasta leguma are potentialul de a reduce presiunea cresterii preturilor la cereale asupra celor mai sarace persoane. Presedintele Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, Cristian Hera, a mentionat ca desfasurarea conferintei în Romania va da un impuls producatorilor si procesatorilor de cartofi, avand în vedere ca în prezent doar 5% din productia autohtona de cartofi se proceseaza. De asemenea, ambasadorul Republicii Peru în Romania, Elard Escala, a subliniat rolul important al cartofului în lupta împotriva saraciei – Peru este considerata “Patria cartofului”, de acolo fiind adus acesta în Europa, în secolul al XVI-lea.

Pamela K. Anderson:
“Cartoful, aliment de securitate!”

“Multe tari în curs de dezvoltare se întorc la cartof pentru a-si hrani populatiile. Pentru ca are o mica importanta în comertul international de cereale, cartoful este deosebit de valoros ca aliment mai ales în tarile în curs de dezvoltare. De exemplu, Peru nu exporta cartofi, pentru ca acestia fac parte din planul de securitate alimentar al tarii si nu sunt subiect de speculatie.” – Pamela K. Anderson, directorul general al Centrului International al Cartofului

OFILIREA SAU FUZARIOZA TOMATELOR

Fuzarioza produsa de ciuperca Fusarium oxysporum f. Sp. Lycopersici este o boala cunoscuta în Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si produce pagube importante atat în culturile de tomate în camp, cat si în spatii protejate. La noi în tara a fost semnalata în sere în anul 1969 de Costache. Boala este raspandita în zonele cu climat calduros. În ultimii ani, în Maramures, schimbarile climatice evidentiate prin cresteri ale temperaturilor medii anuale, cu profunde modificari ale frecventei precipitatiilor (acestea sunt sau foarte abundente în perioade nefixe, aleatorii, fie înregistreaza perioade lungi de seceta), au dus la aparitia unor boli si daunatori specifici zonelor calduroase. În Maramures, fuzarioza este considerata una din cele mai grave boli care afecteaza tomatele. Din cele 290 ha cultivate cu tomate, atacul a fost semnalat pe 113 ha, din care 68 ha cu atac slab, 4 ha cu atac mijlociu, iar 1 ha cu atac puternic.

Agentul patogen este o boala vasculara care apare mai ales în culturile de ardei, tomate, castraveti, pepeni, fasole, vinete, plante ornamentale, din spatii protejate. Boala este provocata de mai multe specii din genul Fusarium. Dintre aceste specii, mai frecventa este Fusarium oxysporum Schl. F. Sp. Lycopersici (tomate), la care se asociaza Fusarium solani App et. Wr, Fusarium bulbigenum var. Lycopersici si într-o mica masura Fusarium vasinfectum. Speciile de ciuperci din genul Fusarium care cauzeaza aceste boli au miceliul localizat în interiorul vaselor conducatoare (tracheomicoze), unde produc toxine si substante vascoase rezultate din degradarea enzimatica a peretilor vaselor de catre ciuperci, producandu-se astfel obturarea sau astuparea vaselor conducatoare, de fapt ofilirea.

Din interiorul vaselor conducatoare, ciupercile cu ajutorul enzimelor distrug celulele dinspre interior spre exteriorul plantelor moarte, unde fructifica prin sporidochii (aglomerari miceliene pe care se diferentiaza conidiofori cu conidii mici (microconidii) si mari (macroconidii) care sunt fusiforme si septate (cornulete). Speciile de ciuperci din genul Fusarium în lipsa plantei gazda se dezvolta saprofit pe resturile vegetale. Temperatura de 28 de grade Celsius, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei tomatelor. Sub 20 si peste 34 de grade Celsius nu se manifesta.

Simptomatologie

Ofilirea petiolului frunzelor si decolorarea nervurilor reprezinta simptome de debut care apar în sera la plantele tinere. În camp, atacul începe prin îngalbenirea frunzelor bazale, care se necrozeaza si se usuca, iar boala progreseaza treptat spre varful plantelor. În sere, în conditii favorabile atacului, ofilirea are o evolutie rapida, caracterizata prin vestejirea, uscarea si moartea plantelor, fara ca frunzele sa-si piarda culoarea normala verde. În primele zile de la debutul ofilirii, plantele atacate îsi revin pe timpul noptii, însa ziua cand insolatia este puternica, ofilirea se intensifica. Pot fi atacate una sau mai multe ramuri. Mai întai sunt afectate foliolele de pe o parte a frunzei, apoi ofilirea si îngalbenirea se extind pe toata frunza. Plantele atacate sunt debilitate treptat, iar cresterea si fructificarea acestora sunt reduse. În sectiuni din tulpina plantelor bolnave se observa brunificarea peretilor vaselor conducatoare, care se poate identifica si în petiolul frunzelor ofilite.

Aspecte ale atacului pe planta

Întrucat boala se raspandeste prin intermediul solului, se vor lua masuri de dezinfectare sau de înlocuire. Se vor aplica si nematocide, pentru distrugerea nematozilor radacinilor. Dupa recoltare se vor înlatura si distruge resturile vegetale. Protejarea radacinilor de raniri sau rupturi determina o reducere apreciabila a posibilitatilor de infectie, lucru care se poate obtine prin producerea de rasaduri în ghivece de material plastic. În perioada de vegetatie se vor scoate plantele atacate, iar solul din cub va fi înlocuit cu pamant ,,sanatos”. Indicatii: Pe terenurile infectate se va evita irigarea pe rigole; În conditii de camp se va respecta un asolament la 4-5 ani; Se vor cultiva soiuri rezistente; În sere si solarii plantele infectate vor fi eliminate periodic din culturi pentru a preveni sporularea ciupercii; Dezinfectarea solului cu vapori supraîncalziti cu produse fumigante; Pe vegetatie se executa tratamente preventive la sol, în jurul bazei tulpinii, cu suspensie de fungicide sistemice: Topsin 70 PU sau DEROSAL 50 SC în concentratie de 0,05-0,1% cate 0,5 litri de suspensie la planta; Primul tratament se efectueaza dupa plantare, folosindu-se 0,5 l/planta, iar urmatoarele doua la intervale de 25-30 de zile cu concentratia de 0,1%. Un rol determinant în obtinerea unor productii mari si constante de legume, de calitate superioara impune, pe langa utilizarea unor seminte obtinute din soiuri si hibrizi cu însusiri biologice valoroase si o cunoastere temeinica a biologiei agentilor fitopatogeni (virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci) si antofite care afecteaza culturi, din camp si din spatii protejate, în vederea elaborarii si aplicarii celor mai adecvate masuri de lupta menite sa previna sau sa mentina sub pragul economic de daunare atacul acestora.

Putrezirea radacinilor de tomate

Putrezirea radacinilor de tomate produsa de ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. radicis-lycopersici este raspandita în SUA, Canada, Japonia, Franta, Italia, Israel, Grecia, Olanda, Belgia. La noi în tara a fost semnalata în anul 2002, la culturile de tomate de la serele Leoser Bucuresti si Berser Bucuresi, de catre Gh. Marinescu si colaboratorii. Primele simptome ale bolii apar la sfarsitul lunii mai, cand fructele de la prima inflorescenta au ajuns la maturitatea de consum. S-a constatat ca ofilirea plantelor de tomate este mai accentuata spre extremitatile serelor si descreste spre centrul acestora. Deseori, la plantele atacate, deasupra nivelului solului pe o lungime de 15-20 cm se observa leziuni în tulpini (uneori ulceratii la nivelul coletului, cu marginile brune, peste care la scurt timp se dezvolta un miceliu la început de culoare alba, apoi roz-portocalie. Simptomul caracteristic al bolii se constata la sistemul radicular al plantelor prin brunificarea radacinilor si a coletului. La plantele ofilite, sistemul radicular este mai slab, are o culoare bruna si este putrezit. În sectiuni din tulpina se observa o culoare bruna a vaselor conducatoare pe aproximativ 15-20 cm de la nivelul solului. Evolutia atacului acestui patogen este mai puternica la temperaturi de 20 de grade Celsius, spre deosebire de Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici, care prefera temperaturi de 25-30 de grade Celsius. Apa de irigare este un mijloc de transmitere a patogenului în cultura de tomate.

ing. Melania OLTEAN, DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

STATIUNEA POMICOLA CLUJ, VANATA DE RECHINII IMOBILIARI

Proiectul privind soseaua ocolitoare a municipiului Cluj-Napoca prevede ca pentru constructia acesteia sa fie dezafectate 19 hectare din terenul cultivabil al Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura Cluj (SCDPC), dupa ce institutia a fost obligata sa renunte la alte 600 de hectare cu plantatii, pentru retrocedari, a declarat pentru Rompres directoarea SCDPC, Eugenia Harsan. “19 hectare pentru doar un kilometru de sosea este exagerat. Cu zona de protectie cu tot ar fi necesare maximum trei hectare, si nu 19. Nimeni nu contesta importanta acestui inel ocolitor, dar este inadmisibil ca o institutie de cercetare prestigioasa, recunoscuta la nivel mondial, si o plantatie pomicola cu soiuri valoroase, obtinute de specialisti prin straduinte de decenii, sa fie distruse în favoarea realizarii unei sosele oricum poluante”, a afirmat Harsan. În opinia sa, existau multe alte solutii corecte pentru acest proiect, nu dezafectarea unui teren destinat cercetarii si productiei pomicole. Statiunea se afla pe un “munte de aur”, a afirmat directoarea SCDPC, precizand ca terenul are o valoare deosebita - între 200 si 1.000 de euro metrul patrat. Din 1990 si pana acum, din terenul statiunii s-au desprins, pentru retrocedari, 600 de hectare. În anul 1990, Statiunea avea în patrimoniu 1.070 de hectare, toate cultivate cu soiuri pomicole de valoare. Acum, statiunea mai dispune de 366 de hectare. Culturile pomicole de pe terenurile cedate valorau mai mult decat terenul în sine. Munca de decenii a unor remarcabili specialisti în pomicultura s-a risipit în numai cateva luni, a afirmat Harsan. Pentru zona Someseni s-au emis titluri de proprietate, însa pentru zona Feleac – nu. Totusi, se fac mari presiuni pentru terenul central al statiunii, de peste 160 de hectare, pe care unii îl si vad ocupat cu locuinte private sau ansambluri rezidentiale. “Suntem o institutie de stat, problema pamantului nu ar trebui sa fie preocuparea noastra principala, dar a devenit din cauza jocurilor perpetue de interese. Am cercetat documente originale de la Arhivele Statului, care atesta ca terenul Statiunii a fost si este al statului”, a precizat Harsan.

Directoarea SCDPC sustine ca institutia pe care o conduce se afla într-un razboi de uzura de ani de zile. Colectivul a rezistat tenace, în ultimele doua ierni, la temperaturi de 5 grade Celsius în birouri, iar serele-model din care se exportau flori sunt închise la ora actuala. Unitatea a fost debransata de la reteaua de gaz, ca urmare a unor restante la plata. SCDPC are, într-adevar, datorii istorice, dar pentru pagubele imense care i s-au adus în acesti ultimi ani nu a fost despagubita de nimeni. Comunitatea europeana sustine proiectele SCDPC si este interesata de continuarea lor. În acest context, adoptarea Hotararii de Guvern pentru aplicarea Legii 290/2002 ar rezolva functionarea unitatii clujene. Institutia este subordonata Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu Sisesti” din Bucuresti, al carei presedinte este Cristian Hera.

FNPAR RECOMANDA PRUDENTA IN VALORIFICAREA CEREALELOR

Federatia Nationala a Producatorilor Agricoli din Romania (FNPAR) considera ca preturile stabilite pentru cereale sunt echilibrate, insa recomanda valorificarea cu prudenta a acestora. Potrivit reprezentantilor Federatiei Nationale a Producatorilor Agricoli, in urma discutiilor organizate de Asociatia Producatorilor de Cereale si Plante Tehnice Timis cu cei implicati pe filiera cerealelor a fost stabilit un pret de comercializare a cerealelor de 0,65 de lei pe kilogram pentru orz, 0,68 de lei pe kilogram pentru grau si 0,70 de lei pe kilogram pentru orzoaica. “In stabilirea preturilor, producatorii au tinut cont de costul inputurilor si serviciilor agricole, de raportul dintre oferta si cererea zonala, de nevoia de a acoperi partea de cofinantare a proiectelor lor aflate in derulare”, au declarat reprezentantii Federatiei. Potrivit FNPAR, nivelul preturilor este unul echilibrat, avand in vedere consumul aflat in permanenta crestere, mai ales cel de pe piata comunitara. Federatia recomanda Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale activarea mecanismelor de sustinere a producatorilor agricoli pentru a evita distorsionarea pietei si scaderea veniturilor agricultorilor. Dupa lansarea pe piata a anumitor previziuni privind recolta de cereale din aceasta toamna, preturile au inceput sa scada. Alarmati de faptul ca aceste estimari ar putea induce preturi mici si pentru viitoarea recolta, producatorii au cerut oficialilor din Ministerul Agriculturii sa interzica orice evaluare a productiei inainte de inceperea recoltatului. Producatorii nu scapa din vedere nici scaderile drastice de la bursa: pretul graului la bursele internationale a scazut de la 300 de euro/tona la 180 de euro/tona.

PUTREGAIUL CENUSIU AL TOMATELOR

Putregaiul cenusiu al tomatelor (Botrytis cinerea) este intalnit frecvent in culturile de tomate din sere si solarii, unde, din cauza conditiilor specifice de umiditate atmosferica ridicata, se creeaza un microclimat favorabil aparitiei si evolutiei acestei boli. La noi in tara a fost semnalata in anul 1963, in serele si solariile de la Institutul de Cercetari Baneasa Bucuresti. In Maramures, in anul 2007, din suprafata de 290 ha cultivate cu tomate, 185 ha au fost fara atac, 105 ha cu atac de Botrytis, din care 87 ha cu atac slab si 18 ha cu atac mediu.

Simptome

Boala este specifica culturilor de tomate din spatiile protejate, in camp apare mult mai rar. Primele simptome apar pe frunzele de la baza, care prezinta pete galbui-verzui care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica. Pe tulpini, tot la baza plantelor, apar zone depresionare, eliptice, zonate concentric, care pot sa cuprinda tulpina de jur imprejur si sa determine moartea plantelor. Daca umiditatea aerului este ridicata si temperatura moderata, apar pete la diferite niveluri ale tulpinii si plantele se ofilesc deasupra zonei de atac. Atacul pagubitor caracteristic apare pe fructe, sub forma unui putregai moale, umed la locul de insertie al pedunculului. Foarte sensibile sunt fructele tinere care prezinta pete mici, circulare, argintii-albicioase, cu un punct central de culoare bruna-inchis care reprezinta locul pe unde a patruns filamentul de germinatie al sporului. Aceasta forma de manifestare este cunoscuta sub denumirea de “pete fantoma”. La suprafata organelor atacate se dezvolta fructificatiile ciupercii sub forma unui mucegai cenusiu. Ciuperca rezista de la un ciclu la altul pe resturile vegetale ca saprofit, sursa de infectie fiind astfel asigurata permanent. Conidiile germineaza in stropii de roua sau in picaturile de apa de ploaie, ori de condens, la temperaturi de 15-20 de grade Celsius, iar tuburile germinative patrund in planta, fie direct (enzimatic), fie prin rani cauzate de insecte sau in timpul lucrarilor de copilit, defoliat sau carnit. La temperaturi de peste 22 de grade Celsius, ciuperca formeaza pe tesuturile atacate si descompuse scleroti de culoare neagra (forma de rezistenta a patogenului). In afara de tomate, aceasta boala mai ataca si vinetele, ardeii, fasolea, varza si salata. Cand umiditatea este excesiva, are loc infectarea florilor, care in 1-2 zile putrezesc, se acopera de conidiofori si cad. In conditii de umiditate atmosferica ridicata, apar pete cenusii, apoase, incepand cu locul de insertie al pedunculului, care progreseaza pana ce cuprind toata pulpa fructului. Fructificatiile ciupercii se dezvolta din abundenta la suprafata tesuturilor, sub forma unui mucegai cenusiu. Boala este favorizata de o umiditate atmosferica cuprinsa intre 90 si 95% si de o temperatura in jur de 20 de grade Celsius.

Combatere

Boala este cauzata de o ciuperca polifaga (Botrytis cinerea Pers. Et Fries cu stadiul perfect Sclerotinia Fuckeliana). Miceliul ciupercii care este septat, patrunde si se ramifica in spatiile intercelulare ale plantei, poate trai saprofit pe resturile plantelor. Pe miceliu se formeaza conidiofori lungi de 1-2 mm, septati, de culoare bruna-olivacee la baza. Conidiile sunt unicelulare, ovoide, hialine sau galbui si dispuse in forma de ciorchine. Dimensiunile lor variaza intre 9 - 15 x 6,10. Imprastiate de curentii de aer, ele germineaza foarte usor. Putregaiul cenusiu se dezvolta deosebit de puternic pe fructe cand se aplica substante stimulatoare de crestere. Boala e favorizata de o umiditate foarte ridicata. In complexul de masuri destinate combaterii acestei boli, un rol important il joaca dirijarea temperaturii si mai ales a umiditatii, care nu trebuie sa fie in exces. Se recomanda ca inlaturarea frunzelor bazale sa se faca atunci cand frunzele sunt batrane si cand stratul de calus de detasare este format, pentru a evita crearea unor porti de patrundere a agentului fitopatogen. Dupa defoliere, copilit sau carnit este necesar ca imediat sa se aplice tratamente cu suspensii de: Rovral 500 SC 0,1% (1 l/ha), Pyrus 400 SC 0,15%(1,5 l/ha), Flint Multi 68,8 WG 1,2 – 1,5 kg/ha), Sumilex 50WP- 0,1%, Teldor 500 SC 0,08% (0,8 l/ha), Euparen Multi 50 WP 0,2% (2 kg/ha), Merpan 50 WP 0,2% (2 kg/ha), Folpan 80 WDG 0,15% (1,5 l/ha).

DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures
Director executiv adjunct,
Ing. Valer VELE

PADUCHELE DIN SAN JOSE ( Quadraspidiotus perniciosus comst)

Paduchele din San Jose este cel mai de temut dusman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate. Este originar din China, de unde s-a raspadit prin plantele atacate care au fost vandute in Japonia, America de Nord, Australia, Africa, Europa. In tara noastra a fost semnalat prima data in anul 1933, in localitatile Salonta, Timisoara si Arad, in pepinierele pomicole, de unde, treptat, pana in anul 2005, s-a raspandit in toata tara.

Biologie

Din cercetarile intreprinse in tara noastra, paduchele din San Jose are 1-3 generatii pe an. Paduchele din San Jose ierneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe ramurile pomilor. Daunatorul se inmulteste vivipar si dezvolta doua generatii pe an, iar in ultimii ani, in regiunile sudice ale tarii, dezvolta si a treia generatie. Paduchele din San Jose este un daunator polifag si ataca 200 de specii de plante, preferand speciile lemnoase. In pomicultura, pagubele cele mai mari sunt provocate la mar, par, gutui, piersic, visin, cais, prun, coacaz negru. Planta gazda preferata a daunatorului este coacazul negru, arbustii netratati constituind adevarate focare de inmultire a daunatorului. Paduchii se localizeaza atat pe partile lemnoase, cat si pe frunze si fructe. Ataca insa preferential partile lemnoase ale pomilor, pe care le inteapa cu rostrul si suge continutul celular al acestora. In timp ce se hranesc, paduchii secreta si o substanta toxica pe care o injecteaza in tesuturile libero-lemnoase, sub actiunea careia zonele intepate se coloreaza in rosu si iau aspectul unor pete inelare caracteristice. Pe scoarta tulpinilor si ramurilor, mai ales la pomii neingrijiti, se observa scuturile paduchilor, uneori chiar in straturi suprapuse. Pe fructe, paduchele se fixeaza, mai ales, in zona pedunculara si caliciala, in jurul locurilor intepate formandu-se pete rosii, sub forma unor aureole. Fructele atacate raman mici si isi pierd valoarea comerciala. Pe frunze, paduchele se fixeaza pe partea inferioara a acestora, in special de-a lungul nervurilor. Pomii tineri atacati se usuca in 2-3 ani, iar cei batrani au vegetatia anemica, frunzele etiolate, ramurile degarnisite de muguri, productie scazuta si dupa mai multi ani se usuca progresiv de la varf la baza. Pentru combaterea paduchelui din San Jose exista doua categorii de tratamente : tratamente in perioada de repaus vegetativ (iarna) si tratamente in cursul vegetatiei (vara).

Avertizarea tratamentelor

Din cauza faptului ca paduchele din San Jose ierneaza pe partile aeriene ale pomilor, necesita tratamente si in sezonul rece. Pentru mar sunt necesare unul-doua tratamente la avertizare pentru combaterea larvelor hibernante. Se avertizeaza doua tratamente cand in livada exista paduchele din San Jose si un tratament cand in livada nu a existat paduchele din San Jose, dar exista in zona, in apropierea livezii vizitate, de unde vara pot veni larve aduse de vant sau de pasari. Pentru o buna completare a combaterii de iarna a acestui daunator, sunt necesare tratamente de vara impotriva fiecarei generatii. In mod normal aceste tratamente se aplica cu produse in amestec pentru combaterea altor boli si daunatori. Avertizarea tratamentelor de vara se stabileste dupa criteriul biologic si auxiliar pentru prognoza aparitiei larvelor mobile, se foloseste criteriul ecologic. Avertizarea tratamentelor conform criteriului ecologic se efectueaza la realizarea sumei gradelor de temperatura. Pentru primul tratament, buletinul de avertizare se emite la aparitia primelor larve mobile si se indica inceperea stropitului la 5-7 zile de la aparitia primelor larve mobile.

Tratamentul de iarna

In sezonul rece, pentru combaterea eficienta a acestui agent de daunare la toate speciile de arbusti si pomi fructiferi se recomanda ca tratamentul sa inceapa din toamna, dupa caderea a cel putin 90% din frunze. Al doilea tratament se va repeta cel mai devreme la 30 de zile de la primul si se poate prelungi pana cand 1-5% din mugurii florali sunt in faza de umflare. Ambele tratamente se executa numai in zilele in care temperatura atmosferica este de peste 0 grade Celsius. Lucrarile de igienizare a plantatiilor, care constau in taierea si distrugerea prin ardere a lastarilor si sarpantelor infestate cu paduchele din San Jose, prezinta importanta deosebita in reducerea rezervei biologice a daunatorului si se realizeaza odata cu taierile de rodire ale pomilor. La tratamentele fitosanitare efectuate in perioada de repaus vegetativ, se recomanda utilizarea unuia din produsele: Aplaudus Super 1,5%, Applaud 40 SC 0,05% + US 11%, Admiral 10 EC 0,1%, Confidor Oil SC 004 1,5%, Oleocarbetox 12 CE 1,5%, precum si alte insecticide omologate pentru acest daunator si cuprinse in Codex. Pentru o buna reusita a combaterii de iarna a paduchelui din San Jose, se impune ca pomii sa fie bine stropiti (imbaiati) pe toate organele aeriene. Aceste tratamente sunt singurele din cursul anului care se recomanda sa fie facute prin imbaiere abundenta pana la varf. Prin aceste tratamente se distrug si ceilalti daunatori care ierneaza pe ramurile si crapaturile scoartei pomilor.

Tratamentele de vara

Avertizarea tratamentelor de vara se stabileste dupa criteriul biologic si auxiliar pentru prognoza aparitiei larvelor mobile, se foloseste criteriul ecologic. Avertizarea tratamentelor conform criteriului ecologic, se efectueaza la realizarea sumei gradelor de temperatura. Pentru primul tratament, buletinul de avertizare se emite la aparitia primelor larve mobile si se indica inceperea stropitului la 5-7 zile de la aparitia primelor larve mobile. Urmatoarele tratamente se avertizeaza la intervale de 7-12 zile intre ele. In general, intervalele intre tratamente sunt mai mici de 7-9 zile cand temperatura medie zilnica este mai mare de 20 de grade Celsius si sunt mai mari (10-15 zile) cand timpul este mai rece. In plantatiile pe rod, fiecare tratament de vara se va executa in 4-5 zile in toata zona, iar in pepiniere si plantatii tinere - in 2-3 zile. Pentru zonele unde exista trei generatii, avertizarea se face pentru fiecare generatie, determinandu-se numarul de tratamente specifice fiecarui loc. La fel se procedeaza si in situatiile in care exista o singura generatie. La plantatiile pe rod cu specii samburoase, tratamentele se vor avertiza in functie de zona. Astfel, pentru zona tipic pomicola, sunt necesare 2-3 tratamente la prima generatie si un tratament la generatia a doua, in cazul plantatiilor omogene.

Tratamente in perioada de vegetatie: Schema de tipul “2+2” asigura un bun control asupra paduchelui testos din San Jose in plantatiile de mar. Tratamentele pentru fiecare generatie se executa la avertizare, utilizandu-se unul din urmatoarele produse: Sinoratox 35 CE 0,2%, Actra 25 WG 0,01%, Actellic 50 EC 0,2%, Agrofos 48 EC 0,2%, Applaud Plus 0,1%, Calypso 480 SC 0,02%, Dantop 50 WG 0,02%, Sinoratox Plus 0,15%, Reldan 40 EC 0,15%, Admiral 10 EC 0,05%.

ing. Melania OLTEAN,
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul de Prognoza si Avertizare

CONTRABANDA

Inspectorii Sectiei Garzii Financiare Arad au confiscat in Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Varsand 21.000 kg de morcovi, care faceau obiectul unei tentative de contrabanda. Cele 21 de tone de morcovi proveneau din Olanda si erau transportate cu un autocamion inmatriculat in Ungaria.

Obiectiv

In cadrul strategiei de combatere a incalzirii climatice, Uniunea Europeana si-a fixat drept obiectiv ca biocombustibilii sa furnizeze 10% din consumul total de energie in statele membre la orizontul anului 2020. De asemenea, pentru a contracara criticile legate de efectul negativ al culturilor de cereale utilizate pentru biocombustibili, tarile membre si-au propus sa defineasca criterii ecologice si sociale pentru biocarburanti.

Culturi

Conform statisticilor Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, suprafata cultivata cu rapita in acest an a depasit 460.000 de hectare, in conditiile in care in urma cu 13 ani in Romania se cultivau doar aproximativ 300 de hectare.

MANA TOMATELOR - PHYTOPHTHORA INFESTANS

Boala a fost semnalata prima data in culturile de tomate din Franta, in anul 1847, de Payen. In tara noastra, boala a fost semnalata in 1940, de Traian Savulescu. Azi o intalnim in toate culturile de tomate, atat in camp, cat si in sere si solarii. In Maramures, in anul 2007, din 290 ha cultivate cu tomate, 190 ha au fost cu atac slab, 77 ha cu atac mijlociu si 23 ha cu atac puternic. In conditiile anului 2007, atacul a fost prezent in toate culturile de tomate, dar cu un grad mai mic fata de anul precedent, ca urmare a conditiilor de timp, stiut fiind faptul ca evolutia climatica are un rol determinant in cazul acestei boli. Conditiile de seceta excesiva, cu temperaturi maxime de peste 30 de grade Celsius in perioada mai - august, au determinat stagnarea evolutiei agentului patogen, deoarece la temperaturi de peste 25 de grade Celsius contaminarile sunt stopate din cauza inactivarii sporilor ciupercii. Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori si fructe. La inceput, tesuturile petelor sunt de culoare verde-galbuie, cu aspect umed, apoi devin cenusii-brunii, fiind inconjurate de o zona ingusta, decolorata. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se observa un puf fin, albicios, care reprezinta fructificatiile ciupercii, conidiofori cu conidii. In cateva zile, frunzele atacate se usuca sau putrezesc. In forma de atac pe fructe, fructele sunt infectate incepand cu primele faze de dezvoltare, pana aproape de maturare. La suprafata fructelor apar pete mici, de forma neregulata, de culoare verde-maslinie, care in foarte scurta vreme devin maslinii inchis, se extind si cuprind portiuni mari din fruct.

Simptome. Primele simptome ale Phytophthora infestans apar in camp, spre mijlocul lunii iulie, pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata de 3-15 mm in diametru. In conditii de umiditate ridicata, la suprafata petelor apare ca si pe frunze, un puf fin albicios. In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini, sub forma unor pete la inceput mici, ovale, cenusii-brune, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni mari, de 10-20 cm. De regula, tulpinile putrezesc si se rup sau se indoaie in caz ca sunt palisate. Aparitia si evolutia acestei boli este favorizata de precipitatii dese, urmate de o perioada cu cerul acoperit, cu atmosfera saturata in apa si de o temperatura cuprinsa intre 10 si 25 de grade Celsius, de noptile racoroase si de zilele calde cu ceata si roua. Boala se manifesta mai puternic pe parcelele cu soluri grele, slab drenate. Ingrasamintele minerale, in special cele cu potasiu, stanjenesc aparitia si evolutia bolii, in schimb surplusul de azot conditioneaza dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum si cele irigate si nearacite, sunt foarte puternic atacate de mana. Mana tomatelor este produsa de ciuperca Phytophthora infestans, care ataca frecvent si alte plante (cartof, vinete). In perioadele calde si uscate, ciuperca ramane in viata in tesuturile frunzelor inferioare si in leziunile de pe tulpini. Daca vremea redevine favorabila, ciuperca se reproduce din nou. Rareori, in conditii naturale se formeaza oospori. Peste iarna, ciuperca rezista in tesuturile de plante. Sursa initiala de infectie pentru tomate in conditii de camp o constituie parcelele de cartof infectate (la tomate, mana apare cu 12-15 zile mai tarziu decat la cartof). Transmiterea de la un an la altul se mai realizeaza si prin semintele fructelor infectate. Miceliul ciupercii se dezvolta intracelular, hialin, neseptat si formeaza haustori in celulele tesuturilor gazdei. Conidioforii ies din substrat prin stomate. Pe ramificatii, terminal, se formeaza cate o conidie. Ele se formeaza in numar mare, sunt usoare si luate de curenti de aer, reprezinta organele de propagare a ciupercii. Infectia frunzelor poate avea loc pe ambele fete, atat prin stomate, cat si direct prin cuticula la temperaturi cuprinse intre 4 si 30 grade Celsius, fiind mai intensa la 20-21 grade Celsius, cu conditia ca pe frunze sa fie umiditate suficienta. Infectia se produce mult mai frecvent pe partea inferioara a frunzelor, unde numarul de stomate este mai mare. In cazul fructelor, infectia are loc prin patrunderea tubului de germinatie prin coaja, prin peduncul sau prin stomate. Perioada de incubatie variaza in functie de temperatura si umiditate, de la 2 la 11 zile, aparitia manei in culturile de tomate nefiind limitata in timp.

Tratamente. Pentru prevenire, se recomanda aplicarea unui asolament rational. Toamna se vor arde toate resturile de plante, dupa care se va face o aratura adanca. In sere se vor distruge resturile de plante, iar pamantul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimic (cu formalina 3% sau sulfat de cupru 3%). Pericolul pentru aparitia manei in cultura de tomate devine evident numai dupa ce plantele au ajuns in faza in care randurile sunt incheiate. Daca tratamentele nu au inceput la incheierea ciclului al treilea, dupa patru sau cinci cicluri de dezvoltare a ciupercii, boala apare sub forma de epifitie. Primul tratament de siguranta se va face cu un produs cu remanenta mare, respectiv produse pe baza de cupru: Bouile Bordelaise WDG 0,75% (7,5 kg/ha), Oxicupron 50 PU - 0,5% (4-5 kg/ha), Oxicupral 50 PU - prefloral 0,3% (3,0 kg/ha); postfloral - 0,04% (0,4 kg/ha), Alcupral 50 PU - 0,5% (4-5 kg/ha), Champion 50 WP - 0,3% (3 kg/ha), Previcur 60 SL pentru mana de sol 0,15-2,5%. Pentru urmatoarele tratamente se folosesc produse cu doua substante active: Ridomil Gold MZ 68 WC 0,25% (2,5 kg/ha), Patafol 0,2 (2 kg/ha), Curzate Manox - 0,25% (2,5 kg/ha), Acrobat MZ 90/6000 WP - 0,2 (2kg/ha), alternand cu produsele: Bravo 500 SC 1,5 - (2 l/ha), Folpan 0,2 % - (2 l/ha), Dithane M 45 - 0,2 /ha (2,5 kg/ha), Captadin 50 PU 0,25% (2,5 kg/ha), Captan 80 WDG 0,15 % (1,5 kg/ha), Merpan 50 WP 0,25% (2,5 kg/ha).

DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures Director Executiv Adjunct - ing. Valer VELE

FITOSANITAR PE SCURT

Avertizare. Aparitia manei in culturile de tomate nu este limitata in timp, ea poate sa aiba loc in orice parte a perioadei de vegetatie in care conditiile de temperatura si umiditate sunt favorabile. Pentru dezvoltarea manei tomatelor este necesara o perioada de 3-7 zile consecutive in care sa fie indeplinite conditiile prielnice.

Infectare. Se cunoaste faptul ca in timp ce unele rase care infecteaza cartoful sunt incapabile sa infecteze tomatele, altele sunt virulente atat pentru cartof, cat si pentru tomate. Pentru tratarea bolii, se recomanda observarea aparitiei primelor pete de mana in parcelele cultivate - alarma de cartof care se creeaza pentru avertizarea tratamentelor impotriva manei cartofului, care apare cu 10-15 zile mai repede decat mana tomatelor.

Tratament. Atata timp cat plantele au o crestere perfecta, se diminueaza la minimum pericolul de infectie, deoarece se mentine frunzisul liber de condens de apa. Avertizarea tratamentelor se face dupa criteriul climatologic: precipitatii minime 20 mm, temperatura medie zilnica de 10-25 grade Celsius timp de maximum 7 zile consecutive.

ACARIENII DIN CULTURILE DE VITA DE VIE

Chiar daca plantatiile de vita de vie din Maramures nu sunt la fel de numeroase ca in zonele viticole cunoscute din Romania, in viile maramuresenilor s-au putut observa diversi agenti de daunare. Dintre daunatorii periculosi intalniti in plantatiile de vita de vie din Maramures mentionam: moliile strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff, Clysia ambiguella Hb., Sparganotis pilleriana Den et Schiff) si acarienii eriofizi si tetranichizi (Acarianul galicol al vitei - Eriophyes vitis Nal. si Acarianul rosu comun - Tetranychus urticae Koch), precum si acarioza vitei-de-vie (Phyllocoptes vitis Nal.), care in anii precedenti au prezentat cele mai ridicate valori ale gradului de atac. Atat acarianul galicol al vitei de vie (Eriophyes vitis), cat si acarioza vitei-de-vie (Phyllocoptes vitis Nal.) au fost semnalati in urma sondajelor fitosanitare pe aproape toata suprafata cultivata cu vita de vie.

Sub aspect fitosanitar, caracterul conditiilor meteorologice inregistrate in anul 2007 a permis pastrarea rezervei biologice a daunatorilor, acestia evoluand in general in mod normal, dar cu unele explozii de atac puternic in perioadele de seceta. Focare de atac ridicat s-au inregistrat si acolo unde tratamentele fitosanitare au fost neglijate. Se recomanda ca tratamentele fitosanitare contra acarienilor sa se execute numai la depasirea pragului economic de daunare (PED). Din suprafata totala cultivata cu vita de vie de 230 ha, in anul 2007 Eriophyes vitis a fost prezent pe 221 ha (din care 206 ha cu atac slab, 10 ha cu atac mijlociu si 5 ha cu atac puternic). Erinoza vitei de vie (Eriophyes vitis Pgts.). Acarianul galicol al vitei de vie, are o larga raspandire pe glob: Europa, Asia, Africa, America, iar in tara noastra se gaseste in toate zonele viticole. Femela are corpul alungit, cu lungimea de 0,13-0,18 mm, de culoare alb-galbuie sau roscata. Prezinta doua perechi de picioare in partea anterioara, iar in partea posterioara se termina cu doua prelungiri filamentoase. Daunatorul ierneaza in stadiul de adult in crapaturile scoartei, sub muguri, la baza coardelor, dezvoltand 5-7 generatii anual. Primavara tarziu, adultii parasesc locurile de hibernare si se instaleaza pe partea inferioara a frunzelor, unde incep sa se hraneasca. Femelele depun ouale in pasla cuticulara, care se formeaza in urma atacului, continuand sa se inmulteasca pe toata perioada de vegetatie.

Metode de atac. Erinoza sau acarianul galicol al vitei-de-vie ataca numai vita de vie. Inmultirea acarianului este favorizata de vremea secetoasa si calduroasa. Ca metoda de atac, specialistii au observat ca acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, unde inteapa si sug sucul celular din tesuturi. In timpul hranirii, odata cu saliva, acarienii introduc in frunza o substanta toxica care determina hipertrofierea tesuturilor si aparitia unor mici umflaturi pe partea superioara a limbului foliar. Aceste umflaturi au forma unor gale de 4-8 mm in diametru, de unde si ,,basicarea’’ sau ,,erinoza’’ vitei-de-vie. In dreptul galelor, pe partea inferioara a frunzelor are loc hipertrofierea perilor cuticulari si formarea unor pete pasloase. La inceput, acestea sunt de culoare albicioasa, apoi devin dense, cafenii, iar mai apoi brune inchis. In cazul unor infestari puternice, ataca si petiolul frunzelor, carceii si, uneori, ciorchinii. Frunzele se necrozeaza si cad, lastarii stagneaza in crestere, iar florile avorteaza.

Combaterea acarianului galicol al vitei-de-vie. Ca gest preventiv de combatere, se recomanda ca viticultorul sa stranga si sa arda resturile vegetale din vie. Primavara, la aparitia primelor frunzulite se recomanda efectuarea unui tratament chimic, care se repeta atunci cand lastarii au 5-10 cm lungime, daca atacul nu s-a stopat. Acaricidele recomandate sunt: Kelthane 18,5 EC 0,2%, Mitigan 18,5 EC 0,2%, Danirun 11 EC 0,6 L/HA, Milbeknoch EC-0,08%, Spiderkill 1,0 l/ha,Omite 570 EW 0,1%, Milbeknoch EC 0,075%, Envidor 240 SC -0,4 l/ha (0,04%), Demitan 200 SC -0,05-0,07%, precum si alte acaricide omologate pentru acest acarian cuprinse in CODEX. Tratamentele de primavara efectuate cu acaricide specifice au un rol insemnat in reducerea populatiei daunatorului. De asemenea, utilizarea sustinuta a fungicidelor pe baza de sulf si a polisulfurii de calciu in combaterea fainarii vitei-de-vie contribuie si la stoparea atacului cauzat de acarianul galicol al vitei Eriophyes vitis. La tratamentul fitosanitar executat iarna, se va folosi produsul Apollo 50 SC 0,4 l/ha.

Acarioza vitei de vie - Phyllocoptes vitis Nal. Acarioza vitei de vie, sau acarianul filocoptid al vitei de vie, ierneaza in stadiul de femela adulta, alaturi de specia Eriophyes vitis, sub solzii mugurilor, in crapaturile scoartei, la baza coardelor etc. si dezvolta trei-patru generatii pe an. Primavara devreme, acarienii colonizeaza mugurii, frunzele tinere, pentru hranire, existand mereu o tendinta de colonizare a varfului lastarilor. Acarienii se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor si in interiorul mugurilor. Femela are corpul de culoare alb-galbuie, fusiform cu lungimea de 0,14-0,16 mm. Pe partea dorsala prezinta dungi transversale, paralele, mai inchise. Efectul cel mai pagubitor il are la vita de vie. La inceput ataca mugurii, frunzele tinere, intepand si sugand sucul celular. La infestari puternice, frunza se diminueaza, lastarii in curs de dezvoltare se atrofiaza, iar internodiile se scurteaza. Fenomenul este cunoscut sub numele de ,,scurtnodarea parazitara” si uneori este confundat cu degenerarea infectioasa a vitei de vie de natura fitopatologica. Frunzele atacate se incretesc, se ingroasa, se brunifica si cad, iar florile avorteaza. Productia de struguri este diminuata cantitativ si depreciata calitativ. Atacul este favorizat de perioade reci si ploioase. Pagubele cele mai mari se inregistreaza la vitele tinere. Tratamentele fitosanitare contra acarienilor se executa, de regula, numai la depasirea pragului economic de daunare (PED), stabilit la 15 acarieni pe lastaras, 2-3 acarieni pe frunza inainte de inflorit, si 4-6 acarieni pe frunza dupa inflorit. Se recomanda utilizarea prin alternare a unuia din urmatoarele acaricide: Torque 550 SC 0,5 l/ha, Demitan 200 SC 0,05-0,07%, Mitac 20 EC 0,2%, Nissorun 10 WP 0,5 KG/HA, Ortus 5 SC 0,5 l/ha, Omite 57 E 1,5 l/ha etc.

ing. Melania OLTEAN, DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

ERATA: In nr. 39 al publicatiei, dintr-o eroare de editare s-au strecurat o serie de greseli care nu apartin autorului. Atragem atentia cititorilor ca Taphrina pruni si Taphrina deformans sunt agenti de daunare, si nu daunatori.

VINURILE ROMANESTI AU CASTIGAT 68% DIN MEDALIILE CONCURSULUI INTERNATIONAL

Vinurile romanesti au obtinut 51 de medalii (68% din totalul medaliilor acordate) la cea de-a V-a editie a Concursului International de Vinuri, desfasurat in Bucuresti, la sediul Academiei Romane. Concursul Patronatul National al Viei si Vinului, Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania (ADAR) si Oficiul National al Viei si Vinului (ONVV) au organizat in aceasta luna cea de-a cincea editie a Concursului International de Vinuri. Prin cele 51 de medalii obtinute in competitie s-a confirmat cresterea constanta a calitatii din ultimii ani a vinurilor romanesti si anul excelent de recolta 2007, atat in Romania, cat si pe plan international. Concursul International de Vinuri de la Bucuresti a fost organizat sub Patronajul Organizatiei Internationale a Viei si Vinului (OIV), iar juriul a fost alcatuit din personalitati recunoscute pe plan national si international din Austria, Belgia, Canada, Franta, Germania, Marea Britanie, Moldova, Ungaria si Romania. In concurs s-au inscris 47 de producatori si comercianti de vinuri din Romania si din alte 11 state din Africa, Australia, America de Sud si Europa (au participat vinuri din Africa de Sud, Australia, Bulgaria, Chile, Germania, Grecia, Italia, Moldova, Noua Zeelanda, Spania, Uruguay - “probele straine” din concurs au reprezentat 21% din total). Conform regulamentului Organizatiei Internationale a Viei si Vinului, distinctiile oferite au reprezentat 30% din totalul probelor inscrise in concurs (75 de medalii, dintre care 39 de aur si 36 de argint). Medaliatii romani Vinurile romanesti, 27 de medalii de aur si 24 de medalii de argint: Cotnari SA - 9 medalii de aur si 6 medalii de argint; Domeniile Viticole Tohani - 4 medalii de aur; Vincon - 2 medalii de aur si una de argint; Murfatlar - 2 medalii de aur si una de argint; Jidvei - 2 medalii - una de aur si una de argint; Dealu Mare Urlati - 2 medalii de aur si Agricola Stirbey - 3 medalii de argint. Noutatea O categorie distincta a celei de-a V-a editii a Concursului International de Vinuri de la Bucuresti a fost “Vinoteca”. Noua categorie cuprinde vinurile mai vechi de anul 2000. Pentru aceasta categorie speciala de jurizare au fost inscrise 15 probe si s-au acordat cinci medalii. Concursul a fost supervizat de reprezentantul OIV, Peter Sarkany.

UCRAINA, SOMATA DE BANCA MONDIALA SA ELIMINE COTELE PENTRU EXPORTURILE DE CEREALE

UCRAINA. Banca Mondiala a solicitat Ucrainei, unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale, sa elimine cotele pentru exporturile de cereale in contextul actualei crize alimentare mondiale. Acest lucru ar stimula productia agricola a Ucrainei, permitand tarii sa profite de pe urma preturilor ridicate si ar contribui la cresterea ofertei de cereale pe piata mondiala, ceea ce ar conduce la atenuarea crizei alimentare mondiale, apreciaza oficialii Bancii Mondiale. La finele lunii aprilie 2008, prim-ministrul ucrainean, Iulia Timosenko (in fotografie), a anuntat eliminarea restrictiilor la exporturile de cereale, impuse in urma cu doi ani, o initiativa salutata atunci de Banca Mondiala. Cu toate acestea, Guvernul de la Kiev a amanat data la care va intra in vigoare masura anuntata, avansand data de 1 iulie 2008. Potrivit premierului Timosenko, in acest an Ucraina se asteapta la o recolta importanta de cereale: 40 de milioane de tone. Anul trecut, Ucraina a recoltat 29,3 milioane de tone de cereale, in scadere cu 14,5% comparativ cu anul 2006. Cunoscuta odata drept granarul URSS, Ucraina este unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale. In toamna lui 2006, Guvernul de la Kiev a introdus restrictii cu privire la cantitatea de cereale ce poate fi vanduta pe pietele externe. Presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick, a declarat ca preturile la produsele alimentare vor ramane ridicate pana in 2015, din cauza unei cresteri a cererii din partea tarilor in curs de dezvoltare. “Una dintre solutiile la aceasta situatie este ca raportul cerere-oferta sa duca la scaderea preturilor”, a mai subliniat presedintele Bancii Mondiale.

FAINAREA MARULUI – PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

Fainarea este una dintre cele mai importante boli care ataca frecvent marul si, mai rar, parul. In anii favorabili, boala produce pagube importante la soiurile foarte sensibile (Ionathan, Ionared), inregistrandu-se pana la 80% frunze si lastari atacati si pana la 25% inflorescente si muguri. In Maramures, in conditiile anului 2007, din suprafata de mar de 4.297 ha, pe 3.876 s-a manifestat atac de fainare, din care 2.400 ha cu atac slab, 1.026 ha cu atac mediu, 366 ha atac puternic, iar in livezile netratate 84 ha atac foarte puternic si extrem de puternic, unde productia a fost compromisa total. Boala se manifesta in perioada de vegetatie, de la dezmugurire si pana in toamna, atacul principal producandu-se insa in perioada de crestere rapida a organelor tinere ale pomilor (aprilie-iunie), pe frunze, lastari tineri, ramuri, flori si mai rar pe fructe. In primavara, ramurile atacate in anul precedent sunt acoperite cu un miceliu paslos, fainos, cenusiu-albicios. Mugurii laterali, indeosebi cel terminal, sunt stransi si ascutiti. Solzii sunt usor indepartati si uscati la varf, dand mugurelui un aspect zburlit. Primele infectii din primavara se observa pe lastarii si inflorescentele care se dezvolta din mugurii contaminati in anul precedent. Pe frunzulitele acestor lastari, atacul se prezinta la inceput sub forma unei pasle albicioase, iar mai tarziu de culoare galbuie, pulverulenta. Acest invelis paslos se dezvolta pe ambele fete ale limbului, pe petioluri si pe lastari. Frunzele copacilor atacati sunt mai scurte, mai inguste si rigide, deseori au marginile rasucite in forma de luntre spre fata superioara, iar cu timpul se brunifica, se usuca si cad de timpuriu. Agentul patogen Podosphaera leucotricha Ciuperca Podosphaera leucotricha face parte din familia Erysiphaeceae, avand forma conidiana Oidium farinosum Cke. In timpul iernii, ciuperca traieste sub forma de miceliu de rezistenta intre solzii mugurilor si pe lastari; peritecii pe lastari sau pe frunzele atacate; conidii din anul anterior ramase la insertiile ramurilor si mugurilor atacati. Primavara, primele perioade de incubatie de la infectiile primare prin conidii dureaza 14-21 de zile, evoluand in 21 de zile, cand temperatura a fost de 5-8 grade Celsius, si in 14 zile, cand temperatura a fost de 9-12 grade Celsius. In lunile iunie-august, perioadele de incubatie au fost de 5-6 zile la temperaturi medii de 16-22 grade Celsius, mai frecvent 3-4 zile, la temperaturi medii de 18-25 grade Celsius si o umiditate medie de 90-100%. Aceste conditii se realizeaza in multi ani in lunile aprilie-iulie si apoi in a doua jumatate a lunii august si inceputul lunii septembrie. Fainarea marului a avut conditii foarte bune de inmultire in anii caldurosi si umezi, cu temperaturi ridicate si ploi frecvente. Pentru o buna planificare a pesticidelor si a tratamentelor, in fiecare zona unde exista plantatii de mar, unitatile cultivatoare trebuie sa cunoasca rezerva biologica a sursei de infectie cu fainare din anul precedent, pentru evitarea pagubelor in anul urmator. In cadrul luptei integrate, pentru prevenirea si combaterea atacului de fainare sunt necesare masuri biologice, agrotehnice si chimice. Masurile agrotehnice au rolul de a reduce rezerva biologica a sursei de inmultire a fainarii. Tratamentele In toate situatiile, primul tratament care se aplica la avertizare este cel care coincide cu al doilea tratament de iarna contra Paduchelui din San-Jose, in perioada ianuarie - 10 martie pana la faza cand 0,5% din mugurii florali sunt umflati. Acesta se avertizeaza pentru livezile in care s-a determinat ca exista mai mult de 5% lastari sau muguri de rod atacati. Cu primul tratament se distruge miceliul ciupercii de pe lastari si conidiile care au ramas pe ramuri. Al doilea tratament se avertizeaza cand 10-15% din mugurii florali sunt dezmuguriti, daca in prealabil s-au inregistrat ploi si temperaturi mai mari de 5 grade Celsius. Prin acesta se distrug conidiile aparute pe mugurii de rod, diminuandu-se rezerva de spori. Al treilea tratament se avertizeaza cand 10-15% din mugurii florali sunt in faza de inceput de infrunzire. Prin acesta se previn infectiile pe frunzele nou aparute si pe inflorescente. Al patrulea tratament se avertizeaza intre fazele de rasfirare a inflorescentei si infoiere a corolei. Al cincilea tratament se avertizeaza cand 10-15% din flori au inceput sa-si scuture petalele. Acest tratament este obligatoriu, executandu-se ca tratament de siguranta, fiind considerat cheie pentru protejarea frunzelor si lastarilor aparuti. Recomandarea specialistului In cazul plantelor atacate, inflorescentele sunt atrofiate, petalele raman mici, inguste si alungite, carnoase si verzui. In cadrul luptei integrate, pentru prevenirea si combaterea atacului de fainare sunt necesare masuri biologice, agrotehnice si chimice. Masurile agrotehnice au rolul de a reduce rezerva biologica a sursei de inmultire a fainarii. Una dintre acestea este taierea si arderea lastarilor atacati de fainare. Primele masuri care trebuie luate in vederea distrugerii focarelor primare si a prevenirii aparitiei si raspandirii bolii sunt taierea si arderea in timpul iernii a tuturor ramurilor atacate in anul precedent, pe care ciuperca ierneaza in muguri. Aceste masuri sunt completate in primavara, dupa dezmugurire, prin suprimarea lastarilor dezvoltati din mugurii infectati, de pe ramurile netaiate. Pentru a impiedica raspandirea bolii de la focarele ramase neobservate si de la conidiile aduse de vant, in perioada de la dezmugurire si pana in mai, se aplica tratamente chimice, care protejeaza organele tinere, in plina crestere. Inainte de inflorit se recomanda fungicide de contact pe baza de sulf: Microthiol Special 0,3 % sau Kumulus DF 0,3 % sau Thiovit JET 80 WG 0,3 %. Dupa inflorit, se vor folosi produse sistemice prin alternare, pentru a evita fenomenul de rezistenta: Systhane C PU 0,1 %, Topsin 70 PU 0,06 %, Score 250 EC 0,01 %, Zato 50 WG 0,01 %, Bumer 250 CE 0,03 % sau Shavit F 72 WDG 0,20 %.

DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures
Director Executiv Adjunct - ing. Valer VELE

HURLUPII LA PRUN SI BASICAREA FRUNZELOR DE PIERSIC

FITOSANITAR. Anul 2008 se caracterizeaza din punct de vedere climatic ca fiind un an cu mari abateri fata de valorile normale, cu amplitudini ridicate de la zi la noapte. Iarna anului 2007-2008 a fost saraca in precipitatii mai ales sub forma de zapada, iar ploile in cantitati mici (de 58,7 mm/mp) au fost inregistrate doar in 13 zile in luna ianuarie si de 40,2 mm/mp in 11 zile in luna februarie, situandu-se sub valorile medii multianuale. Primavara a debutat cu temperaturi maxime de pana la 18 grade C, cu valori minime de -2,7 grade C, cu umiditate atmosferica de 21-100 %, iar precipitatiile au fost prezente aproape zilnic, depasind valorile medii multianuale. Luna aprilie s-a caracterizat prin temperaturi moderate si precipitatii abundente. Toate aceste conditii au determinat perturbari atat in evolutia starii de vegetatie a culturilor pomicole din judetul Maramures, cat si asupra organismelor daunatoare. Rezerva biologica a organismelor daunatoare nu a fost diminuata in timpul iernii, din cauza temperaturilor inregistrate pe parcursul lunilor ianuarie - februarie, aparitia si evolutia lor fiind favorizata si de conditiile climatice din lunile urmatoare. Noptile racoroase si prezenta precipitatiilor aproape zilnic au favorizat aparitia si dezvoltarea ciupercilor de tipul fainarilor, moniliozele, hurlupii, basicarea frunzelor de piersic la speciile samburoase, in pomicultura. In conditiile climatice ale acestei primaveri, ciupercile care produc hurlupii (Taphrina pruni) si basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) au avut conditii prielnice de aparitie si dezvoltare. In urma sondajelor fitosanitare au fost semnalate aceste ciuperci in limite de atac slab la specia prun si slab spre mijlociu la piersicul din gospodariile populatiei. S-a intervenit cu tratamente la avertizare. Taphrina pruni este o boala raspandita in toate zonele de cultura ale prunului, piersicului, caisului, unde produce pagube in functie de sensibilitatea soiurilor si conditiile climatice din primavara, caracterizate prin temperaturi scazute si precipitatii abundente in perioada infloritului. Boala se manifesta pe fructe la scurt timp dupa fecundare, ovarele se alungesc si se deformeaza, mezocarpul este hipertrofiat, endocarpul nu se mai dezvolta, iar samanta este atrofiata. Fructele atacate sunt rugoase, verzi-galbui, deformate, cu gust acrisor dulceag, acoperit cu un strat fin, albicios-cenusiu la inceput, apoi brun-violaceu. Biologia daunatorului Taphrina pruni Cel mai sensibil soi la Taphrina pruni este Vanat romanesc, atacul ajungand pana la 90% in anii in care nu s-au efectuat tratamente. Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu pe ramuri si muguri. Miceliul se dezvolta primavara, in spatiile intracelulare, formand un strat dens sub cuticula fructelor. Primaverile reci si umede sunt propice atacului. Patogenul ataca prunul, malinul, porumbarul. Cele mai sensibile soiuri de prun sunt: Grase romanesti, Vanat de Italia, Vanat de Bistrita. Rezistenta ridicata la acest patogen o prezinta: Tuleu gras si Rives timpuriu. Pentru acest daunator se recomanda efectuarea tratamentelor la urmatoarele faze fenologice: dezmugurit, buton alb, la inceputul scuturarii, la legatul fructelor si la inceputul scuturarii frunzelor toamna, respectand cu strictete buletinele de avertizare. Toamna se recomanda efectuarea unui tratament cu produse pe baza de cupru si unul cu unul din urmatoarele fungicide: Dithane M 45- 0,2%, Merpan 50 WP -0,25%, Captadin 50 PU -0,25%.

ing. Melania OLTEAN
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

BASICAREA FRUNZELOR DE PIERSIC
* Cum se manifesta Taphrina deformans

Piersicul se cultiva in majoritatea tarilor din Europa, dar marea productie europeana, de circa 4 milioane tone, se obtine in cateva tari (Italia, Spania, Grecia, Franta, Moldova si Romania). Intrucat valoarea alimentara a piersicilor rezulta din compozitia lor completa si echilibrata, valoarea energetica a fructelor este de 34-76. In stare proaspata, piersicile sunt indicate in bolile infectioase acute, hipertensive si reduc continutul de colesterol din sange. Basicarea frunzelor de piersic este raspandita in toate zonele de cultura a piersicului din tara noastra, producand pagube insemnate in anii cu precipitatii abundente. Ciuperca ataca frunzele, lastarii, florile si fructele. Atacul pe frunze se manifesta sub forma de umflaturi sau basicari de diferite dimensiuni si forme, manifestandu-se pe partea superioara a frunzelor. Partile deformate ale frunzei sunt la inceput moi, decolorate, iar mai tarziu sunt puternic ingrosate, de culoare verde-galbuie, apoi rosie-violacee. Frunzele atacate sunt de doua ori mai mari decat cele sanatoase, casante si sunt acoperite cu o pulbere fainoasa, albicioasa, iar mai tarziu se brunifica si se usuca. Frunzele cad masiv de pe pomi, ceea ce duce la declinul pomului. Lastarii atacati au cresteri reduse, sunt deformati si ingrosati, iar ramurile bolnave prezinta ingrosari fusiforme. Fructele atacate prezinta pete neregulate albe-galbui, sau rosii-violacee, cu margini neregulate. Combaterea daunatorului Taphrina deformans Basicarea frunzelor de piersic este produsa de Taphrina deformans. Patogenul ierneaza ca miceliu de rezistenta in tesuturile lastarilor atacati si sub forma de ascospori intre solzii mugurilor. Primavara, la dezmugurirea pomilor pe timp de ploaie, fructificatiile ciupercii infecteaza tesuturile tinere, apoi miceliul evolueaza in frunzele tinere. Conditiile optime de infectie sunt temperatura de 15 grade C, umiditatea ridicata si de lunga durata, precum si organele vegetative tinere. Majoritatea soiurilor de piersic sunt sensibile la atacul patogenului in anii ploiosi. Pentru combatere se recomanda cultivarea soiurilor rezistente si aplicarea tratamentelor chimice la avertizare. In vederea combaterii bolii se recomanda, in primul rand, unele masuri culturale cum sunt: amplasarea plantatiilor de piersic pe terenuri usoare, calde, ferite de curentii reci. Se vor aplica, de asemenea, masurile de igiena culturala care constau in taierea si distrugerea lastarilor atacati, precum si in adunarea si arderea frunzelor cazute sau ingroparea lor prin aratura. Aceste masuri vor fi completate intotdeauna de tratamente chimice. In acest scop se vor efectua tratamente cu zeama bordeleza 2% sau alte produse pe baza de cupru, toamna dupa caderea frunzelor sau primavara inainte de pornirea in vegetatie. La umflarea mugurilor florali se trateaza cu zeama bordeleza 1% sau cu Turdacupral 0,5%. Dupa scuturarea petalelor, la 10-15% scuturare se executa inca doua sau trei tratamente (la intervale de 10-14 zile) cu unul din produsele Captadin 50 sau Merpan 50 PU -0,25%, Dithane M45- 0,2%, Dithane Neotec 75 WG – 0,2%, Score 250 EC -0,02%, Folpan 80 WP - U,25%, Antracol 0,2%, Bravo 500 SC – 0,15%, precum si alte produse specificate in CODEX.

ing. Melania OLTEAN
DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

PE SCURT

Podgorii. Viticultorii pot depune planurile de restructurare sau reconversie a plantatiilor pana la 10 iunie, la directiile agricole, pentru a obtine fonduri UE pentru masuri precum reamplasarea plantatiilor in zone mai prielnice sau schimbarea soiurilor cu unele mai performante. Pentru obtinerea fondurilor in anul viticol 2008-2009, planurile pot fi depuse pana pe 10 iunie. Pentru campaniile viticole urmatoare, planurile pot fi depuse intre 1 martie si 10 iunie in fiecare an. Atentionare. In cazul fainarii marului, atacul pe fructele tinere este mai putin evident si, in general, trece neobsevat. Pe fructele ceva mai dezvoltate, atacul se recunoaste printr-o arsura caracteristica a epidermei fructului, formata dintr-o retea de linii brune, suberoase, dispuse neregulat, care marcheaza traseul hifelor miceliene. Plantari. Peste 400 de arbusti au fost plantati intr-un cartier din Targu Mures, in cadrul campaniei de responsabilizare sociala “Recicleaza si planteaza”. Atat campania, cat si actiunea au fost initiate de Asociatiile AIESEC Mures si Energia Noastra, in cinstea Zilei Europei.

PREMIANTI LA OSCARUL VINURILOR

EVENIMENT. La mijlocul lunii aprilie, la Bruxelles, a avut loc cea de-a XIV-a editie a Concursului Mondial de Vinuri, competitia fiind considerata un adevarat “Oscar al vinurilor” de masa si de colectie de origine controlata. Printre premiantii festivalului s-a numarat si podgoria romaneasca Murfatlar, care a castigat sase medalii. Administratorul companiei Murfatlar Romania, Cosmin Popescu, a declarat ca celebra competitie mondiala a fost organizata anul acesta in renumita regiune vini-viticola franceza Bordeaux, in perioada 18-20 aprilie, juriul fiind alcatuit din celebri oenologi internationali. In cadrul competitiei, vinurile Murfatlar au obtinut cele mai multe distinctii atribuite unui singur producator. “Ne-am intors de la Bordeaux cu aur pentru vinurile Zestrea Muscat Ottonel - 1990 si Rai de Murfatlar Grand Reserve - 2001, iar argint am primit pentru Lacrima lui Ovidiu - de 5 ani, singurul vin licoros produs in Romania, si pentru alte trei vinuri din productia anului 2007 - Zestrea Cabernet Sauvignon, Trei Hectare Feteasca Neagra si Ferma Noua Chardonnay”, a precizat administratorul podgoriilor Murfatlar. Potrivit producatorilor, Zestrea Muscat Ottonel (1990) ramane cel mai premiat sortiment de vin Muscat romanesc, in vreme ce Rai de Murfatlar Grand Reserve (2001), premiat cu aur, reprezinta o gama sortimentala intr-o editie limitata, de numai 50.000 de sticle, fiecare fiola fiind numerotata in ordinea iesirii de pe linia de imbuteliere a fabricii, vinul in sine fiind un sortiment traditional obtinut prin cupajarea soiurilor Pinot Gris, Riesling Italian si Chardonnay. La categoria vinurilor licoroase, argintul obtinut de Lacrima lui Ovidiu (5 ani), in competitie cu vinurile de traditie Porto, Malaga, Xeres, reprezinta de asemenea un succes notabil. Murfatlar a adunat peste 170 de medalii la concursuri organizate la Barcelona, Ljubljana, Montpellier, Budapesta, Montreal, Sofia, Tbilisi, Bordeaux si Bucuresti. “Cele trei medalii de argint obtinute la festivalul din acest an de la Bruxelles de Zestrea Cabernet Sauvignon (2007), Trei Hectare Feteasca Neagra (2007) si Ferma Noua Chardonnay (2007) vin sa confirme predictia noastra din toamna anului trecut, cand am afirmat ca productia de vin din 2007 va fi una exceptionala datorita conditiilor climaterice care au favorizat Podgoria Murfatlar. Temperaturile ridicate si lipsa ploilor au condus catre o recoltare precoce, acumulari de zahar mai mari, struguri mai copti si aroma imbelsugata, vinurile noastre din acest an putand sa ocupe un loc aparte in orice vinoteca”, a precizat administratorul Murfatlar Romania, Cosmin Popescu.

PROGNOZELE FINANCIARE ALE VITICULTURII AMERICANE

SUA. La inceputul lunii mai, Sillicon Valley Bank, una dintre principalele institutii financiare americane care acorda suport financiar domeniului viticol si-a prezentat raportul anual cu privire la starea industriei viticole din Statele Unite ale Americii. Bazandu-se pe propria experienta in sector si pe cercetarea in detaliu a informatiilor bancare, analistii financiari ai bancii au intocmit un raport care sa includa trendurile de crestere si descrestere a industriei, precum si o analiza a posibilelor crize financiare cu care s-ar putea confrunta acest sector al agriculturii americane. Raportul include evolutiile de pret pentru fiecare sticla de vin american, oferta de struguri de pe piata, competitia externa, deprecierea dolarului, precum si o crestere a costurilor de distributie. Desi raportul institutiei americane prognozeaza o evolutie financiara pozitiva in urmatoarele 12 luni pentru industria viticola americana, totusi, in ce priveste vinurile de o calitate superioara, prognozeaza o scadere a profitabilitatii fata de incasarile realizate in anul 2007, care s-a dovedit a fi un an record pentru acest segement al economiei americane. “In viitor, ceea ce va diferentia viticultorii de succes de ceilalti viticultori va fi capacitatea acestora de a-si vinde eficient marfa”, a declarat Rob McMillan, fondatorul Diviziei de Vinuri de la Sillicon Valley Bank si realizatorul raportului. In martie 2008, Divizia de Vinuri de la Sillicon Valley Bank a organizat o intalnire cu aproximativ 500 de producatori de vinuri din California, Oregon si Washington, ocazie cu care s-au obtinut informatii importante folosite in raport.

Maria GROZA

MONILIOZA SPECIILOR DE SAMBUROASE

TRATAMENTE. Monilioza (Moniliia laxa, Monilinia fructigena) este o boala raspandita in intreaga tara, fiind prezenta la toate speciile pomicole. Dintre speciile de samburoase sunt atacate visinul, ciresul, prunul, piersicul si caisul. Atacul se produce pe flori, fructe, frunze, lastari si chiar pe mugurii inverziti. Descriere si recunoastere Atacul de monilioza se recunoaste dupa aspectul exterior, macroscopic si dupa felul fructificatiilor ciupercilor vazute la microscop. Macroscopic se constata ca florile, frunzele si lastarii atacati se ofilesc, se brunifica si se usuca, ramanand pe pom pentru multa vreme. Fructele atacate se usuca si raman in mare parte pe ramuri, iar cele cazute se descompun daca timpul este umed sau raman mumifiate, asigurand transmiterea bolii de la un an la altul. Infectiile cele mai mari de monilioza se semnaleaza in plantatiile batute de grindina, in cele cu atacuri de daunatori sau boli ce produc leziuni si in anii cu precipitatii abundente si timp racoros. Predispozitie maxima la atac au soiurile in faza de inflorit si la maturarea fructelor. Se distinge atacul de primavara al moniliozei, cu urmari grave pentru soiurile sensibile de visin (Crisana), cais si unele soiuri de prun (Stanley), precum si atacul din perioada de maturare a fructelor, cand cel mai mult sunt atacate soiurile de visin (Engleze timpurii), de cires (Timpurii de mai, Ramon Oliva) , de prun (Renclod verde, Tuleu gras, Agen, Stanley), soiurile de cais si majoritatea soiurilor de piersic. Sunt rezistente la atacul de monilioza de primavara soiurile de visin Engleze timpurii, Autofertil de Bistrita, precum si majoritatea soiurilor de cires. La atacul de monilioza pe fructe sunt rezistente soiurile de visin Crisana, Mocanesti, Spaniole, Autofertil de Bistrita. La cires sunt rezistente soiurile Uriase de Bistrita, Jubileu, Rosii de Bistrita, Hedelfinger, Germersdorf. La prun, cele mai rezistente la atacul de monilioza pe fructe sunt soiurile de Bistrita, Vanat de Italia, Anna Spath, Peche, Timpurii Rivers. Ciclul biologic Agentii patogeni care produc monilioza sunt ciupercile Monilinia laxa si Monilinia fructigena. Ciupercile ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in organele atacate, precum si sub forma de conidii. Pragul biologic al ciupercii Monilinia laxa este de 4 grade Celsius. Primavara, pe organele atacate (fructe mumificate, flori si lastari uscati) se formeaza sporodochiile ciupercii, care sunt de culoare galbena-cenusie, alcatuite din conidiofori si conidii. Sporodochiile se pot forma si iarna, daca temperatura este de peste 4 grade Celsius si vremea este ploioasa. Conidiile formate sunt luate de vant, insecte, pasari, apa si infecteaza pomii, daca acestia sunt porniti in vegetatie. TRATAMENTE Primul tratament se avertizeaza pana la umflarea mugurilor, pentru distrugerea conidiilor de iernare si de blocare a formarii lor pe resturile vegetale infectate. Tratamentul al doilea se avertizeaza in faza de buton alb (deschiderea primelor flori, la aparitia conidiilor pe resturile vegetale la pomul netratat). Tratamentul al treilea se avertizeaza la 15-20 % flori cu petale scuturate, la o captare importanta de conidii (cand la martorul netratat se constata primele flori ofilite de monilioza). Tratamentul al patrulea se avertizeaza la intrarea in parga a celui mai timpuriu soi de la specia respectiva (Engleze timpurii la visin, Timpurii Rivers la prun, Timpurie de mai la cires). Tratamentul al cincelea se avertizeaza la inceputul intrarii in parga a soiurilor cu coacere tarzie. Masuri agrofitotehnice horticole constau in igiena fitosanitara: adunarea si arderea resturilor de plante infectate (fructe mumificate, frunze si ramuri uscate). Se vor aplica taieri rationale de rarire si fructificare, pentru a permite aerisirea buna a coroanei. Prin lucrarile solului se vor ingropa resturile vegetale ce nu s-au putut aduna si arde. Masuri chimice: tratamentele preflorale se vor face cu produse cuprice: Alcupral 50 PU - 0,2 % sau Bouille Bordelaise WDG - 0,5 %. In timpul infloritului, tratamentul se va face cu Topsin M 70-0,07 %. Dupa inflorit se va folosi unul din produsele: Dithane M 45 0,2 % sau Captan 50 PU 0,25 %.

DADR Maramures (Unitatea Fitosanitara) director executiv adjunct, ing. Valer VELE

RACHETE ANTIGRINDINA PENTRU CULTURILE DIN VEST

TIMIS. Din aceasta vara, in Timisoara va functiona Centrul de coordonare a rachetelor antigrindina. Proiectul, in valoare de 300.000 de lei, face parte din Sistemul National Antigrindina, menit sa protejeze culturile agricole in fata unor astfel de precipitatii distrugatoare. Directorul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Timis, Paul Parsan, a declarat pentru Rompres ca Unitatea de Combatere a Caderilor de Grindina Timis care va acoperi o suprafata de peste 400.000 de hectare din trei judete: Arad, Caras-Severin si Timis. In judetul Timis vor fi ocrotite de grindina ariile cultivate in localitatile Timisoara, Lugoj, Buzias, Recas, Periam, Sannicolau Mare, Lovrin, Tomnatic, Bulgarus, Lenauheim, Sag, Peciu Nou. Punctele de lansare a rachetelor antigrindina vor fi amplasate in zonele cele mai sensibile, respectiv cele in care se cultiva vita de vie si legume, iar distanta dintre acestea va fi de 14 kilometri. Potrivit declaratiilor sefului DADR Timis, aparitia norilor purtatori de grindina va fi semnalata de radarele militare amplasate la fostul Aeroport Militar de la Giarmata, iar in 2-3 minute de la primirea datelor, ce vor fi transmise on-line, centrul de comanda din Timisoara va declansa lansarea rachetelor antigrindina asupra norilor, anihiland cristalele de gheata. Parsan a mai precizat ca rachetele antigrindina tip AIPHa G sunt fabricate la Electromecanica Ploiesti si au calibrul 82,5 mm, cu o lungime de 1,4 metri, o greutate totala de 8,8 kg si o bataie maxima de 12 kilometri, iar pana in 2012, fiecare judet va fi protejat de un astfel de sistem. “Cu ajutorul rachetelor, in nori se introduc substante active speciale, in scopul producerii artificiale de nuclee active. Prin arderea unei compozitii pirotehnice speciale, ce contine compusi iodati, sunt generati aerosoli, care actioneaza in interiorul norilor, impiedicand formarea grindinei. Rolul lor este de a impiedica formarea cristalelor de gheata in nori, printr-un fenomen de ionizare”, a mai explicat directorul DADR Timis. Asigurarea functionarii sistemului Transportul si depozitarea rachetelor antigrindina de la furnizor sau depozite se asigura cu mijloace de transport speciale, de catre operatori atestati ai sistemului. Insotirea transporturilor de rachete antigrindina se executa de catre unitatile zonale ale Jandarmeriei, in mod gratuit, la solicitarea autoritatii de coordonare a activitatilor. Conditiile de depozitare in depozitele proprii sau ale unitatilor din cadrul Ministerului Apararii sau ale Ministerului Administratiei si Internelor, precum si obtinerea avizului de functionare pentru depozitele proprii sunt cele prevazute de reglementarile in domeniu. Atestarea personalului angrenat in manipularea rachetelor antigrindina se asigura de catre proiectantul general al sistemului si/sau de catre fabricantul acestor mijloace, potrivit procedurii avizate de autoritatea de coordonare a activitatilor. Depozitele de rachete antigrindina sunt pazite de catre fabricant sau de catre unitatea militara din subordinea Ministerului Apararii sau Ministerului Administratiei si Internelor pe teritoriul carora acestea se construiesc sau sunt situate in localitatea de resedinta a acestor unitati, in mod gratuit.

MOLIA PIELITEI FRUCTELOR IN LIVEZILE MARAMURESENE

DAUNATOR. Având în vedere importanta factorilor de mediu asupra aparitiei si evolutiei organismelor daunatoare în culturile pomicole, în interpretarea gradului de atac al acestora s-a tinut seama de elementele de clima care au influentat activitatea biologica a daunatorilor. Din analiza resurselor agroclimatice ale Unitatii Fitosanitare Maramures, în ultimii 4 ani se observa schimbari evidente de clima, manifestate îndeosebi prin cresterea temperaturilor, cu profunde efecte ecologice. Conditiile climatice specifice depresiunii Maramuresului, precum si sortimentul din zona sunt favorabile dezvoltarii insectelor daunatoare culturii marului. Astfel, în urma sondajelor efectuate s-a semnalat prezenta urmatorilor daunatori: viermele marului, defoliatoare, insecte minatoare, molia pielitei fructelor, paduchele din San Jose, Paduchele lânos, Epicometis hirta, Synantedon miopaeformis, Anthonomus pomorum, Viespea cu ferastrau a marului, afide, acarieni etc. O problema importanta în ultimii ani în unele livezi din localitatile Seini si Lapusel din judetul Maramures a creat-o daunatorul molia pielitei fructelor (Adoxophyes reticulana), într-un grad de atac mijlociu spre puternic, pe o suprafata de aproximativ 100 ha. Atacul produs de acest daunator, prin vatamarea pielitei fructelor, a permis instalarea ciupercii care produce monilioza fructelor. La aceasta situatie a contribuit si faptul ca tratamentele fitosanitare nu si-au atins scopul, întrucât aceasta molie se instaleaza la baza petiolului, incluzând în paienjenisul ei doua-trei fructe sau frunzele între care s-a dezvoltat larva. Insecta este raspândita în mai multe tari din Europa. În tara nostra se gaseste în plantatiile de mar din Sibiu, Moldova, Transilvania. Descriere si recunoastere Adultul - femela are anvergura aripilor de 18-22 mm. Aripile anterioare sunt de culoare bruna-cenusie si prezinta benzi mai putin pronuntate decât masculul. Aripile posterioare sunt cenusii deschis. Adultul mascul are anvergura aripilor de 15-19 mm. Aripile anterioare sunt de culoare bej-deschis si prezinta un desen brun-închis, marcat de benzi caramizii. Aripile posterioare sunt cenusii. Oul este reticular si oval, galben ca lamâia la depunere si apoi mai închis. Ooplaca are forma ovala sau rotunda. Larva masoara 18-20 mm lungime, este de culoare verde-galbuie, verde-maslinie sau verde-închis. Pe partea dorsala se disting negi mici galbui. Biologie si ecologie Daunatorul ierneaza în stadiul de larva de vârsta a doua si a treia, într-un cocon matasos dens, de culoare alba, la baza mugurilor. O parte din larve hiberneaza si în depozitele de fructe în zona caliciala si pedunculara. Insecta dezvolta doua generatii pe an. Primavara, în fenofaza de dezmugurire, începe migrarea larvelor din locurile de iernare. Acestea patrund în muguri, cu care se hranesc, apoi trec pe frunze si inflorescente, unde continua atacul. Când ajung la completa dezvoltare, larvele se transforma în pupe în interiorul organelor atacate. Pupa este de culoare bruna-închis, cu lungimea de 10-12 mm. Primii fluturi apar în a II-a sau a III-a decada a lunii mai si zborul se prelungeste pâna în a III-a decada a lunii iunie. Zborul mai intens are loc în timpul noptii. Dupa câteva zile de zbor are loc împerecherea si ponta. Ouale sunt depuse pe fata superioara a frunzelor. Numarul de oua depus într-o ooplaca poate sa ajunga pâna la 150 bucati. Incubatia dureaza 7-16 zile. Tratamente fitosanitare pentru molia pielitei fructelor Molia pielitei fructelor (Adoxophyes reticulana) este o specie polifaga, care ataca peste 40 de specii de plante din flora spontana si cultivata. Dintre speciile de pomi fructiferi ataca marul, parul, caisul, piersicul, ciresul, prunul. Pagubele cele mai importante sunt înregistrate la specia mar. Dupa împerechere, femelele depun ouale pe frunze, lastari si fructe. Larvele eclozate ataca frunzele, dar mai ales fructele pâna la recoltare. Larvele ataca mugurii, frunzele, florile si fructele. Frunzele atacate sunt rasucite sub forma de cornet sau lipite câte doua-trei la un loc si înfasurate cu fire matasoase. Alteori, larvele lipesc o frunza cu un fruct si sub acest adapost fac rosaturi superficiale în pielita fructelor. Fluturii generatiei a doua apar în lunile iulie-august, iar zborul acestora continua pâna în septembrie. Fructele atacate sunt mai predispuse atacului cauzat de unele ciuperci fitopatogene (Monilinia spp.), care accelereaza putrezirea acestora. În diminuarea acestei specii, un rol important îl au zoofagii. În scopul stabilirii oportunitatii tratamentelor fitosanitare se recomanda monitorizarea populatiei acestui daunator cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali tip ,,Atraret”. Tratamentele chimice se executa numai la depasirea valorilor pragului economic de daunare (PED) stabilit. Pentru combaterea daunatorului se poate utiliza unul din produsele pentru protectia plantelor: Nurelle D 50/500 EC 0,10%, Nurelle D 0,075%, Reldan 40 EC 0,1%, Decis 2,5 EC 0,0125%, Fastac 10 CE RV 0,008%, Sinoratox plus 0,15%, precum si alte insecticide specificate în CODEX. Tratamentele pentru combaterea moliei pielitei fructelor se fac în complexare cu ceilalti daunatori si boli ai marului.

ing. Melania OLTEAN DADR Maramures (Unitatea Fitosanitara), Serviciul Prognoza si Avertizare

MON 810 ISI ASTEAPTA VERDICTUL
* Reevaluarea stiintifica a porumbului modificat genetic

EVALUARE. Ministrul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Attila Korodi, a solicitat, pâna la începutul lunii mai, membrilor Comisiei pentru securitate biologica reevaluarea stiintifica a riscului în cazul cultivarii porumbului modificat genetic MON810 si avizul stiintific. Solicitarea vine ca urmare a faptului ca, la nivelul Comisiei Europene, dosarul porumbului MON810 se afla, din data de 5 mai 2007, în procedura de reînnoire a autorizarii introducerii pe piata, iar autoritatile competente pentru transpunerea si implementarea Directivei 2001/18/EC privind diseminarea deliberata în mediu a organismelor modificate genetic sunt solicitate sa-si transmita pozitiile de vot. În procedura de re-evaluare stiintifica a riscului în cazul cultivarii porumbului MON810, membrii Comisiei pentru securitate biologica vor analiza si articolele stiintifice publicate pe aceasta tema dupa anul 1992. Porumbul modificat genetic MON810 este singura planta de cultura modificata genetic autorizata în prezent pentru cultivare în vederea introducerii pe piata comunitara, sub Directiva 220/90/CEE, conform Deciziei 98/294/EC din data de 22 aprilie 1998. Decizia privind introducerea pe piata a porumbului modificat genetic a ramas în continuare în vigoare, aplicându-se tuturor statelor membre, inclusiv României, începând cu ianuarie 2007.

MOLDOVA CASTIGA ANUAL DIN EXPORTURILE DE VINURI PESTE 120 DE MILIOANE DE DOLARI

MOLDOVA. Anul 2008 s-a dovedit a fi un an bun pentru industria viticola din Moldova. Volumul exporturilor de vinuri din Republica Moldova s-a majorat de trei ori in primele trei luni ale anului curent, fata de aceeasi perioada a anului trecut. Statisticile arata ca valoarea exporturilor a inregistrat o crestere de la circa 14,8 milioane de dolari pana la peste 44 de milioane de dolari, informeaza Agentia Moldpress. Potrivit lui Iurie Mudrea, sef de directie in cadrul Agentiei Agroindustriale “Moldova-Vin”, in perioada mentionata, cel mai mare volum de vinuri autohtone a fost exportat in tarile din Comunitatea Statelor Independente, unde livrarile au constituit 37,7 milioane de dolari, in crestere de 3,6 ori. Totodata, seful de la Agentia Agroindustriala “Moldova-Vin” a mai subliniat si faptul ca in perioada de referinta s-a inregistrat o crestere de 55% a exporturilor in Uniunea Europeana, care au insumat 5,8 milioane de dolari. In acelasi timp, livrarile in tarile din afara spatiului Comunitatii Statelor Independente si al Uniunii Europene au scazut, constituind echivalentul a circa 561.000 de dolari. Potrivit lui Mudrea, tarile in care Republica Moldova exporta cea mai mare parte a productiei de bauturi alcoolice