ZOOTEHNIA ROMANEASCA: CUM AR FI SA URMARIM IESIRILE DE IAURT SI SMANTANA ALE UNEI FABRICI DE LACTATE SI SA REALIZAM CA NU ARE NICIO INTRARE DE LAPTE. INTERESANT, NU?

EDITORIAL. Zootehnia romaneasca, a fi sau a nu fi? Aceasta intrebare retorica se afla pe buzele tuturor celor implicati in activitatea de crestere a animalelor. Se prefigureaza o perioada extrem de grea pentru zootehnisti cauzata de cresterile speculative de preturi la cereale, a lipsei subventiilor si a scaderii puterii de cumparare a populatiei.

In ferme, preturile cerealelor influenteaza aproximativ 80% din pretul furajului iar acesta, la randul sau, influenteaza aproximativ 70% din costul de productie. Achizitionand cereale extrem de scumpe, costul de productie va deveni mult prea mare provocand pierderi importante fermierilor. O crestere proportionala a pretului de vanzare este, de cele mai multe ori, imposibila deoarece vanzarea animalelor are ca baza de referinta valoarea carnii importate, netinand cont de rentabilitatea fermierilor – cu alte cuvinte, daca vrei sa iti vinzi animalele (si vrei sa o faci, in primul rand pentru a nu-ti bloca fluxul tehnologic) esti nevoit sa accepti un pret impus care nu tine cont de calcule economice.

Pentru comparatie, vom lua exemplul industriei de panificatie care, in prezent, creeaza premizele unei noi scumpiri cu 30% a painii. Producatorilor de animale le-ar fi foarte greu sa puna in aplicare un astfel de plan deoarece ei nu au contact cu consumatorul final, ci se adreseaza procesatorilor de carne care pastreaza intotdeauna optiunea importului.

Scumpirea painii este justa in conditiile cresterii semnificative a pretului la grau, ceea ce este insa ciudat este modul in care scumpirea graului e justificata: parte din recolta de grau este calamitata. Raportarile Ministerului Agriculturii arata ca productia de grau recoltata este superioara celei de anul trecut (peste 6 mil tone)! Nimeni nu pomeneste insa de exporturile masive de grau ce au dus la aceasta crestere formidabila a pretului. Poate ca aici ar trebui sa se intervina in sensul limitarii exporturilor aceasta problema putand fi ridicata in consiliul de ministri la Bruxelles.

Pretul graului devenind prohibitiv pentru fermieri, singura optiune ramane achizitia de porumb, in conditiile unui pret acceptabil, a altor cereale mai rar folosite ca sorg, triticale, secara ori a subproduselor ca tarata de grau, malaiul furajer etc.

Un alt factor ce influenteaza negativ activitatea zootehnica este lipsa subventiilor. Dincolo de inexistenta acestui sprijin din partea statului, criza economica si cea a cerealelor afecteaza capacitatea de adaptare a crescatorilor la sistemul de productie nesubventionat. Anul 2010 este primul in care nu mai exista subventii si este nevoie de timp pentru ca afacerea si modul de gandire al fermierilor sa se adapteze la aceasta situatie. Din nefericire, aceasta perioada se suprapune peste una de criza lucru ce poate deveni fatala pentru parte din fermele romanesti.

Scaderea puterii de cumparare a populatiei va afecta de asemenea productia zootehnica. Veniturile mai mici vor orienta consumul catre segmentul de produse ieftine desi aceste produse ieftine sunt, de cele mai multe ori, surogate la cele naturale, existand carne de sinteza, lactate de sinteza etc. Lipsa de informare a consumatorilor in legatura cu ceea ce mananca a capacitat aparitia unor produse de consum ce au in continutul lor din ce in ce mai putina carne, mai putin lapte etc. Cum ar fi sa urmarim iesirile de iaurt, smantana ale unei fabrici de lactate si sa realizam ca nu are nici o intrare de lapte. Interesant, nu?

Anul curent poate determina miscari radicale in zootehnia romaneasca, producatorii integrati avand cele mai mari sanse de a supravietui. Cea mai mare teama a fermierilor, dincolo de ceea ce s-a scris mai sus, ramane teama neincasarii banilor – a clientilor rau platnici ce se inmultesc exponential in perioade de criza. Se poate finanta o pierdere de 10-15% in speranta unor timpuri mai bune insa o pierdere de 100% poate determina falimentul afacerii. Probabil ca acesta este punctul nevralgic al relatiilor comerciale in Romania, in general, si aici ar trebui creat un cadru legal care sa ofere o protectie reala comerciantilor de buna credinta.

Catalin Lapuste
Director general Belcrin Development

PERSPECTIVELE INDUSTRIEI DE CRESTERE A PORCULUI: CEREALE, SUBVENTII, FOLOSIREA DE FAINURI ANIMALE

OPINII. Toate previziunile indicau o recolta 2010 bogata, in consecinta, fermierii se pregateau sa-si scada costul de productie prin achizitia de cereale ieftine, insa ploile au dejucat aceasta expectativa, iar fermierii au fost nevoiti sa achizitioneze cereale la preturi mult mai mari. Evolutia a fost halucinanta, au existat majorari zilnice, uneori chiar si cu 20% a pretului la cereale.

Poate ca ploaia a fost cea care a creat o anumita panica printre achizitorii care, fiind sub presiunea contractelor si a vaselor ce asteptau in port, au inceput sa supraliciteze generand aceasta crestere exponentiala a preturilor. Fermierii au fost prinsi in multe dintre situatii pe picior gresit, ei neputand tine pasul cu un pret ce se modifica zilnic, fiind astfel nevoiti sa achizitioneze cereale la preturi din ce in ce mai mari. Pe langa vesnica plata „fara TVA”, parte din presiunea din piata a fost creata de catre marii achizitori, cu contracte enorme pentru export. Sunt discutii ca parte semnificativa din productia de cereale a Romaniei a luat deja calea exportului astfel fenomenul globalizarii aratand si fata lui mai putin placuta, zootehnistii romani fiind pusi, intr-un an cu o recolta totusi buna, sa importe cereale.

Un lucru a devenit clar pentru crescatorii de porci: in urmatorul an nu vor avea furaje ieftine! Costul de productie era singurul factor pe care ei l-ar fi putut influenta insa in conjunctura actuala, pentru a supravietui, singura lor strategie ramane speranta ca pretul de vanzare al porcului nu va mai scadea si ca sistemul de subventionare discutat se va aplica macar din toamna. S-a aprobat o HG ce face referirire la sprijinul financiar oferit crescatorilor de pasari si porci pentru asigurarea unor standarde de bunastare ridicate ale celor 2 specii, iar dupa aprobarea comisiilor de specialitate de la Bruxelles si publicarea ei in MO legea va putea fi aplicata. Discutiile au fost ca plata subventiilor pentru anul 2010 sa se efectueze din bugetul anului viitor insa si asa ele sunt binevenite.

Comisia Europeana ia in considerare acceptarea in hrana pasarilor, porcilor si a pestilor a fainurilor proteice de origine animala. In prezent aceasta practica este interzisa din cauza Encefalopatiei spongiforme bovine sau „boala vacii nebune”. Comisia a aprobat propunerea deoarece se considera ca, datorita eforturilor de combatere a bolii „vacii nebune”, numarul de animale afectate de aceasta a scazut semnificativ. „Suntem aproape de eradicarea bolii in UE”, a spus dl John Dalli, comisarul pentru sanatate, adaugand ca masura nu va diminua preocuparea pentru sanatatea consumatorului. „Din 2011, un anumit procent de fainuri animale va putea fi folosit in hrana animalelor, altele decat rumegatoarele”. Este de asteptat ca initiativa Comisie Europene sa fie instalata pentru urmatorii 5 ani, pana in 2015. (sursa: www.thepigsite.com)

Aceasta initiativa va crea o alternativa la proteina vegetala ce a cunoscut o majorare semnificativa a pretului din momentul interzicerii folosirii de fainuri animale.

Catalin LAPUSTE
Director general Belcrin Development

POVESTEA PORCULUI – LA ZI

A fost odata ca niciodata o industrie bine dezvoltata de crestere a porcului in Romania, cu multi fermieri. Astazi nu mai este cazul. Am putea relua inca o data motivele pentru care industria a ajuns la un astfel de minim, insa poate este mai util sa ne concentram asupra situatiei prezente si a posibilitatilor viitoare.

De la inceputul anului, crescatorii romani au pierdut bani din cauza pretului de vanzare ce a scazut sub limita costului de productie. Intr-o astfel de situatie critica, potentata si de lipsa totala a subventiei, parte din fermieri, si asa putini, au fost nevoiti sa lichideze efectivele de animale. Interesant de observat ca la fel s-a intamplat si cu fermieri din alte tari UE pe parcursul anilor 2008, 2009 si in acest an, efectivul de animale la nivel comunitar scazand cu aproximativ 8%. Probabil ca o consecinta, cei care au rezistat acestei perioade, resimt, incepand cu luna mai, o revigorare a pretului de vanzare a porcului in viu, respectiv carcasa. Acest lucru demonstreaza inca o data ciclicitatea in industria de crestere a porcului. Aceasta ciclicitate este influentata de faptul ca in momentele profitabile investitorii sunt atrasi de sector si investind, cresc oferta, iar ca un mecanism invers proportional pretul scade, uneori chiar sub costul de productie generand pierderi si fortand unele afaceri spre insolventa - in acest moment cererea va excede oferta, iar pretul de vanzare va creste iar.

In ultimul timp, durata unui ciclu a scazut atingand extrema maxima si minima pe parcursul a trei ani. De observat ca cererea populatiei pentru carne nu a crescut insa interesul procesatorilor autohtoni fata de porcul romanesc, da. Aceasta se datoreaza cresterii semnificative a pretului la carnea din import (cauzata de scaderea septelului de animale din UE), evolutiei cursului valutar, dar si faptului ca producatorii romani vand, in prezent, cel mai ieftin porc din UE.

Pe termen scurt, considerand sezonul estival, este de asteptat ca pretul de vanzare sa nu scada iar costul de productie sa se micsoreze odata cu utilizarea in hrana animalelor a cerealelor din recolta 2010. Astfel, fermierii vor putea beneficia de oportunitate de recuperare a pierderilor suferite in prima jumatate a anului. Statul poate de asemenea pune umarul in revigorarea industriei printr-o subventionare cu efect urmarit. Este adevarat ca nu mai avem voie sa subventionam in mod direct sectorul, pentru a respecta principiul de libera concurenta (desi noi nu avem voie sa exportam carne de porc romaneasca), insa sunt state care au gasit solutii.

Avem exemplul Irlandei care tocmai a lansat o schema de subventionare pentru bunastarea animalelor in valoare de 29 milioane de euro. „Lansarea acestei scheme de ajutorare reflecta importanta continua pe care guvernul irlandez o acorda bunastarii animalelor din fermele noastre si conformarii tehnologiilor de crestere la standardele UE”, a declarat Brendan Smith, ministrul Agriculturii din Irlanda. (sursa: www.thepigsite.com) Un sistem asemanator de subventionare functioneaza si in Ungaria. Germania, cel mai mare producator de porc european, sprijina de asemenea sectorul oferind o subventie de 700 euro/ha crescatorilor care au in proprietate si teren agricol.

Cu potentialul Romaniei in agricultura este imposibil ca finalul povestii porcului sa nu fie „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, insa nu trebuie uitat ca potentialul nu plateste facturi!

Catalin LAPUSTE
Director General Belcrin Development

EDITORIAL: VESTEA BUNA ESTE CA AZOTUL DIN NORUL VULCANIC VA SALVA AGRICULTURA, VESTEA PROASTA ESTE CA NU AVEM AGRICULTURA

Discurs vs Strategie. Cred ca in lipsa unei strategii care sa genereze o schimbare, fie ea mica sau mare, guvernantii s-au concentrat pe discurs. Pe modelul domnisoarei decisa sa impresioneze prin fraze bine ticluite, memorate cap-coada si neasimilate, tot asa si reprezentantii diversele institutii apar in fata publicului hotarati sa vorbeasca. Si spun. Multe.

Este bine si sa te lauzi. Cele mai interesante comunicate de presa emise de institutiile din sectorul agricol sunt cele ale Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP). Trebuie sa recunosc ca ma refer doar la acele comunicate care includ declaratiile directorului general.

In 28 mai 2010, Mihai Gavril Vadan, directorul general APDRP, afirma prin intermediul unui comunicat de presa: “Rezultatele consemnate in acest moment ne indreptatesc sa afirmam ca derularea PNDR este una foarte buna, lucru datorat şi efortului uriaş al Agentiei. Nu este deloc uşor sa verifici peste 27.000 de cereri de finantare depuse avand doar 501 oameni angajati in toata tara, care se ocupa strict de primirea şi analiza proiectelor, unele dintre ele avand o complexitate deosebit de mare”.

Din declaratiile directorului general reiese ca unui angajat APDRP ii revin aproximativ 54 de proiecte de evaluat pe parcursul a peste 3 ani de activitate. Adica sub 18 proiecte pe an. La volumul asta de munca, mi-e greu sa cred ca sufera cineva de “epuizare profesionala”.

Norul binefacator. Tot din discursuri aflam ca este bine ca a trecut si norul de cenusa peste agricultura Romaniei. Mary-Jeanne Adler, sefa Centrului pentru Situatii de Urgenta din Ministerul Mediului, a declarat ca a citit ca norul de cenusa face bine agriculturii. In cadrul unui interviu acordat ziarului Gandul aceasta a afirmat: “Unii vulcanologi au aratat ca in aceasta cenusa exista inclusiv particule de azotat si fosfat care, odata depuse la sol, pot chiar sa ajute la ingrasarea lui si, deci sa ai recolte mai bune, o vegetatie mai bine dezvoltata. Intr-un articol se spunea chiar ca exista unele particule care ar distruge anumite bacterii si agenti patogeni din atmosfera”. Daca tot au fost eliminate total fondurile pentru tratamente fitosanitare, agricultorii ar face bine sa se bucure ca a trecut norul de cenusa. Fiindca este prea greu de comentat declaratia sefei Centrului pentru Situatii de Urgenta din Ministerul Mediului, o sa ma abtin.

Concluzie. Pentru a echilibra aceasta nota de optimism institutional, trebuie subliniat faptul ca mediul privat din agricultura, care isi reduce randurile luna de luna, se loveste de incapacitatea de a implementa proiecte din fonduri europene intrucat nu pot obtine fonduri pentru cofinantare de la institutiile bancare. Motiv pentru care nu apreciaza derularea PNDR ca fiind foarte buna.

Mihaela MIHALEA

UN MINISTRU RAPORTEAZA PRODUCTII FALSE, CA PE VREMEA LUI CEAUSESCU NICOLAE

Raportari. ... asa se numeau pe vremea dictaturii comuniste: raportari. Experimentatii vietii si cei din fostul aparat al nomenclaturii isi mai amintesc raportarile cincinale. La noi, romanii, in acea perioada cincinalul a ajuns sa aiba doar patru ani, pentru ca productia prevazuta in cinci ani se realiza, chipurile, cu un an mai devreme - o desavarsire a minciunii in fata evidentelor.

Manipularea prin raportare. Apoi, mai erau raportari anuale, trimestriale, lunare, zilnice chiar. Produceam mult, orice, enorm, monstruos, produceam record dupa record si calculam disperati cat mai avem pana cand universalitatea ne va recunoaste productivitatea mincinoasa. Si continuam sa raportam. Cei care nu raportau calculau cat mai are natia asta pana cand se va elibera de minciuna. De regula, se raporta in asa fel incat „raportatorul” sa nu fie destituit. Adica se raporta mai mult. Asa a ajuns Romania „Granarul Europei”, prin raportari. Realitatile ulterioare aveau sa certifice faptul ca mitul era doar o gogoasa gonflata artificial. Raportarile productiei de grau erau falsificate. Insa ne crestea adrenalina si ne mangaia orgoliul nostru de neproductivi, care, uite, realizam cu plugul cu boi mai mult grau decat „occidentul decandent” cu utilaje performante.

Motivatia manipularii. De aceasta caracteristica nationala, complacerea in minciuna, nu ne-am dezbarat nici astazi. De curand, ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, a raportat o alta minciuna: totul e ok, in pofida calamitatilor si a lipsei unui sistem de irigare care a transformat „Granarul Europei” in desert, avem grau. Adica, avem crapelnita. Vom rezista. „Uite, popor roman, am realizat o productie de grau de peste 5,288 milioane tone!”. Numai ca raportarea era falsa. Dupa ce presedintele Ligii Producatorilor Agricoli din Romania, Adrian Radulescu, scandalizat, a spus ca adevarata recolta de grau nu a depasit 4 milioane de tone, ministrul Sarbu a replicat (rusinat, sper) ca acele cifre pe care le-a anuntat erau conforme cu raportarile producatorilor din judete. Eu cred ca Sarbu a citit productia cu ochelarii aburiti. Adica a spus ceea ce i-ar placea sa creada si nu ceea ce este in realitate.

Gratuitatea manipularii. Privita in oglinda cu realitatea, raportarea ministrului Agriculturii dintr-o tara in care pana si criza economica e maturata sub pres, pare doar o minciuna gratuita. Raportul fals al lui Sarbu e un non-sens, atat timp cat necesarul intern de grau este de 3 milioane tone (250.000 tone lunar), inca 500.000 de tone de grau fiind utilizate pentru samanta. Asadar, avem grau la limita, insa indeajuns pentru nevoile interne - macar in aparenta.

AU INEBUNIT TAURII DE LA CANICULA, DAR NOI AVEM O SECETA, CE FACEM CU EA?

Seceta vs. canicula. Diferenta dintre culturile agricole si aerele agricole consta in faptul ca in camp, pe tarla, se spune ca-i seceta, iar in birourile din ministerul Agriculturii se zice ca-i canicula. Asa ca… da-i, bai, Ilie, aerul conditionat mai tare, ca orice situatie are o rezolvare (scuzati rima, a fost absolut intamplatoare). Daca in al doilea caz, cel cu canicula, exista o rezolvare (spunem, aerul conditionat), pe camp e mai dificil. Nu pentru ca n-ai in ce priza sa bagi stecherul aparatului de aerare artificiala, ci pentru ca in agricultura culturile nu trebuie ventilate, ci udate. De aceea, mi se pare disperat efortul ministrului Ilie Sarbu de a se baga in seama cu ineptia privind marea smecherie pe care a promovat-o: faceti-va sisteme de irigatii cu bani europeni.

Irigati, Maria-Ta? La anuntul acesta, cu banii europeni pentru irigatii, au achiesat toti populistii, care, desi nu prea au inteles despre ce e vorba, au consemnat ca atare. Adica, e bine, ca-n bancul cu Radio Erevan, se da nu se ia. Deci, e ok. Ca o paranteza (cretinoida expresie :), am observat ca Guvernul asta, care, nu vreau sa se inteleaga gresit, e la fel de prost ca si celelalte, anunta saptamanal ca dau bani pentru ceva. Problema e ca ne afundam in criza, ca si Greuceanu in lupta cu Zmeul Zmeilor. Deja suntem pan’ la brau infipti in tarana si nu se-ntrezareste niciun corb sa-i cerem un cioc de apa. De fapt, ce apa? Ca despre asta e vorba. N-avem apa sa punem la tatanii culturilor, sa producem hrana. Sarbu recita: “Am dat posibilitatea ca si pentru sistemele de irigatii sa poata fi accesate fonduri comunitare”. Problema e: are el habar cat costa un scrierea unui proiect pentru accesarea fondurilor europene, cat dureaza aprobarea si apoi implementarea? N-o fi mai simplu sa se scoata sistemele de irigat pe care statul le tine in depozite “sa nu le fure hotii” si sa le dea “cu imprumut” agricultorilor? Ca papa vrem acum, nu la anu’.

Taurii criminali. Desi astrologic, in luna august se da startul la descatusare a Leului (zodia), la noi s-a dat totul peste cap (de la seceta?, de la canicula?) si au innebunit… taurii (animalele, nu zodiac)! Fara gluma, voi consemna doar sinistrul fapt ca, in decurs de trei zile, doi tauri aflati la mare distanta unul de altul si-au ucis stapanii. Acestia nu erau toreadori, ci agricultori cu experienta, unul din comuna hunedoreana Tomesti (in apropiere de Brad) si unul din Vadu Pasii, de langa localitatea buzoiana Joseni. Dupa descrierile martorilor, taurii au actionat similar. Fara niciun motiv aparent, i-au luat pe oameni in coarne si i-au lovit pana la finalul funest. Am inteles ca ministrul vrea sa-si faca poze in niste ferme, ca da bine, de aceea imi permit un avertisment: atentie la tauri!

AFLA CE A PRIMIT MINISTRUL ILIE SARBU INAINTEA TELEFONULUI DE LA BRUXELLES

Sarbu in Maramures. Un american expatriat intr-un oras marocan controlat de francezi (ce complicatie bulevardiera!), Rick Blaine, a ucis un ofiter nazist. Crima a fost savarsita din dragoste, in apararea Ilsei Lund, fosta logodnica a lui Blaine. Fata a fost salvata, uratu’ ala de nazist a fost ucis, iar sefului politiei locale, capitanul Louis Renault (un ofiter francez pro-nazist si corupt, care redevine, inexplicabil :), cinstit), l-a scos pe american din cercul suspectilor.

Atunci cand nimeni nu mai credea ca se poate intampla ceva notabil, ucigasul american si coruptul francez plecand impreuna spre niciunde, Blaine a produs o replica ramasa in istorie: “Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship” (“Louis, cred ca asta e inceputul unei frumoase prietenii”). Cinefilii au recunoscut secventele din “Casablanca”, dar noi, ceilalti, inca ne-ntrebam ce conexiune exista intre Humphrey Bogart (Rick Blaine) si ministrul Ilie Sarbu, singurul cleric din lume care a condus de doua ori un minister laic si atat de agricol.

Poseta norocoasa. Venit in Baia Mare via Seini, unde a fost omenit c-un balmos, ministrul Agriculturii a mai tinut minte din tot periplul in Maramures urmatoarele: ca a ucis (ca si Blaine, vedeti? :) o para de pe taraba unei precupete, ca a ciugulit “niste chestii” din piata de produse traditionale si ca s-a ofticat cand s-a aglomerat cu clasa de jos, la Casa de Cultura (nu agricola), unde taranii i-au spus ca fondurile nu ajung la ei, ci la smecherii cu jeep. Asta l-a iriat, ca doar jeep are si el!

Insa cele mai de pret amintiri din Maramures au fost: o traistuta primita de la o femeie din Botiza, obiect traditional pe care Sarbu si l-a agatat de brat ca o duduie cocheta posesoare de Louis Vuitton, si, imediat dupa, un telefon de la Bruxelles (“chiar acum am fost sunat”), care il anunta despre rambursarea de catre UE a banilor platiti de Romania in contul proiectelor SAPARD. De mult nu l-am mai vazut pe Sarbu atat de incantat. In fond, vestea despre fonduri :) da bine la sefii sai politici: “Iata ce am realizat!”.

Pentru ca traistuta i-a purtat noroc, ma asteptam ca vizita de lucru (parca am ramas pe vremea lui Ceasca - ce “lucru” o fi si asta?, sa-ti iei aperitivul in piata pseudo-traditionala, habar n-am) sa se finalizeze cu un cantecel dedicat traistutei (eventual ala din filmul “Veronica”), insa s-a incheiat dupa modelul Blaine&Renault, Sarbu disparand in ceata impreuna cu aplaudacii de partid, lasand in urma ecoul unei vizite care nu a decis nimic: “Ilie, cred ca asta e inceputul unei frumoase prietenii”. Stiu, o sa spuneti ca Humphrey Bogart macar era carismatic…

Catalin VISCHI

POVESTEA PORCULUI DOMESTIC IMPUSCAT
DE VANATORUL SALBATIC

Fapt real. In comuna buzoiana Pardosi, Craciunul a venit in iunie. Nu, nu s-a impodobit niciun molid. S-au insirat bomboanele-n staniol? Nu. Atunci, fabulez? Nu, dar nu ma mai intrerupe (vorbesc cu celalalt eu :), citeste in continuare povestea. Oamenii de acolo sunt atat de sarguinciosi incat au implementat deja normele europene de sacrificare a animalelor, in pofida derogarilor UE. Eu cred ca s-a renuntat definitiv la sacrificatul ritualic, traditional, cu sisul si horinca de dupa abominabila crima. E drept, nu am certitudinea ca renuntarea e totala, absoluta, dar vreau sa-mi argumentez afirmatia ca e o renuntare macar partiala printr-o scurta si adevarata poveste. Un ins de-al locului a impuscat un porc. Nu un porc uman, nici unul salbatic (mistret), ci un porc domestic. Un… Ghita, cum ii spune taranul roman. Deci, acest om, ca om e si el, desi a ucis cu arma un porc, a vazut porcul la albia unui rau. Fugise de la o stana. Pentru ca avea o pusca de vanatoare, s-a distrat tragandu-i domesticului un cartus in scafarlie. Pai?! Ce cauta porcu’ la paraul Calnau?

Pedeapsa cu premeditare. Sa fie primita pedeapsa vanatoreasca! Acum, e si el intr-o, ma scuzati, porcarie, pentru ca e invinuit de “braconaj”. Nu cred ca omul ar trebui doar mustrat, insa cred ca si de data asta organu’ abilitat :) a fost neinspirat. Pentru ca a bracona inseamna a practica ilegal vanatoarea sau pescuitul. Pai, paraul Calnau e pe un fond de vanatoare. Iar porcul domestic, sa ne-ntelegem, nu-i vanat. Asa ca, bai organule, ori iti revizuiesti acuzatia si-l bagi direct la crima de porc cu premeditare, ori il lasi sa le plateasca ciobanilor porcu’.

Porcul ursului. Daca porcul buzoian care a evadat de la stana n-a fost extrem de norocos, porcii din Perisani (jud. Valcea) au alti dusmani. Pe ei nu-i impusca vanatorii, asa, de plamplezir, ci-i vaneaza ursii infometati. Acolo, la poalele versantului nordic al masivului Cozia, in satul montan, ursii, innebuniti de caldura, ataca anexele unde sunt pusi la-ngrasat godacii. Localnicii zic ca ursii atacatori sunt dintre cei “transferati” in sezonul primavara-vara, taman de pe Valea Prahovei. Pana acum, n-au ajuns la porci, multumindu-se cu trei vite, un manz, o stupina si o magazie cu malai, tarate si carne. Intr-o normalitate europeana, toate aceste situatii cu porci ar fi fictiuni. Pentru ca acolo porcu’ e crescut in ferma, nu pe munte, si nici nu se plimba liber, sa faca cura de apa naturala si sa mestece ghinda. Stiu, o sa-mi spuneti ca ala are gust de plastic si trebuie sa va dau dreptate. Dar trebuie sa alegem, nu le putem avea pe toate.

Catalin VISCHI

POTI SA FURI UN SISTEM ANTIGRINDINA SI SA-L VINZI LA FIER VECHI? DACA VREI, POTI.

Rachete primiti? Sa ne mai miram ca nu merge? - mai nou, ne miram in canon, pentru ca pana si Ilie, ministrul, nu morunul cu cip, a constientizat ca am ramas la agricultura din anii ’60. Da’ de ce ne miram, pentru ca uite, bai frate, in ce tara subzistam: niste domni :) au furat suportii de lansare a rachetelor antigrindina! De ce sa furi numai suportii, si nu intreg sistemul, cu rachete, cu tot? Pentru ca nu au incaput in caruta, credeam eu, insa am fost lamurit: “Dom’le, astia le-au dus la fier vechi, deci, ce sa caute cu rachetele la fieru’ vechi?”. Ahaaa, pai, eu zic sa nu anticipam, sa mai asteptam putin, ca poate n-au apucat domnii aia :) sa-ntrebe: “Da rachete antigrindina nu luati, sefu’? Si daca da, cu cat kilogramu’, ca am vazut c-au montat destule fraierii si nu le pazeste nimeni”.

Agriculture Torsion. Tineti minte replica din reclama de la Adidas Torsion (“Daca vrei cu adevarat, poti!”)? Ei, asa si-n agricultura noastra. Poti sa furi un sistem antigrindina si sa-l vinzi la fier vechi? Poti, dar numai daca vrei.

Ritmicitatea. Povestea cu sistemul antigrindina distrus de hotii de fier vechi s-a petrecut in Prahova. Acolo, in 2006 s-au infiintat sase puncte de lansare a rachetelor antigrindina: la Valea Calugareasca, Ceptura, Tohani, Tataru, Boldesti-Scaeni si Mehedinta. Bun, in anul inaugural a fost distractie mare, ca si la Revelion. S-a tras ca-n poligonul de la Mircesti: 119 rachete antigrindina. Oamenilor le-a placut, iar in 2007 au lansat 239 de rachete. Ceea ce e bine, pentru ca, nu-i asa?, “Daca rachete e, nici grindina nu e”. Numai ca dupa doi ani, treaba cu antigrindina s-a fleoscait. Anul trecut s-au lansat doar 20 de rachete, iar anul asta, nici una. Pentru ca nu-s bani. Vorbim de 2 milioane de lei, pentru a proteja vreo 80.000 de hectare de culturi agricole si vita de vie. Eu zic ca merita. Ministrul… nu stiu ce zice, da’ bani n-a dat. N-a dat Sarbu bani, dar a dat Al de sus grindina. Si asa s-au dus naibii 40 de hectare cu vie (in comuna Ceptura), dar nu trebuie sa disperam, mai e atata de distrus!

Programul. Acum e tarziu sa ne lamentam de lipsa banilor, pentru ca, repet, niste domni :) au furat suportii de sustinere a rachetelor si chiar gardurile care imprejmuiau sistemul antigrindina. Dar n-aveam un ditamai Programul National Antigrindina? Aveam. Pai, unde-s banii alocati programului? S-au dus si aia la fieru’ vechi? Grindina a distrus culturi agricole in Suceava (la Dolhesti), in Teleorman (fermierii au anuntat pierderi la Maldaieni, Salcia, Fantanele, Calmatuiu, Dobrotesti), in Caras-Severin (la Izgar, unde oamenii au ramas cu paguba, pentru ca n-au mai avut bani sa-si asigure culturile - s-or fi bazat si ei pe sistemul antigrindina?), in Maramures etc. Noi suntem ca aia de si-au luat pusca si nu le-au mai ajuns banii de gloante. Asa ca-si folosesc pusca pe post de ghioaga.

Catalin VISCHI

ILIE ARE SOLZI - AGRICULTURA INOATA IN PROBA DE 100 DE METRI SPATE

Nasul fabricilor de caviar. Sarbu are un morun. L-a botezat Ilie si il urmareste prin satelit. Tizul cu solzi al ministrului Agriculturii are si cip. Nu stiu daca e fericit pentru ca poseda aceasta cucerire a tehnicii, insa stiu ca e rar. Intr-un proiect de 1,4 milioane de euro, finantat de Norvegia, prin care trebuie sa repopulam cu moruni Dunarea inferioara, singurul fluviu din UE in care mai inoata “fabrici de icre negre”, am implantat cipuri in… patru pesti.

Ilie are icre, sau oua? Pentru ca de la europarlamentare-ncoace visez doar in procente, va marturisesc ca-s cam invidios pe Ilie - pe Ilie ala cu agricultura, nu ala cu solzi. Invidios, pentru ca, daca Ana are mere, Ilie are 25% dintre morunii “cipati” care fac baie la Tamadau, in judetul Calarasi. Pana la urma, ce mare chestie mai e azi sa ai mere? Uite, si directorul de la APIA Maramures are mere si nu i-a folosit la nimic asta, l-au dat afara. Eject. Bine, pe langa mere (o livada), directorul asta mai are si o hotarare judecatoreasca in care scrie ca nu poate fi schimbat printr-o ordonanta. Nici asta nu i-a folosit la nimic. Ce, se-mpiedica astia de-o hotarare judecatoreasca? Aiurea, ei sunt deasupra justitiei! Iar in agricultura, chiar daca raii au zis ca ministrul Sarbu nu mai are oua, uite, acum a dovedit ca macar are icre. Cred si eu, cand ai un fin atat de productiv, iti da mana!

De ce sa botezi un morun? Cand va fi apasat de plictiseala din minister, Ilie Sarbu o sa priveasca indiscret, cu ajutorul unor emitatoare satelitare, cum inoata morunul Ilie la treijcinci de metri in adancuri, cum se furajeaza :) finul sau, cum se…, pardon de expresie, reproduce sau cum ierneaza in gropile adanci din albia Dunarii. Lipsa de imaginatie ma impiedica sa ma gandesc la orice alta ratiune a botezului unui morun. Nu, serios, Dorele, ne miscam si noi mai cu talent?

Intre morun si moron… Nu-i mare diferenta grafica-ntre morun si moron. O treime de cerc. Insa trebuie sa fii dus cu cercu’, adica sa fii eminamente moron, sa te joci de-a nasul cu batul in apa, acum, in plina seceta, cand asociatiile agricole cer ministerului urgentarea reabilitarii sistemelor de irigatii. Culturile ni se parlesc la soare, iar Sarbu isi spioneaza prin satelit finul-peste. Iar in timpul liber, ca si cum ar intelege ceva, ii asculta pe specialistii in combaterea secetei din Tunisia - tunisienii fac agricultura in plina stepa, la Chott el Djerid, si in nisipul saharian, fara sa se planga de seceta. Acolo, in plin desert, o jumatate din suprafata Tunisiei este formata din culturi agricole si pasuni. Numai ca intre a pune in practica povestea tunisiana si a o asculta cu gura cascata e o mare diferenta. Si mai e si greu, e de munca… Dorele, mai bine mai ada un cip pentru Ilie!

Catalin VISCHI

LOBBYST SI CERSETOR, „PRINTUL AGRICULTURII” TRATEAZA DIFERIT SOLICITARILE DE SUBVENTII

Alt ministru habarnist. Io cred ca ministrul Ilie Sarbu habar n-are de agricultura. Da’, pana la urma, acest handicap nu e unul insurmontabil, doar Romania a avut destui ministri ai Agriculturii care au aplicat la serviciu “Principiul Revolutionar al Actorului” (ala generat de zicerea lui Ion Caramitru, care in decembrie ’89, la anuntarea pe tevere ca “Revolutia a invins”, il sfatuia surescitat pe poetul Mircea Dinescu: “Mircea, Mircea, fa-te ca lucrezi!”). Deci, n-ar fi grav ca Sarbu nu se pricepe la agricultura, grav e ca n-a aflat asta si coabiteaza cu debusolarea. Omu’ asta trebuie sa traiasca dimineti halucinante, in care, ridicandu-se din pat, nu stie daca e paparuda, si trebuie sa se roage la ploaie, ca-i seceta cu caru’, sau e cleric si trebuie sa se roage Celui de Sus. Bine, pan’ la urma nu-i mare diferenta, si Atotputernicul, si ploaia vin din aceeasi directie. Pe scurt, m-am gandit ca, inconjurat de pupincuristi de tipul “Sefu’, sefu’, o s-aveti o scama”, lui Sarbu nu i-a spus nimeni adevarul. Altfel, de ce-ar fi acceptat cineva o functie in care s-a mai facut o data de rusine? Insa, comparativ cu primul mandat de ministru al Agriculturii, Sarbu si-a adaugat si o lipsa crasa de bun simt, jignindu-i pe batranii tarani, ca un grof caruia i se cuvine totul. “Dintre cei care fac agricultura, segmentul de oameni in plina forta de munca este de numai 23%, restul fiind navetisti care fac agricultura la sfarsit de saptamana, ori varstnici care nu mai pot face agricultura performanta si pe care nu ii mai poti schimba in privinta mentalitatilor. Stiti ca aproape totdeauna dupa ce le vorbesc oamenilor din mediul rural de diferitele probleme ale agriculturii la sfarsit ma intreaba ce le dam, le mai dam motorina in plus sau alti bani drept subventii?”, a zis, plictisit de micimani, ministrul Sarbu Ilie. Deci, baiii, acestia, nu-l mai deranjati pe don’ ministru cu prostiile astea de subventii, intrebati-l de chestii finute, care sa-l binedispuna, cum ar fi: De ce va hlizeati la Bruxelles cu Sirkka-Liisa Anttila? Subventii? Cersetorilor! De unde sa va dea subventii, din salariul sau de lefegiu la stat?

Potenta de a cere. In schimb, cand baietii influenti din sectorul de procesare a carnii de porc au venit la ministeru’ lu’ Sarbu sa-i ceara acestuia sa se implice in subventionarea sectorului pana prin 2013, cand trece criza, foaia s-a schimbat. Alte odorizante, alte mentalitati. Asta e povestea despre omul secat de decenta si diplomatie. Apropo de secat, in incheiere, va doresc tuturor „Seceta placuta” si „La multe ploi!”. Udati cu galeata, nu asteptati subventiile lui Sarbu, pentru ca numai asa veti fi competitivi cu europenii...

Catalin VISCHI

LA MINISTERUL LUI SARBU A INCEPUT PELERINAJUL VIITORILOR SEFI APIA

Nu e bine, dar e previzibil. Profesorul meu de pictura ne capacita intr-un mod personal. Spunea, plimbandu-se printre sevalete si oprindu-se in fata unuia dintre noi: “Extraordinar! Priviti-l pe X, cat de incet picteaza, dar, in acelasi timp, cat de… prost :)!”. Concluzia e ca daca faci un lucru prost, macar fa-l repede. Scenariul asta e valabil si pentru Sarbu Ilie, singurul popa din lume care a devenit de doua ori ministru al Agriculturii. In cazul schimbarilor sefilor APIA, un smen politic patentat de mult (de a imparti functii cotizantilor la bugetul electoral), pe langa comiterea unei ilegalitati, Sarbu o mai comite si incet. Iar, intr-un moment in care managementului agricol nu-i lipseste tergiversarea, ci viziunea, timpul pierdut se repercuteaza negativ asupra agriculturii. Sefii vechi stau cu ochii pe fax si pe postas, cei noi se gandesc la cum o sa deschida usa ministerului cu capul, pen’ ca i-a chemat la “interviu”. Ii zic unuia: “Da’ nu dati concurs? Fiecare cu el insusi, cum se face in Romania”. Zice (viitorul sef APIA): “Nu. Dam interviu”. Il linistesc: “Lasati, macar n-aveti emotii ca n-o sa va iasa punctele”. Da’ cum e cu interviu’?

Proiect de management si interviu. Noii sefi APIA nu vor fi inregimentati in functia de directori generali, ci de directori coordonatori. Pentru asta, in perioada 29 aprilie - 8 mai, fiecare pesedist sau pedelist care va ocupa functiile a depus la Ministerul Agriculturii “dosarul candidatului si proiectul de management”. Adica, o cerere cum ca vrea el sa fie sef si o strategie de condus institutia. M-a amuzat formularea “candidatul”, de parca ar candida mai multi pentru o functie. Mai potrivita ar fi fost formularea “dosarul alesului”. In fine, dupa ce-si depune dosarul, spre deosebire de somoni, care-si depun icrele s-apoi mor, candidatul reinvie si este programat la interviu. Programarea e facuta riguros, cativa pe zi, sa nu fie aglomeratie la minister, unde, am dedus eu, nu merge aerul conditionat si, daca-s prea multi insi, caldura creata le dilata neuronul desteptilor care conduc agricultura de la coada Europei. Apoi, pe la sfarsitul lunii tara va avea sefi noi la institutiile agricole :). Da’ ce se-ntampla cu sefii vechi?

Cat ne costa? Cei indepartati abuziv din functie (APIA nu este incadrata la institutiile deconcentrate, iar legea schimbarii sefilor prin schimbarea titulaturilor se refera doar la acestea) vor da in judecata statul, vor castiga si vor fi despagubiti cu salariile restante. Daca procesul va fi lung, cum cred specialistii din justitie, statul, adica noi, toti, vom plati un purcoi de bani (salariile mari ale directorilor APIA, inmultite cu vreo 40, cati nu si-au semnat demisia, si inmultite cu numarul de luni care trec pana la sentinta definitiva). Brrr!

ABERATIA TANCHISTULUI MUGUREL SI SLUGARNICIA DIN MINISTER

Matusa Tamara si mama lu’ Mugurel. Pe matusa Tamara banuiesc c-o mai tineti minte - tanti aia care avea un nepot prim-ministru si avicultor si care a devenit miliardara intr-o garsoniera de pe strada Teodosie Rudeanu. Daca n-o mai stiti pe mama lu’ Mugurel, va improspatez amintirile. Deci, mama lu’ deputatu’ Mugurel Surupaceanu e tanti aia care, dupa ce fiul sau a devenit prefect de Gorj, i-a preluat afacerile si a reusit o performanta demna de Nobelul pentru economie. Respectiv, a facut un profit de 1.744% (!) din vanzarea unui tanc sovietic fabricat in 1978, dar “imbunatatit” cu o lama de buldozer. Tancu’ lui Surupaceanu a fost cumparat in 2003, printr-o firma-fantoma, la pretul de 6.250 de dolari si a fost vandut un an mai tarziu cu aproape 300.000 de dolari. Cine a fost atat de idiot sa cumpere un mastodont inutil care consuma 80 de litri de motorina pe ora? Statu’. Adica Statu-Palma-Barba-Cot, personificat prin Regia Nationala a Padurilor, prin inspiratia divina a altui pesedist de frunte, Ion Dumitru, fost sef al silvicilor, fost deputat, actualmente judecat. Judecat pentru abuz in serviciu contra intereselor publice cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata.

Fiul mamei lu’ Mugurel. Adica, chiar Mugurel :). Dupa sinteza tancului vandut de mama lu’ Mugurel, va intrebati, probabil, da’ de ce ne-am amintit noi, acum, de tanchistu’ Surupaceanu? Pentru ca Mugurel a iesit din Camera Deputatilor, ca dintr-o baie turceasca si, dand aburul de mare mahar la o parte, a cugetat pentru popor, asa cum a exersat in cartierul rudarilor din Baia de Fier atunci cand a fost stampilat ca deputat: “Tre’ sa stimulam productia agricola si vanzarea produselor romanesti prin reducerea impozitului pe profit.” Ideea, chiar daca nu-i originala, e buna, daca n-ar fi doar o fanfaronada prin care Mugurel sa iasa-n fata cu preocuparea sa pentru bunastarea poporului caruia i-a vandut de 1.744 de ori mai scump un tanc pe post de buldozer silvic. Calificarea zicerii ca fiind aberanta tine cont de strategia Guvernului, care vrea sa scoata bani si din impozit sec. De aceea, ramane dilema: lui Mugurel nu i-a spus nimeni ca si partidul din care face el parte e in Guvern?

Runda slugarniciei. Nu prea mi-au mai lasat oamenii astia spatiu, asa ca va comunic telegrafic despre slugarnicie. Un umanoid, banuiesc, din departamentul de pupincuristi ai lui Sarbu, a scris intr-un comunicat de slavire a conducatorului iubit :) ca “Un alt subiect de discutie a fost creditarea activitatilor din agricultura, Ministrul (!) asigurand producatorii (…)”. Nesuspectand semnatarul de prostie, ii propun scrierea functiei lui Sarbu cu litera mica. Ca-i doar ministru, nu Dumnezeu!

TOVARASU’ DAVIDOIU, ACTIVISTUL ROSU DIN AGRICULTURA POPII DE NEGRU

Tovarasu’ Corpului sau. ... subiectul de azi este mai mult obiect, pentru ca este aproape mumificat. Sa zicem cate ceva si de fostul si actualul sef al Corpului de Control al ministrului Agriculturii Ilie Sarbu, respectiv tovarasu’ Davidoiu Viorel, cum i se spune la scoala de partid, un greucean tutankamonic al regimului comunist. In globul de cristal al agriculturii de paie se vede limpede cum tovarasu’ Davidoiu, fost ministru adjunct al Agriculturii (responsabil cu sectorul zootehnic) in regimul lui Ceausescu Nicolae, s-a intepat si cu albinele. Insa, inainte de a intra in stup, sa consemnam apetenta tovarasului Davidoiu de a tine totul sub control prin Corpul de Control pe care l-a condus in doua randuri, in timpul mandatelor lui Sarbu. Astfel, tovarasu’ s-a metamorfozat, ca si „soldatul cainelui” domnului Paul Goma, in tovarasu’ Corpului sau. De control. De altfel, Davidoiu, atins de sindromul de a controla tot, e banuit si de redactarea demisiei-tip care i s-a inaintat fiecarui director al sucursalelor judetene APIA, unii veterani ai agriculturii recunoscand cateva dintre expresiile de lemn din vocabularul de criza al fostului comunist.

Si-acum injectia apicola. Conform globului de cristal al apiculturii, Davidoiu ar fi instrumentat falimentul Asociatiei Crescatorilor de Albine (ACA) din Romania (tara care pe atunci mai avea apicultori de-o asociatie, condusa de Constantin Pintilie, un neapicultor, dar fin de cununie al lui Ion Ceausescu). Strategia a fost instrumentata prin plantarea in ACA a unui „pion otravit”: zootehnistul Eugen Zorici, care lucrase anterior la „fabrica de viermi de matase” (Statia de Cercetare pentru Sericicultura), de unde comunistii i-au zis sa-si ia zborul „din cauza unui divort si a unor relatii conflictuale la locul de munca”, zic apicultorii, iar eu ma-ntreb ce legatura are divortul cu conflictul, o fi intrat in „relatii conflictuale” cu nevasta-sa, ca o succesiune fireasca dupa relatiile conjugale? In fine, in 1988 Davidoiu l-a plantat pe Zorici ca inginer principal al ACA, apoi a urcat scara ierarhica pe treptele sef serviciu tehnic, secretar general si, in fine, presedinte al organizatiei. Prin Zorici si trupa de sustinatori, bunurile apiculturii socialiste si multilateral dezvoltate, care detinea terenuri inestimabile, au fost pasate la smecherii imobiliari. Pentru ca, potrivit regulamentului ACA, terenurile nu puteau fi vandute, Zorici le-a schimbat (trocuri gen Gigi Becali - MApN, adica un teren scump pe un teren ieftin, iar diferenta de valoare sa intre-n ce cont are ea chef). Deocamdata atat despre redactorul de demisii si controlorul lui Sarbu. Apropo, tovarasu’ Davidoiu nu cumuleaza pensia cu salariul? Sau e considerat si el „un determinant inca strategic”?

RIDICOLUL MINISTRU-PAPARUDA A COMIS “UN GEST DE O GRAVITATE EXCEPTIONALA”

Vanatoarea de APIA. Ca si cum gradul de suportabilitate al incompetentei n-ar fi fost atins, dupa o caruta de ministri liberali care-au oprit “pe interzis” in gara de pe Bulevardul Carol I (unde-i sediul ministerului) convinsi ca-s in halta Buftea, unde joaca-ntr-un film prost, agricultura romaneasca s-a pricopsit si cu un ministru ridicol. Numit de social-democrati la Agricultura, pe post de proroc si ministru-paparuda (aducator de ploi in vreme de seceta), ca si sfantul al carui nume il poarta, Ilie Sarbu a reusit dupa numai trei luni de mandat sa prelungeasca seceta platilor pe suprafata, repetand nefericita intamplare de la vanatoarea din padurea Bolovani din Contesti. Numai ca, de aceasta data Sarbu nu s-a mai auto-impuscat in testicule ca-n padurea damboviteana, ci a executat cu sange rece 60 de directori ai APIA. Sigur, demiterea ilegala a celor 60 ne-ar lasa reci daca nu ar influenta negativ pusculitele si asa secatuite ale agricultorilor. Seful demisionar al APIA, Dan Gherghelas, pe care poti sa-l acuzi de orice, dar nu si de vorbit in necunostinta de cauza, a spus ca “gestul”, fara precedent, “pune in pericol nu numai efectuarea platilor pana la 30 iunie, ci insasi relatia financiara cu Comisia Europeana”. Ceea ce face ca razboiul lui Sarbu cu sefii APIA sa provoace ingrijorare.

Pseudocinegetica. Lasand publicului impresia ca a pornit la vanatoare de monstri imbuibati cu fonduri europene, Sarbu asteapta ca demiterile sefilor APIA sa ii aduca un plus de imagine. Un fel de “Baiii, din cauza nenorocitilor astora nu vi s-au dat banii, dar las’ ca le-am facut-o eu!”. Ce omite (voluntar) Sarbu sa spuna este ca termenul de 15 martie, anuntat pentru inceperea platilor, era legat de indeplinirea unor conditii a caror rezolvare nu tinea de APIA, ci taman de minister: deschiderea rapida de credite bugetare pentru cheltuieli materiale si servicii, plata imediata a restantelor din 2008 catre furnizorii de bunuri si servicii, disponibilizarea sumelor necesare la cheltuieli materiale pentru sustinerea misiunilor de control pe teren si finalizarea pana la sfarsitul lui februarie a controlului prin teledetectie. Ceea ce nu s-a intamplat. Implicit, banii nu au fost deblocati. Cat despre “monstri”… Zilele trecute, o comisie a Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) a verificat APIA si a constatat ca “monstrii” sunt curati. Da’ uite, mi se termina spatiul din ziar si imediat incalec pe-o reclama, asa ca inchei amintindu-mi de “Fabula Psihanalitica” a domnului Baranga, in care caprioara a visat ca ajunsese “carpa de parbriz” si i s-a confesat taman… vanatorului. Asa si cu APIA, care, desi stia de precedentul intaiului vanator al agriculturii, l-a lasat pe acesta sa-i pazeasca ouale.

PORCII LOR SI PORCII NOSTRI…
CE DIFERENTE-NTRE PORCI!

Porcii fericiti. Daca auzi niste grohaituri pe post de acompaniament la Sonata pentru vioara si pian in re minor a domnului Szymanowski, te afli intr-o ferma de crestere intensiva a porcilor din Polonia. Fermierii polonezi spun ca atunci cand grohaie Allegro amabile, godacii isi autoanuleaza orice urma de stres. Sa nu mai pomenim de danezi, care n-arunca-n container ciocolata expirata, ci o dau porcilor, pentru ca au observat ca glucidele-i fac fericiti pe „grasuni”.

Porcii castrati. Cu porcii se comporta bine si olandezii, care sunt obligati sa-i anestezieze chiar si atunci cand ii castreaza, conform unei legi promovate de organizatiile de monitorizare a bunastarii animalelor. Aceasta norma pacifista a fost adoptata si de Germania, unde, de la 1 aprilie (fara nicio pacaleala), Comitetul consultativ de calitate si securitate va supraveghea anestezierea porcilor inainte de castrare. Castrat-castrat, da’ macar sa nu simta!

Porcii nostri. Apropo de anestezie, inainte de a scrie despre porcii nostri imi exprim speranta ca si ministrul Ilie Sarbu sa fi fost anesteziat inainte de a fi operat, macar o zi sa nu simta pietrele din rinichii agriculturii autohtone. Cat despre porcii nostri... da-i incolo, c-avem dispensa europeana sa-i traznim cu bata-n moalele capului s-apoi sa-i anesteziem definitiv cu sisu, Ignatu lor!, ca daca ne-au umplut exportul de interdictie, sa ne umple si carnatii de adrenalina!

Porcii americani. Apropo de interdictie la export, mai exact de cauzator al acestora, pe „praful” asta economic nici Smithfield nu se simte prea bine :). Compania americana din cauza careia a fost prelungita interdictia Romaniei de a exporta carne de porc pe piata europeana a fost afectata de decizia Rusiei de a sista exporturile din SUA si a decis inchiderea a sase unitati (in Virginia, Florida, Carolina de Nord, Kansas, Nebraska si Ohio), concedierea a 1.800 de angajati si sistarea unor investitii (printre care si cea din Romania, anuntata la preluarea grupului Campofrio).

Porcii kamikaze. Nu demult, pe drumul dinspre Simeria spre Deva, un ins s-a izbit cu masina de un TIR unguresc care transporta porci. Poate ca omul era vreun activist pentru drepturile animalelor, care vroia sa le prelungeasca viata porcilor, intarziindu-le abatorizarea. Numai ca TIR-ul s-a rasturnat si actiunea kamikaze a activistului a semanat cu proverbul „Facerea de bine...”, pentru ca porcii au decedat mai repede decat erau programati.

Concluzie porceasca. Dupa povestile asta cu porci, sa-i dam dreptate domnului George Orwell, care a lasat posteritatii inscriptia de pe peretele fermei de porci Manor: „Toate animalele sunt egale, numai ca unele animale sunt mai egale decat altele”.

Catalin VISCHI

ILIE SARBU - INABILITATEA UNUI MINISTRU CU REFLEXE DE ARENDAS SI REACTII DE POPA

Cu ce umbla Sarbu? Eu nu stiu daca ministrul Agriculturii, pe vremea cand era popa, a umblat vreodata cu crucea, de Boboteaza. Adevaru’ e ca ma doare-n cot cu ce a umblat. Totusi, pentru cei pe care-i intereseaza, curiosi si statisticieni, iata o-nsiruire pur informala din ultimii cinci ani (va aduceti aminte dilema post-decembrista: “Ce-ati facut in ultimii cinci ani?”): Volkswagen Touareg, BMW X3, plus limuzinele de lux de pe vremea cand era senator, presedintele Senatului si, iacata, ditamai ministrul. Ceea ce-nseamna ca Sarbu a umblat bine, deranjat doar de carutele sarantocilor care-si duceau varza si cartofii la targ, incurcand circulatia bogatilor (“Baiii, cine naiba le da astora voie sa circule cu doar doi cai putere?”). Revenind, Ilie Sarbu a umblat bine. Acum, dupa ce a redevenit ministru, umbla cu fofarlica, uitand ca in discursurile din campania electorala le promitea taranilor din Ortisoara sau Iecea Mare recastigarea demnitatii pierdute.

Metoda reducerii faramitarii. Inainte de Boboteaza, visand la apa Iordanului si aflat probabil intr-o avansata stare de surescitare cauzata de sarbatori si de revenirea in functia de ministru al Agriculturii, Sarbu a dat un interviu “Ziarului Financiar” in care a raspuns intrebarilor unor mari smecheri din agricultura. Unu’ l-a-ntrebat ce face pentru comasarea terenurilor. Ca o paranteza, de-o vreme incoace, niste baieti destepti bat moneda ca nu pot face agricultura performanta pentru ca nu exista loturi mari de pamant. In fapt, multi sunt doar niste comisionari care vor sa le compactizeze cineva terenurile, pentru ca ei sa le cumpere si sa le revanda cu bani multi altor baieti care si-au anuntat intentia de a cumpara loturi mari de pamant in Romania. Sarbu i-a zis lu’ nenea ala preocupat de compactizare ca are el o solutie: “In primul mandat nu dadeam subventii, nu dadeam utilaje, tocmai ca sa putem comasa terenurile (!?). Acum a venit pensia viagera (...) si totusi nu se comaseaza. (...) Vreau sa venim cu o lege care sa limiteze foarte strict divizarea terenurilor. Nu poti imparti un hectar de teren la 10 copii (!?). Suprafata trebuie sa ramana bloc, sa fie mostenita doar de unul dintre ei (!?), pentru a nu mai permite faramitarea”. Indiscutabil, faramitarea suprafetelor agricole este una din marile probleme ale lipsei de performanta din agricultura autohtona (ca si banii publici destinati dezvoltarii agriculturii, dar furati de autoritati, ca si achizitiile de lux din institutiile agricole etc.). Insa de la o “masura nepopulara”, pana la elucubratia unuia care, din dorinta de a fi “dragut” cu bogatii, incalca orice principiu european al dreptului la proprietate, e cale lunga. Cam cat de aici pan’ la Calea Lactee. Uite, daca tot dispune ministrul de pamantul tau, eu zic sa te atarni inca de pe acum cu capul in jos in fum de ardei iute, cum faceau pe vremuri popii si arendasii cu iobagii neascultatori. Cat despre recastigarea demnitatii... stiti si voi cum e: faceti ce zice popa, nu ce face popa.

JENO, „UN AGRICULTOR ROMAN NENOROCIT”, SI O INTAMPLARE DIN AGRICULTURA CLERICALA

Jeno, caprarul batjocorit. Dupa ce tasneste din piatra Gurghiului, Nirajul serpuieste pana-n Mures. Insa inainte de varsare trece prin Acatari, o comuna mureseana in care, sfidand criza economica globala, se incapataneaza sa subziste un german, vreo 300 de tigani, sub o suta de romani si mai bine de 4.000 de maghiari. Pana mai ieri un punct pe harta, Acatari a devenit iremediabil notoriu ca exemplu al batjocoririi taranului autohton. Dupa schimbarea ministrului Agriculturii, Bartha Jeno, proprietar a 25 de capre „eligibile” (un fel de Irinuca a contemporaneitatii muresene), s-a convins primul ca indiferent de schimbarile politice viata lui va ramane aceeasi, la mana „domnilor” care-l ironizeaza, in pofida faptului ca, bugetari fiind, acestia-si iau leafa si din munca lui de taran.

„Un agricultor roman nenorocit”. Ca tot taranul, si Bartha Jeno s-a bucurat atunci cand a reusit sa adune 25 de capre, semn ca indeplinea conditiile pentru a primi 1.000 de lei, ca subventii. A venit la el in batatura inspectorul de la APIA, a constatat ca are numarul minim de animale, mai ramanea sa-si completeze cererea de subventie si sa astepte sa-si primeasca banii. Numai ca Jeno a scris gresit data nasterii a doua capre (acestea figurau ca fiind nascute in anii 2010 si 2020), asa ca respectivele „capre din viitor” i-au fost „anulate”. Nimeni de la APIA nu i-a spus ca a gresit (mai tineti minte ce salarii au baietii destepti de acolo?, sunt atat de consistente incat mai toti primarii comunali care au pierdut alegerile s-au aciuat la respectiva institutie). Mai mult, amuzati, au tras rapid o conferinta de presa tip tabloid si au ras de pocinog. Vezi, Doamne, ce destepti suntem noi si ce prosti sunt „aialanti”! Revenind la Jeno, acesta a pierdut subventia pe decembrie pe motiv ca-i ramasesera doar 23 de capre „eligibile”. Nu stiu daca Jeno a suspinat mai mult pentru bani sau pentru ca a ajuns de rasul „desteptilor”, dar e constient ca a fost neindreptatit si a spus ca se considera „un agricultor roman nenorocit”. Nenorocit de sistem, ca-n vremea iobagimii, desi acum nu-i mai atarna nimeni pe tarani cu capul-n jos, in fum de ardei iute, dar au grija sa faca in asa fel incat sa-i usture si sa nu uite.

Am scris asta... Nu ca o pilda, ci ca un adevar. Un om care-si pierde bruma de bani la care are dreptul pentru ca niste indivizi platiti din bugetul public sunt prea plictisiti sa-i semnaleze greseala. Un adevar despre boierii contemporani care, indiferent de culoarea politica, nu s-au schimbat prea mult fata de cei din aristocratia feudala. Atat doar c-au renuntat sa poarte pe cap gugiuman de samur.

ANALIZA: A MAI TRECUT UN AN - CE PRET A PLATIT AGRICULTURA IN 2008

Retipisa pentru tine. Tusa Saveta, tac-su lu’ Mitica, Cercelus - crescator de doua „brune” si tu, cititorule, uite, acum, cu putin timp inaintea Ignatului, cand o sa ciocnim o horinca accizata, care cu bucurii, care cu suparari, cred ca-i timpul unui bilant al anului agricol. Ca nu se face sa-l lasam pe 2008 asta sa treaca pe langa noi ca procesul lui Remes pe langa justitie, nebagat in seama. Asadar, ce-a fost bine si ce-a fost rau in 2008?

Ce-a fost bine. Bine a fost ca-n acest an, fata de 2007, Ministerul Agriculturii nu si-a mai schimbat ministrii ca pe ciorapi. Dupa triunghiul fluctuatiei din 2007, Flutur - Motreanu - Remes, 2008 a stat sub semnul salajeanului Dacian Ciolos. Asta e bine, macar prin prisma stabilitatii si a faptului ca oamenii aia de la Bruxelles au apucat sa-l invete si pe ministrul roman al Agriculturii. Rascolind arhiva de poze am gasit-o pe madama din fruntea agriculturii europene, Mariann Fischer-Boel, dand mana cu Flutur, cu Motreanu sau cu Remes. In poze, femeia, fiica de viticultor danez, avea o privire contrariata, intrebandu-se daca nu cumva in Romania mandatul ministrului Agriculturii este de doar un anotimp. Acum, tinand seama de componenta noului guvern PD-L&PSD, zilele lui Ciolos (sustinut de catre PNL) par numarate. Numai sa nu se repete si-n 2009 fenomenul fluturarii ministrului-anotimp (urmeaza o revenire a ex-ului Flutur?).

Ce-a fost rau. A fost rau faptul ca primii bani europeni prevazuti sa reabiliteze agricultura romaneasca au ajuns la destinatar dupa 23 de luni, abia in noiembrie 2008. In al doilea rand, nici natura si nici boierii de la minister n-au tinut cu agricultorul. Au fost inundatii si-nghet, dar despagubirile au fost tergiversate infinit, autoritatile negociind aiuristic cu „baietii destepti si miliardari” de la firmele de asigurari. Rau a fost si faptul ca despagubirile pentru cabalinele diagnosticate cu anemie infectioasa ecvina au intarziat nepermis, aproape patru ani. Insa cel mai rau e ca statistica ne arata ca din cele aproape 4 milioane de exploatatii agricole individuale din Romania, numai 21,6% ating pragul de rentabilitate economica (ESU) - pentru comparatie, iata procentele exploatatiilor rentabile din Slovenia - 81,6%, Cehia - 65,8%, Estonia - 54,6%, Polonia - 47,2%...

Urarea noastra. Dar dupa rau urmeaza bine, asa ca, multumindu-va tuturor pentru fidelitatea fata de “PIATA agricola”, va doresc “Sarbatori fericite!” si “La multi ani!”. Ne reintalnim pe 9 februarie 2009, cu primul numar al celui de-al patrulea an din existenta ziarului pe care-l tineti acum in maini.

Catalin VISCHI

DUPA PASUNATUL LA DNA, AGRICULTURA A DEVENIT PIROTEHNICA

Ghitica, ce e imbucurator? Dupa episodul spagii la ministru, care le-a deschis orbilor ochii in privinta ciorbei in care se scalda agricultura noastra, iar fostilor ministri Decebal Traian Remes si Ioan Avram Muresan drumul spre DNA, amenajarea pasunilor este facuta cu pirotehnisti. Pentru cei pe care-i doare-n cot despre cum se mai fura fonduri din bugetul agriculturii, scrierea asta se transforma-n lecitina si le reaminteste ce a pricinuit scandalul spagii ministeriale. Un anume Gheorghe Ciorba l-a luat ca intermediar pe Muresan, electronistul de la Agricultura, pentru a obtine niste lucrari de amenajari a unor pasuni. Tactica e de notorietate: pe respectivele pasuni urma sa se faca nimic in schimbul unui purcoi de bani (cine sa mai verifice si pasunile alea, Tanto?). Dupa ce indivizii mentionati s-au fript in ciorba amenajarilor de pasuni, lucrurile par a se fi schimbat acum si „amenajatorii” sufla si-n iaurt. Practic, acum pasunile sunt amenajate... gratuit. Uite, in Alba, pe la mijlocul lunii, in timpul unor activitati de curatare a pasunii din Vinerea s-au descoperit niste proiectile din al doilea razboi mondial. Au venit pirotehnistii si au arat locul. Gratis, nu ca si Ciorba! Pasunea respectiva a ramas ca-n palma, fara spini, buruieni, alea-alea.

Cat despre „Muri”... In fine, pana cand o sa aflam si noi, oficial, ceea ce stim deja, respectiv ca Remes si Muresan nu vor fi condamnati din motive de viciu de procedura, baietii de la anticoruptie au avut o rabufnire de orgoliu. Dupa modelul Al Capone (condamnat pe motive de neplata a impozitelor) si O.J. Simpson (condamnat pentru furtul unor suveniruri care-i apartineau :), Muresan a fost reactivat in fata judecatorilor pe considerent de deturnare de fonduri. Cazul e vechi, cu ceva mai mult de 1 milion de dolari care trebuiau sa ajunga la tarani, pentru depozitarea graului, dar care au ajuns la o firma din Cipru pentru consultanta tehnica. Conform legii talionului, baietii ii cauta chiar acum si lui Remes ceva, in contrapartida pentru inutilul flagrant televizat. „Deci, Ghituca, unde ne pot ei prinde?”...

Legume la centimetru. Pana cand vedem cine pe cine prinde, Comisia Europeana scapa de standardele de greutate si dimensiune ale unor legume si fructe. Motivele: scaderea preturilor (fiind o cantitate mai mare pe piata, pretul va scadea) si a mai atenua birocratia (adica, sa mai elimine din posibilitatile de spaga pe care le au autoritatile responsabile cu includerea sau nu a legumelor in reteaua comunitara de comercializare). Pentru asta s-a facut un regulament de... 300 de pagini. Sa fie totul clar :).

DOI CAI S-AU SINUCIS DUPA ADOPTAREA LEGII DESPAGUBIRILOR PENTRU CABALINE

Calare pe minciuni. Dupa patru ani de la smenuirea taranului roman, prostit de autoritati sa-si deie calul la abator ca o sa-si primeasca banii imediat, Statu’ (Palma-Barba-Cot) a anuntat ca ii da banii. “Bai, daca nu vrei sa-l dai (n.mea, calu’), treaba ta, da’ primesti amenda, c-asa zice legea!”, ii spuneau atunci domnii. Taranul si-a dat calul, “ca are SIDA”, si masina dusa a fost ca si promisiunea cu banii – unui batran din satul maramuresean Cicarlau i-au luat si magarul, betegit si el, chipurile, de “SIDA cailor”. Ei bine, azi zic sa dam cep unei oiege cu horinca: se dau despagubirile pentru caii diagnosticati cu anemie infectioasa ecvina, zice statu’. Si cand scriu “ecvina” ma gandesc, inexplicabil, la un batran maramuresean, Mosu’ Deac, care vrand sa explice unor domni de la Ministerul Culturii ca in comuna e musai sa troneze statuia lui Bogdan Voda (asa se numeste si localitatea) a fost intrebat: “Bine, Mosule, da’ cum sa fie, ecvestra?”. Iar mosul i-a raspuns: “Ecvestra-neecvestra, da’ sa fie pa cal!”. Revenind la decizia dreapta a statului, nu pot sa nu remarc faptul ca acesta a dat-o taman inaintea campaniei electorale. Meschin, ca si asteptarea de patru ani, insa, cum zicea Mosu’, “si-un banut e mai mult ca nimic”. Deci, sa fie primiti.

Si caii se sinucid, nu-i asa? Dupa ce despagubirile au fost trecute-n lege, si dupa ce s-a mentionat ca se vor acorda indiferent daca animalul a fost predat la abator prin intermediar (ce tun si-au tras niste baieti din biznisu’ asta!), doi cai s-au sinucis, de emotie probabil. Povestea s-a petrecut pe Drumul National 13A, intre Satu Mare si Bradesti, caii sarind in fata unui Opel. Masina a fost mai tare, animalele au murit pe loc, dar fericite, fara cip, deci neidentificate si multumite ca suratele lor n-au fost abatorizate degeaba. In cinstea acestei jertfe, propun sa se ridice Monumentul Calului Sinucigas.

Dupa cai, numai lapte si voturi. De la decizia acordarii despagubirilor, adica a respectarii legii, sa pornim pe Calea Laptelui. In UE se poarta o apriga batalie in privinta cotelor de lapte. Unii vor o crestere mare a nivelului cotelor de lapte pana in 2014, an in care acestea vor fi complet eliminate, alte state se tem ca aceasta decizie ar duce la falimentul fermelor mici. Romania se situeaza undeva la mijloc, cum altfel :)?, si sustine solutia de compromis propusa de francezi (care detin presedintia Comisiei AGRI), adica o crestere cu 1% in fiecare an din urmatorii cinci. E normal, ca noi si trecerea la economia de piata am facut-o treptat. Ca si respectarea legii privind despagubirile.

FOSTUL DIRECTOR-PESTICID SI AL CAPONE, IL STII – LASER, FRATE!

Nelu de la Hunedoara. Il mai tineti minte pe Ioan Simion?, Nelu pentru prieteni si, de-o vreme-ncoace cred ca si pentru procurorii de la DNA Alba. Omul e fostul director al Directiei Agricole Hunedoara, care anul acesta, in martie, a primit un martisor de la procurori, fiind trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice si fals intelectual. Adica, ce-a facut, frate, Nelu de la Hunedoara? Zic „baietii” c-ar fi folosit masinile institutiei in interes personal si ca in acest fel ar fi prejudiciat Ministerul Agriculturii cu 94.639 de lei :) - asta e un fel de Al Capone redivivus, ca si pe ala l-au ascuns pen’ ca nu si-ar fi platit taxele la stat.

Pesticidul bahic. Da, nu v-a lasat memoria. Da, va aduceti bine aminte. Nelu de la Hunedoara e acelasi individ care, aflat in trafic cu masina institutiei, a refuzat sa fie testat cu etilotestul de catre politisti. Dupa ce i s-au recoltat probe biologice, surpriza! Simion consumase alcool peste limita legala. Bine, el a sustinut ca nu a baut, ci a fost “afectat” de solutia cu care stropise pomii din gradina personala, de s-au intrebat unii: „Cat de mare e gradina Domnului?”. Domnului Nelu de la Hunedoara, evident.

Alte doua dosare. Da’ de ce ne-am fi reamintit de acest Simion? Pentru ca acum a fost trimis iar in judecata, pentru alte doua dosare (s-or fi „trezit” procurorii): abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si instigare la infractiunea de abuz in serviciu. Numai ca, de data aceasta, acuzatiile vizeaza „fapte mai serioase” :). Zic procurorii ca Nelu de la Hunedoara, uzand de functia sa de bastan peste agricultura falimentara din judet, ar fi dispus plata a 19.032 de lei de la Directia Agricola Hunedoara catre o societate comerciala din Hateg, desi aceasta nu a prestat vreun serviciu si nu a predat vreun bun Directiei Agricole. Apoi, omu’ ar fi “determinat-o cu intentie” :) pe directoarea economica sa-i aprobe un avans de 1.000 de lei, desi era suspendat din functie. Oricat ma abtin, marturisesc ca zambesc (bine, chiar rad). Frate, da’ chiar pe Nelu de la Hunedoara sa-l gasiti cu gainarii d-astea? - Al Capone, frate, il stii... laseru’. Uite, am curaj sa avansez un scenariu. Sa zicem ca deja o firma, poate chiar din Hateg :), i-a pregatit deja suma aia cu care “a prejudiciat” bugetu’ buget al statului mioritic, achita “prejudiciul”, care pentru niste “oameni seriosi” inseamna bani de covrigi, si, nemaiexistand prejudiciu, Nelu primeste “ceva” cu suspendare. Deci, ’geaba vointa, daca nu-i putirinta, “baieti” - “putirinta” poate fi inlocuit cu stiinta (cunoastere).

PROCESUL DE AMANARE A SPAGII MINISTERIALE

Un daco-roman bestseller. Procesul celui care timp de sase luni a fost ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remes, a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pentru cei care n-au retinut vremelnica sa trecere pe la carma naufragiatei agriculturi autohtone, o mentiune: Remes este ministrul care a demisionat in urma acuzatiei de luare de mita. Un plic cu 15.000 de euro, spun procurorii, si niscaiva produse agro-alimentare („Ba Ghituca, vreau sa dau la Remes o suta de litere de palinca de-aceia veche, ma, inteleji? Sau doua sute... Ii place sa beie, ma, inteleji?” - copyright Gheorghe Ciorba, miliardar parvenit, metamorfozat in agent DNA cablat). Produse agro-alimentare, din fidelitate, probabil, pentru domeniul pe care-l conducea. Mai sustine cineva ca nu mai sunt meserii in care se plateste „in natura”?

Avocatii Caltabosului. Ficatul, inima, plamanii si splina se pun la fiert impreuna, iar carnea se pune la fiert separat. Asa incepe prepararea caltabosului. Spaga la ministru, transmisa pe televiziunea nationala ca si „revolutia” si botezata „Afacerea Caltabosul”, a declansat punerea la fiert, in ancheta, a lui Remes si Muresan (alt ex-ministru al Agriculturii, cunoscut sub numele „Electronistul”). Ciorba, pe post de carne, a fost pus la fiert separat, ca un martor ilicit, deconspirat, dar esential. Din aceasta ciorba penala, dupa un an (!), adica acum, dosarul a ajuns la instanta de judecata. Prima runda, in 12 septembrie, a consemnat prima amanare. Motivatia: Muresan a anuntat ca vrea sa-si angajeze un avocat si sa studieze dosarul. A doua runda, in 6 octombrie. A urmat a doua amanare. Motivatia: Ciorba nu-si angajase avocat, „inteleji”? A treia runda e programata in 5 noiembrie. Pronostichez ca atunci Remes o sa vrea sa-si angajeze avocat. In ritmul asta procesul o sa-nceapa la anu’. La anu’ si la multi ani!

Revenind la daco-roman. Cine castiga din tergiversarea acestui proces, despre care nu sunt certitudini ca se va finaliza inainte de a doua venire a Mantuitorului? In principal, trioul Remes-Muresan-Ciorba (poate prind prescriptia :), iar afacerile le merg bine-mersi inainte - numai ferma de porci a ministrului demisionar incaseaza miliarde de lei vechi de la stat, ca subventii). Apoi, avocatii - platiti la durata. Poate si procurorii, pentru ca, uite, li se cere planul la demnitari corupti... Dar noi, astia care n-am luat caltabosi „pe silvici”, cum zicea Ghituca? Lasa, ma, ca am luat si noi o recompensa: nu noua ne-au dat ei filmul ala de capa si spaga, la televizor? Pai, vezi, pentru popor circ si pentru ei paine!

Catalin VISCHI

ATTILA, ROMANUL CARE A PATENTAT MAMALIGA

Mamaliga, my love. In primul an avea 9 metri. Anul urmator a crescut pana la 61 de metri. Ca Fat Frumos din malai, anul urmator s-a facut de 81 de metri, iar in al patrulea an masura 135 de metri! - pacat ca dan-diaconescu-in-direct nu era pe faza, pen’ ca facea un serial care ar fi batut-o-n audienta pe Elodia. In fine, anul acesta, la cinci ani, a atins dimensiuni apocaliptice: 150 de metri si 32 de centimetri! Statistic, aceasta e povestea mamaligii de Turia, o comuna din judetul Covasna. Performanta a fost certificata de Serviciul de Metrologie, de o comisie formata, printre altii, de un notar public, si de un reprezentant al Academiei Recordurilor Mondiale :).

Cine e Attila? Folclorul de strada acrediteaza ideea ca in spatele fiecarui barbat puternic sta o femeie deosebita (logic, oarecum :). Ei bine, in spatele povestii depre dospirea anuala a malaiului sta un barbat: Attila. El e cel care anul trecut a inregistrat pe numele sau acest produs traditional la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM). Primar in comuna Turia, omul zice ca nu va permite nici unei alte persoane sa foloseasca mamaliga pentru a obtine celebritate.

Argumentul lui Attila. Primarul Attila, cel care a avut ideea prepararii celui mai mare bulz din lume si cel care i-a dat numele sau botului de mamaliga, nu are nimic impotriva bucatarilor care vor utiliza reteta, cu conditia ca nici unul dintre ei sa nu atenteze la recordul mondial de la Turia. Dupa cinci mobilizari consecutive de forte locale (ciobani, femei, copii, politisti, alea-alea), Attila si-a castigat acest drept. Basca docomentu’, adica actul emis de OSIM.

Reteta mamaligii lui Attila. Cand se prepara bulzul lui Attila, in comuna se opreste circulatia rutiera. Strategia retetei: se-ntind niste mese, se toarna o patura de mamaliga, se presara „branza de cea mai buna calitate” si, la comanda primarului Attila: „1, 2, 3!”, se ruleaza mamaliga. In final se obtine un fel de rulada de mamaliga umpluta cu branza. Ingredientele pentru ultimul bulz-record au fost 400 de kilograme de malai si 150 de kilograme de branza de oaie. Apa n-a contabilizat-o nimeni, doar era un moment istoric a carui „udare” nu se face cu apa! Punand in balanta ritmul de crestere al bulzului lui Attila, care de fapt nu-i bulz, ci rulada :), anul viitor acesta va atinge 170 de metri. Mie-mi place acest roman, Attila, care a patentat mamaliga. E un fel de Serghei Bubka al mamaligii. Desi ar putea turna direct un mamaligoi de 200 de kilometri, el a ales sa depaseasca recordul treptat, putin cate putin. De dragul competitiei.

Catalin VISCHI

POLITIA MERELOR SI DRAMA ADAPARII CU APA MINERALA

Mere rosii. N-o sa va albastresc rabdarea, intru direct in subiect cu un remember despre recensamantul merelor. Pe vremea lu’ Ceasca n-aveam kiwi (nici macar Discovery, sa salivam la televizor), dar, de bine de rau, aveam mere. Astazi, livezile s-au dus pe pustii, in locul lor crescand cartiere de vile. Ceea ce e bine, daca n-ar fi rau, pen’ ca rontaim mere de carton din import, iar din vile nu creste nimic comestibil. In fine, culegatorii s-au orientat si, uite, dupa capsunarii pripasiti in Peninsula Iberica, au aparut merarii. Peste 100 de satmareni din Dorolt, Lazuri sau Vetis merg cu bicicleta in Csenger (Ungaria), la cules de mere. Sezonierii castiga vreo 3.500 de forinti (52,5 lei) pe zi.

Mere albastre. Pentru a demonstra ca mai exista si politisti neinformati, seful Politiei Comunitare din Zalau a ordonat unor agenti, vreo 12 care isi omorau plicitisul la o septica, sa-i culeaga merele din livada (nu mare lucru, circa un hectar, sa traiti!). Vazandu-se cu merele-n caruta, mai exact in butoi, politistul sef si-a facut, ca tot omu’, niste palinca (“sa fie de sarbatori”). Acum da cu subsemnatul pe la Consiliul Local pe motiv c-ar fi creat “un cadru intimidant, ostil, degradant”, in care “nimeni nu indraznea sa miste in front”. Nimic nou pe frontul de nord-vest, veti spune, dar, intreb regulamentar: daca politistul stia de dorul satmarenilor de cules mere, oare nu-i invita-n livada cu chipiu? Chiar doar nici in curtea (livada) politistului nu cresc mere albastre.

Vaci cu noroc. O joiana gestanta din Alba Iulia, dupa ce a mancat peste masura porumb dintr-un lan din apropierea raului Mures, scapata de sub supravegherea cowboy-ului sef si, ma gandesc eu, blestemata de proprietarul culturii, a cazut in rau. Pana la urma au salvat-o pompierii, de unde deducem ca, asa cum exista trifoi cu noroc, ala cu patru foi, exista si vaci cu noroc. Ce-a manat-o la rau?, ca doar nu a mers la scalda ca sa scape de canicula. Ei, o fi fost sfarsita de sete dupa atata porumb.

Vaci fara noroc. Sa ramanem la solemnul act al adaparii pentru ca, veti vedea, nu toate vacile-s cu patru foi. Bovinele din satul timisean Hitias traiesc timpuri dramatice. Au interdictie la apa minerala! Nu e o gluma, vacile acestea, niste burghezoaice care se lafaiau in lux, se adapau din izvoarele minerale din zona. Acolo, pana si la arteziana din centru’ satului curgea tot apa minerala. Insa, intrucat concentratia de fier a devenit tot mai mare, edilii locului au reorientat vitele la adapat spre raul Timis. Interdictie pe adapat vaca la arteziana cu minerala.

Cea mai grava diferenta dintre un fermier olandez si unul roman

Fermierul olandez. Frank n-are nicio nemultumire vizavi de mediul de viata. Habar n-am cum i se spune in Tilburg, un burg din Brabantul de Nord, poate nea Frank, baciu Frank sau pur si simplu Frank. Eu o sa-i zic franc, Frank. Ideea e ca ca Frank van Oorschot face parte din cei peste 50% dintre fermierii olandezi care seara stau linistiti pe prispa casei, savureaza o pipa si citesc, imperturbabili, “Netherlands Post”. Fara nicio grija. Megiesii lui Frank, daca sunt “iritati” de ceva, ca sa-i citez pe oamenii de la compania de sondare USP Marketing Consultancy din Rotterdam, sunt iritati pe companiile de transport in comun care au rarit autobuzele in… catune! Asta e cea mai mare nemultumire a fermierilor olandezi. Poate de aceea Frank n-a venit in Maramures cu rata (un soi de autobuz care circula pe rute rurale - explicatie utila doar domnilor din “birourile agricole”). A venit cu avionul. Dupa ce maramuresenii l-au plimbat sa-i arate care-i schepsisul agriculturii romanesti, “intr-un schimb de experienta” au zis oficialii, de parca noi am putea oferi experienta la schimb :), Frank a conchis: “Aveti multe de facut pentru implementarea politicilor comunitare”.

Fermierul roman. Ion are un infinit de infinite de nemultumiri vizavi de viata sa. In Lapusul romanesc, un burg :) din Maramures, i se spune Cercelus. Eu o sa-i zic, evident, tot asa. Ideea e ca Ion Coste, zis Cercelus, face parte din cei 99,99% dintre fermierii romani care seara se prabusesc franti de munca, direct pe prispa casei, savurand un somn fara vise si necitind, imperturbabili, nimic. Adorm cu toate grijile zilei de maine. Daca il intrebi pe Cercelus, un “fermier” care s-a angajat ciurdar al propriilor sale Brune de Maramures, ce-l irita, o sa-ti recite “nemultumirile agricole” pana cand te apuca seara si el se prabuseste, frant de oboseala, ma repet, direct pe prispa casei, in fapt un bordei in care traieste pe perioada verii, “ca-i mai aproape de pasune”. De la pretul de achizitie al laptelui, distanta pana la centrul de colectare, “sapardurile care se dau numa’ pa interes” sau, daca tot am ajuns la interes, lipsa de interes a “statului” fata de taran. “Pe nime’ nu doare nici, ma scuzati!, in fund de noi. Vai de biata noastra ce saraci am ajuns. Numa’ la alejeri mai vin boierii sa ne coate (n.mea, caute)”.

Cea mai grava diferenta. In noianul care-i diferenteaza pe fermierul olandez de taranul roman, cea mai grava nu este performanta agricola sau standardul de viata, ci modul in care autoritatile i-au furat taranului roman legitimitatea asupra mandriei de a fi om.

DE CE AVEM CEA MAI SCUMPA CARNE DE PORC DIN EUROPA

Uraaa, am infrant! In a treizecea saptamana a anului, cu toata saracia noastra am reusit in sfarsit sa producem cea mai scumpa carne de porc din Europa! E drept, in fata noastra mai sta Grecia, tara unde nici naiba nu mai creste porci, pen’ ca elenii sunt consumatori de peste si pasare, insa pana cand aceste randuri vor ajunge la voi poate se-ntampla sa devenim oficial fraierii Europei.

Negru pe alb de Bazna. Celor care pastreaza o urma de scepticism in privinta afirmatiei le ofer argumentul in pagina 12, unde troneaza cotatiile oficiale in cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Negru pe alb, ca un porc autohton de Bazna, scrie ca producem 100 de kile de carne la pretul de 194,26 de euro (adica, la pret de en-gros, aproape 2 euro pe kilogram!).

Cine pierde. Evident, nu pierd potentialii importatori din tarile comunitare, ei oricum nu cumparau de la noi din cauza de pesta porcina si apoi din cauza de pesta-Smithfield. Asadar, in fata acestei contraperformante a noastre bogatii reactioneaza ca vegetarienii: ii doare-n basca. Insa cineva pierde din cauza pretului astronomic la carne. Cine? In ordine: populatia (adica noi, platitorii de taxe care n-am trecut la religia musulmana), marii crescatori de porci, zootehnistii si politicienii care guverneaza. Ultimii nu pierd mare lucru, decat capital electoral, ceea ce nu doare si nici nu saraceste, asadar sa-i excludem din ecuatie - in fond, de 18 ani si ei (orice titulatura poltiica ar avea acesti „ei”) ne-au exclus dreptul de a trai bine. Inutil sa vorbim cum pierd consumatorii, alocand mai multi bani pentru carnea de porc. Zootehnistii pierd deoarece carnea scumpa va cauza un regres al consumului, implicit, nefiind cerere, se va reduce si oferta. Sansa lor? Sa se reorienteze spre fermele de chinchilla :). In fine, marii crescatori se lovesc de pretul impus de abatoare, care au alternativa achizitionarii materiei prime din statele comunitare (spuneam, oriunde altundeva e mai ieftin). Bine, isi mai scot ei parleala din subventiile de la stat, deunazi un fost ministru al Agriculturii, dupa ce si-a ingrasat porcii din crescatoria proprie si i-a dus la abator, si-a ingrasat si contul cu vreo 2 miliarde de lei vechi. Si asta e portia doar pe prima jumatate a anului. Asa, sa tot faci caltabosi!

Cine castiga. De castigat, castiga marii crescatori europeni, care, uite!, au facut lobby la Comisia Europeana sa-i lase si pe procesatorii romani sa exporte produse din carne de porc pe piata comunitara, dar numai daca achizitioneaza carnea de la ei. Si asa o sa mancam noi, europenii, salam de Sibiu cu carne din Hamburg.

CAZUL “BACOVA”: CE NU VREA SA INVETE SMITHFIELD

Deasupra marii. Bacova-i un sat din Timis, halta-nainte de Buzias. Topografii zic ca-i cocotat la 118 metri deasupra marii, dar asta e important doar pentru statisticieni si pentru megiesi. La mijlocul secolului al XIX-lea, svabii din Mosel-Saar-Ruwer, viticultori experimentati, s-au stabilit acolo si au transformat dealul Silaghiului intr-o mina de aur. Pe atunci, Bacova mirosea nobil a riesling, schiller sau burgunder (soiuri de vita de vie). Surprinsi de instaurarea regimului comunist intr-un “prizonierat” de multe zeci de ani, svabii au parasit locul abia dupa decembrie ’89. In urma lor a ramas mirosul dulceag de noblete. Pentru putin timp...

Deasupra putorii. Astazi, simtul olfactiv al Bacovei este complet atrofiat. De ceva vreme, fosta colonie viticola s-a transformat in ferma de porci, iar duhoarea a impanzit satul. Doar absurdul spera ca porcii miros a Chanel, insa oamenii corporatiei americane Smithfield, crezand probabil ca in fosta bijuterie viticola nu duhneste suficient, au supraaccentuat putoarea de sorginte suina.

Deasupra legii. De curand, a devenit oficiala constatarea ca ferma de porci a corporatiei Smithfield este suprapopulata. Adica incalca legea. Inspectorii de la Directia Apelor Banat au amendat Smithfield cu 80.000 de lei pentru poluare, parte din acesti banii fiind pentru suprapopularea fermei din Bacova.

Deasupra pericolului. In urma cu un an, tot din cauza suprapopularii si tot la fermele Smithfield, s-a redeclansat pesta porcina clasica, iar Romania a fost sanctionata de UE cu prelungirea carantinei. “Amenda” europeana a venit cu doar cateva zile inaintea inspectiei finale pentru constatarea eradicarii pestei in Romania, ceea ce ar fi coincis cu dreptul de export pe piata comunitara a carnii de porc.

Deasupra concluziei. De departe, faptul ca americanii n-au inteles nimic din amenzile de atunci seamana cu proverbul despre ala care nu se apleaca nici dupa ce da o data cu capul in tocul usii. De aproape, imitarea cu consecventa a greselilor (in cazul Smithfield a incalcarii legilor europene) nu e cauzata de prostie, ci de infatuare. De infatuarea celui care-si ia dreptul de a nu respecta legea, pentru ca un calcul economic ii arata ca si dupa plata amenzii obtine un profit mai mare incalcand normele decat respectandu-le. Istoria consemneaza din cand in cand asemenea cazuri, petrecute in republici bananiere. Pentru ca nu vad banane in nicio livada din jur, ma gandesc ca ar trebui sa incepem sa cultivam. Sau sa-i convingem pe cei de la Smithfield ca nu suntem o tara bananiera si ca trebuie sa ne respecte legile.

S-A DECIS: OMU’ SI BOU’ AU DREPTURI LEGALE

Îl stiti pe Bragi? Pentru mam’ mare, mamitica si tanti Mita, care nu citesc “Morgunbladid” la nessu’ de dimineata, o mentiune: Bragi Einarsson e un fermier islandez. Ei, omul asta, care traieste în “Tara de gheata”, cultiva… banane! Cei care se gandesc ca trebuie sa fii dus cu pluta sa cultivi banane în tara care “gazduieste” cel mai mare ghetar din Europa (un strat de gheata de 900 de metri grosime!) se înseala. Totusi, cat de competitiv poti sa fii ca islandez într-o nedreapta competitie cu bananele produse în tropicala Costa Rica? Ca-n reclama la Adidas Torsion, daca vrei cu adevarat, poti! De pilda, energia consumata de ferma lui Einarsson e gratuita, provenind de la vaporii unui izvor vulcanic cu temperatura de 160 de grade Celsius. Asadar, omul nu-si consuma banii pe factura la energie, are o productie nepoluanta si, cel mai important, proaspata. Înca din 1930, într-o tara în care principala recolta e fanul (în zapada chiar nu creste nimic!), fermierii islandezi si-au construit ferme langa izvoarele termale. Si au devenit profitabili, fara subventii. Am vrut sa va spun aceasta poveste-pilda despre barbatie, vointa si reusita, despre neteama de munca, despre cei care au supus gerul si au îmblanzit gheata. Si despre cei care fac bani din agricultura într-o tara în care în Luna lui Cuptor sunt 13 grade Celsius, fara sa se scoata cu subventii pentru înghet. Dar sa revenim la seceta noastra…

Ca omu’, si bou’. În timp ce în Islanda fermierii scot legume si fructe din gheata seaca, la noi canicula cauzeaza neputinta. Aneseveseau’ a elaborat o strategie de “combatere a efectelor temperaturilor ridicate asupra sanatatii si bunastarii animale”. Conform acesteia, cand e canicula, taranu’ romanesc nu mai are voie sa-si munceasca animalele. Bou’, calu’, vaca, alea-alea trebuie tinute la umbra si racorite cu apa. Daca te-ntorci de la targ cu caruta pe centura ocolitoare (care nu exista!) si te-a prins canicula, ala esti. Adapostesti calu’ si astepti întunericul, pentru ca si tractiunea (carutei) e considerata munca. Aplicarea ad-literam a normelor de bunastare a animalelor într-o tara în care nici omul nu traieste ca europeanul pare un exces de zel. Nu de acelasi exces de zel a dat dovada aneseveseau’ cand nu i-a informat pe crescatorii de animale ca 15 tari UE sunt în zona de restrictie din cauza bolii limbii albastre (bluetongue) si ca nu trebuie sa importe animale de acolo. Ce se întampla cu cei care au importat animale pentru a-si dezvolta fermele? Suporta pierderea. Dar sunt multumiti pen’ ca au fost atentionati de strategia prin care omu’ si bou’ au drepturi egale.

RASII, CAVIARUL, CIOBANUL SI PORCARUL

Nemultumiti de... noi! Peste 70% dintre romani sunt nemultumiti de viata lor. Oamenii isi exprima nemultumirile oriunde, la sapa, la boldu’ din sat, in fata primariei sau asteptand rata in Brancasestii Tisei. Aia-s de vina! Adica, mereu politicienii. Cu toate astea, acum la spartul campaniei electorale sesizez ca peste 70% dintre romani si-au reales primarul (adica administratorul locului in care traiesc). Deci nu „aia” is de vina!? In acest caz, logica spune ca ar trebui sa ne-apucam sa muncim. Din pacate, n-avem alta sansa :). Am aflat ca in padurile din nordul Harghitei traiesc 60 de rasi. Ce mare chestie? Nu vedeti cati rasi traiesc printre noi, pe langa casa omului nemultumit?

Dar avem caviar! Cu toata saracia natiei, avem o veste buna: pana la sfarsitul anului o sa avem in galantare carne de sturion autohton, iar peste trei ani - caviar de... Banat. Trecand peste aparentul absurd al situatiei, initiativa Facultatii de Zootehnie si Biologie din Timisoara este de laudat, mai ales in contextul in care acvacultura romaneasca mai exista doar de dragul scriptelor de pe la minister. Cu banii de pe un proiect de 1,3 milioane de euro, banatenii (cu reverenta, tot ei sunt fruncea si de data asta) se vor ocupa de cresterea superintensiva a sturionilor si de colectarea icrelor negre. Sectia de piscicultura a Universitatii timisorene a achizitionat deja primele exemplare de cega din Germania, iar in urmatorii ani va fi aclimatizat sturionul siberian, apreciat pentru ritmul alert de maturizare. Odata perfectata tehnologia, investitorii interesati de acvacultura vor putea multiplica proiectul (la scara micro), contra unei sume modice.

Insa nu toti sunt orientati. Dupa doua zile de cautari, jandarmii montani din Hunedoara l-au gasit pe un cioban care plecase spre stana sa de pe Varful Tulisa, dar ajunsese altundeva, pentru ca se ratatcise. E un fel de „ai uitat unde ti-e casa”. Pentru a nu se repeta situatia, amuzanta doar in aparenta, militez pentru dotarea ciobanilor cu busole si absolvirea unui curs de orientare.

Intaiul porcar al lumii. Compania americana Smithfield, responsabila cu redeclansarea pestei porcine in Romania, conform autoritatilor statului, nu se simte confortabil nici in Polonia. Sau, ma rog, nu se simt taranii polonezi confortabil din cauza companiei americane. Cel mai mare procesator mondial de carne de porc a fost acuzat si in Polonia ca polueaza aerul si apele fantanilor din mediul rural, acolo unde americanii si-au dezvoltat ferme. Reactia e similara cu cea din satele timisene, pentru ca, Unchiule Sam, putoarea nu are frontiere si nici bun-simt.

POLITICIENII LUI PACALA DIN AGRICULTURA ELECTORALA

Pacala. Pacala n-a murit. Dar a intrat in politica. Ceea ce inseamna cam acelasi lucru. Sarind din snoavele populare direct pe scena politica, Pacala si-a dat sarmul pe capital electoral. Si nu mai are niciun haz. Desi s-a indepartat de lumea satului, politicianul Pacala a executat recent un spectaculos come back. A revenit in mediul rural, la prostime. A cerut voturi in schimbul unor promisiuni. Cat despre Tandala… Ala-i un prost, nu-l votati! Ca din cauza lui a ajuns agricultura asa cum a ajuns. Uite patru exemple de lucratura agricola electorala. Spuneam, il cheama “ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici!”. Aista-i Pacala!

Cluj. Numit pe filiera democrata ca sef al deseveului clujean, Alexandru Duma a fost lasat fara umbrela in ploaia liberala si a demisionat ciuciulete. Fulgerul l-a declansat prefectul filosof Calin Platon, un liberal care l-a gonit pe democratul Duma sub teiul (mi-a zis batranul Sofronie din Lapus ca “aista-i sanguru’ copac su’ care nu te trazneste”) Comisiei de disciplina, indeplinind pe ultima suta de metri ante-electorali pohta partidului.

Harghita. Candidatul UDMR la sefia Consiliului Judetean, Borbely Csaba, a protestat electoral cu cartofi stricati lipsa de spijin a cultivatorilor din zona. Dupa ce-a imputit centrul municipiului Miercurea Ciuc, campania politica a avut un continut ridicat de amidon.

Mures. Candidatul PNL la presedintia Consiliului Judetean, Minodor Dobre, a mizat pe lactate. In Rapa de Jos si Dumbrava, doua sate uitate de lume din comuna Vatava, Minodor a incalecat minotaurul (jumatate om, jumatate taur) electoral si le-a promis taranilor ca, daca il vor vota, ii va uni intr-o asociatie si ii va sprijini in negocierile cu procesatorii.

Covasna. Partidul Civic Maghiar a mizat in aceasta campanie pe silvicultura. In centrul municipiului Sfantu Gheorghe, cu fostul premier al Ungariei (Viktor Orban) alaturi, pecemistii au distribuit zece mii de plicuri cu seminte de brad, acest arbore fiind simbolul electoral al partidului.

S-am incalecat pe-o sa. La inceputul campaniei electorale, cocotat la tribuna, un Pacala politic din Maramures zbiera surescitat ca va castiga “ala care va manipula mai bine”. N-am inteles de ce trebuia implicata si agricultura in aceasta batalie care s-a dat, dupa cum zicea un alt Pacala politic, “pen’ ca a mai ramas de furat”. Pai, fratilor, regret, va dezamagesc: in agricultura s-a furat deja tot! N-a mai ramas decat numele. Asa ca efortul neuronal de a propaga minciuni agricole a fost inutil. La masa rurala de manevra mergea si duda aia cu pensiile, parol, Pacala!

DE CE AGRICULTURA ISI FACE HARAKIRI DOAR IN JAPONIA

Pai bine, bai... Aveam o dilema. Bine, de regula am multe dileme (apropo, astora cu multe dileme li se spune dilii?), dar... Cat de prost mai poate sa mearga agricultura in Romania? Practic, pana unde potopu’ lui Noe mai putem decadea? Si, mai ales, din ce cauza? Ni se tot baga in fata aia cu comunismul care a stricat atat de mult, de nu mai putem noi democrat-capitalistii sa dregem. Adica, toti suntem prosti? Uite, de exemplu, Franta, pana la o vreme condusa de comunisti a ramas o forta in agricultura mondiala. Pai bine, bai, ne compari pe noi cu Franta?, m-a intrebat superior un nene-sef intr-o institutie de stat care isi ia leafa pe principiul ca s-ar ocupa de agricultura. Bun, atunci, Japonia, ca asta-i o tara insulara, decimata de ape si calamitati. Niste orez, trestie, ceai, ceva legume, pomi fructiferi. Mai cresc viermi de matase si pescuiesc (locul 3 la nivel mondial). Astia, pe care natura nu-i ajuta cu nimic, cum pot sa faca agricultura performanta? Nu cumva pentru ca muncesc, au onoare si nu fura? Onoarea lui Matsuoka. Deci, Japonia… In urma cu exact un an, in mai 2007, acuzat de coruptie, ministrul japonez al Agriculturii, Toshikatsu Matsuoka, s-a sinucis de jena ca va fi luat la intrebari de Parlament. Presa de atunci semnala siderata harakiri-ul din agricultura nipona, cu toate ca Matsuoka nu si-a pus capat zilelor prin tehnica samurailor, ci mult mai contemporan, spanzurandu-se de clanta de la sufragerie. Matsuoka era implicat in mai multe scandaluri financiare, cel mai grav constand in faptul ca doua dintre comitetele sale de sprijin electoral au primit cateva milioane de yeni din partea unui grup de companii pentru lucrari publice. Ulterior, acele companii au castigat mai multe licitatii in cadrul unei agentii de gestiune a fondului forestier, controlata de guvern. Va suna cunoscut, mioritic? Tacerea lui Remes. In urma cu opt luni, in octombrie 2007, tot un scandal al dirijarii unor licitatii a stat si la baza debarcarii fostului ministru roman al Agriculturii, Decebal Traian Remes. De jena ca va fi luat la intrebari, lui Remes i s-a prezentat demisia pe care a fost pus sa o semneze in alb la numirea in functie. Bun, de atunci, Remes tace, refugiat in vasta sa vila din Baia Mare, inciudat pe satmareanul Mitica Ciorba (“agentul DNA care l-a dat in primire”), inciudat pe presa, inciudat pe tot. Refuza orice dialog, orice explicatie publica, de parca e acuzat ca a luat mita ca femeie de serviciu, nu ca ministru. Cat despre onoare… vorba Leancai lui nenea Iancu, “las' ca i-o repereaza domn’ Mitica”. Mitica Ciorba.

POVESTEA METAMORFOZELOR LUI CEA’SESCU SI A DIRECTORULUI-ERBICID

Cea’sescu. In urma cu 60 de ani, dupa ce comunistii au instaurat teroarea in Romania, seful sleahtei rosii, Gheorghe Gheorghiu-Dej, l-a numit in functia de ministru al Agriculturii pe fostul sau partener de celula din ’43, de la inchisoarea din Targu Jiu. Singura ratiune pentru care acesta a devenit primul sef al agriculturii comuniste: era fiu de tarani. N-a mai contat ca tanarul comunist de doar 29 de ani fugise de acasa la 11 ani, prestand ca ucenic de cizmar. Se numea Nicolae Ceausescu si din functia de ministru al Agriculturii a dirijat cooperativizarea fortata, ordonand reprimarea taranilor care se impotriveau. Dupa ce a devenit dictatorul presedinte al statului comunist, Cea’sescu, cum se recomanda el insusi, in clipele de nostalgie dupa Ministerul Agriculturii, dadea directive despre cum tre’ recoltat bobul de grau si cum se indeplineste planul la hectar. Dupa sase decenii de la acest nefericit experiment, in care un sef de stat se pricepe la orice, inclusiv la agricultura, Romania traieste ingrozita o dureroasa metamorfoza. Base’. La inceput de mai, zburand, fal-fal, cu elicopterul prezidential spre Neptun, Traian Basescu s-a speriat. Putin. “Am vazut foarte multa culoare galbena, rapita, foarte multe culturi agricole inlocuite cu rapita pentru biodiesel. Ma tem ca nu avem o strategie agricola si ieri, cu consilierii la Cotroceni, am stabilit sa luam legatura cu institutiile guvernamentale implicate pentru a vedea cat de departe merge Romania cu optiunea pentru biodiesel in detrimentul hranei”, a spus Basescu, accentuand ca, dupa cum crede el, “o treime din suprafata este acoperita de rapita si aici lucrurile nu pot sa mearga la intamplare”! Pana la urma, Cea’sescu a murit sau ce?! La scurt timp dupa ce si-a prezentat strategia agricola in fata Biroului Politic al PNL, apoliticul ministru al Agriculturii, Dacian Ciolos, a gasit timp si sa-l linisteasca pe presedinte: “Siguranta alimentara a Romaniei nu e afectata de cresterea suprafetelor cultivate cu rapita”. Albina-erbicid. Fara nicio legatura cu priceperea la toate, mai degraba cu priceperea la nimic, in Merei (jud. Buzau), fostul director al Directiei Agricole Buzau a reusit sa cauzeze moartea a catorva milioane de albine, dupa ce si-a erbicidat culturile de rapita si nu le-a spus si apicultorilor din sat ce vitejie a savarsit. Ca tot am vorbit de metamorfoze, “erbicidatorul” pare reincarnarea similarului sau din Hunedoara, care a fost depistat beat la volan dupa ce a consumat pesticidul cu care si-a stropit livada, dupa cum a declarat politistilor de la Rutiera.

CE SE URMARESTE PRIN SCANDALUL VACCINULUI MARKER

O SFERA OCULTA. “Gardianul” a declansat un serial de presa care acrediteaza ideea ca vaccinul de tip marker utilizat anul trecut pentru combaterea pestei porcine din exploatatiile profesionale este “apa chioara”. Pornind de la premisa ca investigatia ziaristilor este de buna credinta, iar informatiile sunt reale, fapt care, dupa confirmarea oficiala, ar trebui sa cauzeze demisii la varful sistemului sanitar-veterinar si cercetari penale, remarc si o periculoasa incercare de manipulare a acestui scandal inspre o sfera oculta. “Avocatii” concernului Smithfield au acreditat ideea ca ineficienta vaccinului marker, si nu nerespectarea normelor sanitar-veterinare!, ar fi cauza aparitiei focarelor de pesta porcina la fermele companiei americane. Pronostic: in zilele urmatoare va aparea un articol care va sublinia explicit acest fapt, ceea ce ar conduce spre o solicitare a companiei americane ca autoritatile romane sa reanalizeze cererea de despagubiri. Si fiindca pentru a intelege ratiunea manipularii trebuie sa urmaresti drumul banilor si numarul acestora, sa mentionam scorul strategiei: 11,5 milioane de euro (despagubirile solicitate de Smithfield).

AVOCATUL. Presedintele Patronatului Roman al Carnii de Porc, Gheorghe Caruz, a declarat la BBC ca nu este foarte surprins ca vaccinul marker nu e eficient. Altfel cum s-ar explica aparitia focarelor de la fermele Smithfield din Timis, s-a intrebat Caruz, uitand ca, fiind el insusi proprietar al mai multor ferme, si porcii sai de la Tichilesti au fost vaccinati cu acelasi vaccin marker, insa acolo nu s-a semnalat aparitia pestei.

SPECIALISTII. Crescut la bloc, fara porc in balcon (nu sunt George Clooney!), am intrebat specialisti veterinari de prestigiu despre posibilitatea ca de pesta declansata in Timis sa nu fie vinovat Smithfield. Concluzia: nu. Argumente: conform normelor veterinare, la 21 de zile de la vaccinare se recolteaza probe de sange si, in caz ca acesta nu a creat imunitate, se poate reclama ineficienta vaccinului - aceste rezultate se inscriu in buletinele de analiza (care se pare ca lipseau la Smithfied); chiar daca vaccinul e bun, imunitatea nu se instaleaza sau se instaleaza defectuos in caz de stres al animalelor (stresul e cauzat si de suprapopulare, cazul Smithfield) - in Planul national de combatere a pestei figureaza ca suma de despagubire pentru fermele profesionale 6,8 milioane de euro, desi in acest sistem de exploatatie exista doar 25% din porcii din Romania (pentru restul de 75%, crescuti in gospodariile populatiei, s-au prevazut doar... 222.000 de euro).

REZULTATUL. Si uite asa, in a 15-a saptamana din 2008 am ajuns sa avem cea mai scumpa carne de porc din UE, dupa Bulgaria. Pentru ca suntem bogati nevoie mare si ne permitem. Ne permitem pesta porcina.

MIORITA A MURIT. TRAIASCA PORCITA!

Miorita contemporana. Dupa ce-am ferit societatea de asigurari de o cheltuiala suplimentara cauzata de propria-mi sfasiere (propun sa i se dea o prima de obiectiv ciobanului Savstase, a carui vigilenta si indemn hotarat - „ptiei, ma!” - a convins o huiduma de caine de stana sa nu ma considere lup), baciu’ Zache Mitruc m-a convins de esecul ajofemeurilor de a crea oieri calificati. „Apii, sa scrii ase, ce-t’ zac io: Nici ciobanii nu mai is ce-or fost!”, a suspinat baciul Mitruc, mangaind cainele cu ciomagul de sprijin. Inert (explicabil, pentru ca huiduma de stana - „Stapane, stapane, / Iti cheama s-un cane” - continua sa ma fixeze, neconvinsa de indemnul lui Savstase), eram sigur ca, fara sa stie ce inseamna, baciul Zache Mitruc hiperboliza. I-am dat dreptate dupa ce am aflat trei aplicatii contemporane ale Mioritei.

Unu-i ungurean. In judetul Satu-Mare („Unu-i ungurean”), in apropiere de Mediesu Aurit, un cioban din Mures angajat de un baci din Maramures (complicata telenovela) si-a pus turma pe calea ferata sa asculte cand vine trenul. Rezultatul supravegherii active a mersului trenului s-a soldat cu 30 de oi omorate si 30 ranite, bune pentru pastrama.

Unu-i banatean. Doi insi din Caras-Severin au incercat sa treaca o turma de 57 de capre peste linia de frontiera („La negru zavoi, / Ca-i iarba de noi”). Politistii sustin ca ciobanii „traficanti de capre” vroiau sa treaca animalele in Serbia si au refuzat sa ia in calcul ipoteza cu „capra vecinului” pe care oamenii vroiau doar sa o inapoieze, ca niste buni vecini.

S-unu-i morosan. Un silvic de nadejde mi-a spus o poveste despre singurul hectar de padure din Maramures care a fost incendiat voluntar in ultima vreme. Piromanul era un cioban contrariat de decizia silvicilor de a impaduri traseul de transhumanta al turmei sale. Asa ca a aprins vitejeste copacii, sa faca partie pentru oi (“Perisorul lui, / Peana corbului”). Si dupa ce-a ars un hectar de padure tanara, a trecut si el, pe acolo pe unde era obisnuit.

Asadar, traiasca Porcita! Dupa aceste trei argumente in favoarea enuntului baciului Zache Mitruc („Nici ciobanii nu mai is ce-or fost!”), am din ce in ce mai multa incredere in porci. De parca as fi compania Smithfield, care dupa ce a redeclansat pesta porcina in Romania are o asa mare incredere in porci incat a anuntat ca va construi o noua ferma, in Masloc (jud. Timis). Sute de oameni din comuna au protestat inutil, intrucat cei de la Mediu si veterinarii si-au dat avizul.Frate american, tu, Big Brother al nostru care ne dai de toate, inclusiv pesta, traiasca Porcita!

PASTELE PESTEI PORCINE SI AUTOHTONA CLICA PATRONALA

Normal, ninge, doar e primavara! E martie, unii se pregatesc de Paste si-n Maramures ninge ca-n basmul Grimm-ilor sau ca-n orice primavara anormala. Insa nu pare a exista nicio problema, in definitiv romanul s-a obisnuit cu anormalitatea, i-a intrat in componenta sangvina, ca o globula haotica. Poate a starnit nedumerire doar decizia normala a autoritatilor statului de a nu plati companiei Smithfield compensatii pentru porcii sacrificati din considerente de pesta. Dar decizia a fost contestata, scriam ca ne vom “reveni” la anormalitatea noastra cea de toate zilele, pentru ca n-are sens, zau asa!, sa ne ridicam din genunchi in fata “baietilor destepti” din industria carnii. Si primul pas a fost facut. Comunicatul sindicalist. Cand m-am convins (greu, recunosc, dar am circumstante atenuante, criogenia neuronilor, de exemplu, doar e iarna, frig, ninge, parca v-am mai zis asta) ca subiectul compensatiilor solicitate de Smithfield v-a dus in pragul suprasaturarii, a venit un comunicat. “Patronatul Roman al Carnii de Porc sustine demersurile Smithfield pentru obtinerea de compensatii (n.mea, 11,5 milioane de euro) pentru cei aproape 60.000 de porci care au trebuit sacrificati anul trecut in epidemia de pesta porcina, considerand ca aparitia si combaterea acestei boli nu poate fi pusa numai in sarcina proprietarului de animal”. Tratat de logica romaneasca. Potrivit reprezentantilor Patronatului, orice societate comerciala inregistrata in Romania, inclusiv Smithfield Ferme Romania, este indreptatita sa obtina compensatii pentru pierderile suferite in cazul aparitiei pestei porcine clasice. Conform comunicatului, “in Romania riscul aparitiei pestei porcine clasice este in continuare ridicat datorita (!) existentei unei populatii de aproximativ 55.000 de capete porci mistreti ce pot transmite boala si a 1,9 milioane ferme familiale, unde masurile de biosecuritate lipsesc. In acest context, oricare dintre cele 164 exploatatii profesionale de crestere a porcilor din Romania este expusa unui risc major de a se confrunta cu aparitia unui focar de pesta porcina clasica”. La bara, nu-i ca-n hala! Dupa ce apararea (acest sindicat al patronatului din industria carnii) a cuvantat, pot sa accept ca a facut-o pentru a crea un precedent in nedoritul caz in care ar pati acelasi pocinog - adica daca ar incalca legea. Insa e greu de inteles ce legatura au mistretii (apropo, s-au inmultit peste masura, hai sa-i exterminam!) cu suprapopularea fermelor Smithfield sau cu functionarea acestora fara avize sanitar-veterinare. Pentru ca asta e, de fapt, problema pentru care li s-a refuzat cererea.

POLITICA PORCULUI: CAIMAC, MIERE SI DEJECTII DE CAMPANIE

CAIMAC. Solicitarea corporatiei americane Smithfield de a fi recompensata cu 11,5 milioane de euro, dupa ce a redeclansat pesta porcina in Romania, a primit flit din partea Directiei Sanitar-Veterinare Timis. Dosarul a fost respins cu argumente de notorietate: fermele americanilor sunt vinovate de nerespectarea normelor de biosecuritate, fiind suprapopulate. Dar asta era deja inutil, caimacul la care spera Smithfield se risipise.

Miere. Totusi, greu de crezut ca Smithfield nu va continua demersurile si nu va obtine macar o parte din compensatii. De aceea, in pofida declaratiilor sforaitoare ale autoritatilor (campania politica s-a infiltrat si la varful sistemului agricol), meciul de-a milioanele de euro nu e sfarsit. Amintindu-ne cat de strident zumzaie albinele inainte de a produce mierea, dulce atractie, ca si banul, facem liniste si urmarim cum servesc americanii, mai ales ca se schimba si mingile (dupa campanie, guvern nou, oameni noi in fruntea institutiilor agricole din teritoriu). New balls, please!

Dejectii. In asteptarea verdictului din Timis, la un pas distanta, in comuna aradeana Barsa, pe Drumul National 79A, Smithfield si-a presarat dejectiile de la ferma din Voivodeni. Story-ul e simplu: un rezervor de acumulare a dejectiilor s-a fisurat si, de teama celor de la mediu (care i-au anuntat de existenta pericolului infiltrarii dejectiilor in sol si in panza freatica), amercanii au hotarat sa faca un pustiu de bine si sa le imprastie pe pasunile din zona. Numai ca facerea de bine trebuie sa tina cont si de tehnologie si de legi, chiar si in Romania, un fel de No Man’s Land pentru Smithfield, ceea ce nu s-a intamplat. Pana la urma, ma scuzati!, rahatul a fost incarcat noaptea in niste remorci neetanseizate si, in loc de pasuni, s-a fertilizat asfaltul din Barsa.

Campania. Nu fa ce face popa, fa ce spune popa. Da’ si asta e discutabil. Singurul popa ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, senator PSD de Timis, caruia nu ii ajunsese la nas duhoarea cauzata de dejectiile deversate pe carosabilul judetului vecin, si-a inceput campania politica langa umarul sefului de partid, Mircea Geoana, ametit de ideea ca ar putea redeveni ceea ce a fost. “Din 2005, ca urmare a politicii de dreapta (!), agricultura inregistreaza un declin continuu”, a decretat Sarbu, uitand ca agricultura a fost un fiasco si in timpul mandatului sau si omitand faptul ca pe vremea cand era ministru al Agriculturii a fost numit “protectorul afacerilor lui Culita Tarata”. Dar e campanie, de porci si de politica, deci e liber la dejectii, dupa cum bine observati.

VINOVAT AMENDAT CU 50.000 DE EURO SI DESPAGUBIT CU 11,5 MILIOANE DE EURO

Smithfield, fapta. In vara anului 2007, compania americana Smithfield, lider mondial al productiei de carne de porc, s-a aflat la originea unui scandal musamalizat rapid de statul roman cu o mustrare parinteasca si o amenda de 167.000 de lei (sub 50.000 de euro). Atunci, Smithfield a incalcat legea redeclansand pesta porcina, fapt care a atras prelungirea interdictiei date Romaniei de a exporta carne de porc pe piata comunitara. Cat am pierdut? Concluziile controlului au fost ca din cele 33 de ferme detinute de corporatia americana in Romania, doar 11 functionau legal. Insa statul roman, din postura de fost sclav metamorfozat dupa abolire in jude, a inghitit in sec, desi urma sa suporte in totalitate costurile revaccinarii efectivelor de porci din Timis si judetele limitrofe. Prelungirea interdictiei a cauzat si pierderea potentialelor sume care ar fi urmat sa intre in bugetul statului din taxele platite de firmele romanesti din industria procesarii carnii de porc care ar fi avut unda verde pentru comert pe piata comunitara (in iunie 2007, Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara anunta inchiderea ultimului focar de pesta porcina clasica si astepta evaluarea expertilor europeni). Anticipatia din august 2007. In august 2007, sub titlul „Porcaria Smithfield se trateaza cu incineratorul”, scriam in „PIATA agricola” un soi de raport contabilicesc, pentru a fi mai bine inteles de ministrul Agriculturii de la acea vreme, economistul Decebal Traian Remes. Concluziile raportului erau ca, in urma redeclansarii pestei la fermele companiei Smithfield, Romania va pierde, pentru ca, in conformitate cu legea, americanii puteau solicita daune de 3 lei/kilogram. Tinand cont ca au fost sacrificati aproximativ 60.000 de porci, suma era de ordinul milioanelor de euro. Porcaria! Tot atunci, l-am intrebat pe Remes daca despagubirile pe care le poate solicita compania americana au o urma de logica, conform rationamentului ca vinovatul este, de regula, sanctionat, nu despagubit. Remes a replicat: Smithfield nu va primi niciun leu ca despagubiri, deoarece fermele au fost suprapopulate, contrar normelor de mediu. Astazi, Smithfield a solicitat daune de 11,5 milioane de euro (6,5 milioane de euro pentru porcii sacrificati si 5 milioane de euro pentru “cheltuieli cu sacrificarea si incinerarea suinelor”) - jumatate ar urma sa fie platiti de Uniunea Europeana, jumatate de Romania.

ROMSILVA A INCEPUT ANUL PUNANDU-SE SCUT IN FATA LOGICII

Rationament ’nalt ca bradu’. La inceput de an, silvicii au anuntat ca, oficial, in decembrie 2007, in Romania s-au taiat 242.098 de brazi. Aritmetica silvica a inclus in calcul urmatoarele date: 79.800 - comercializati de ocoalele din subordinea Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva, 137.600 - de catre ocoalele silvice private si doar vreo 25.000 - confiscati de la hoti. Chiar punand in calcul si cei 154.410 brazi proveniti din import, fapt care ridica totalul la aproape 400.000 de brazi, si acceptand, de amorul logicii verzi, ca s-au vandut toti brazii (conform analistilor de vanzari, procentajul este „extraterestru”, in realitate vanzandu-se doar vreo 60%), rezultatul silvic lacrimeaza, rusinat, rasina.

Pana la urma, cat s-a furat? Cu toate estimarile maximale, rezulta ca de Craciun fiecare grup alcatuit din 55 de romani au beneficiat de un brad (calculul a fost facut tinand seama de o populatie de doar 22 de milioane). Admitand ca cinci din 55 de romani nu si-au sarbatorit Craciunul din diferite ratiuni (stare materiala, religie diferita, excursii peste hotare etc.), rezulta ca 50 de romani au impodobit acelasi brad. In fine, aici se-ncheie aritmetica si incepe logica: pana la urma, cat s-a furat? Real, nu de suprafata. Si, apropo, protocolul politico-institutionalo-amical (“brazii pentru sefi”) a fost introdus in darea de seama a silvicilor, sau a fost ignorat, pentru ca, oricum, prostimea nu numara bradul la fir in ceea ce a mai ramas din padurile tarii.

Scutul padurii. Nealunecand pe panta naivitatii, care ar astepta un raspuns la dilema referitoare la furtul din decembrie, considerati intrebarea retorica, asa cum o considera si silvicii care au incercat la ora bilantului sa ne imbete cu rasina rece. Revenind la actualitate, in ianuarie 2008, dupa bilantul naiv al taierilor de brazi, Directia Generala de Control Silvic, institutie din subordinea Ministerului Agriculturii, a inaugurat programul “Scutul padurii”. Impreuna cu politistii si jandarmii, “politistii verzi” vor sa combata prin acest program “faptele cu caracter infractional din domeniul silvic”.

Vamesii verzi. Conform programului anuntat in februarie, se va actiona in fondurile forestiere, la punctele de debitare a materialelor lemnoase si la… punctele de trecere a frontierei. Inainte de a linisti, ultimul obiectiv ridica un semn de intrebare referitor la transparenta, pentru ca pana acum nu s-a vorbit de traficarea lemnului in afara tarii.

2007 - BILANTU’ LUI PESTE IN “ANUL PORCULUI”

Triada ministeriala. In primul an al aderarii Romaniei la UE, in afara inghetului, secetei si lipsei fondurilor europene, agricultura a suferit si un viol politic, cu consimtamantul soacrei liberale. Ca-n bancul cu vulpea violata de trei ori (“pen’ ca ma mai duc si maine si poimaine”) si agricultura a fost violata de trei numiri. In 2007, agricultura incepea Anul celor trei ministri.

Inceputul dezastrului. Dupa abdicarea “tradatorului sucevean”, silvicul Gheorghe Flutur, intrat in dizgratie prim-misteriala, Ministerul Agriculturii a fluturat mult timp in bataia de joc a vantului. Iar celor care ar fi trebuit sa puna ordine in agricultura autohtona li se flutura si de Flutur si de agricultura. Timp de cateva luni (!), finalul anului trecut a surprins institutia de conducere a agriculturii fara „cap”. Pana la urma, presati de aderarea la UE, liberalii si-au luat dreptul de a perpetua dezastrul. Solutia de compromis, „mantaua de vreme rea” - cum a fost numita in decembrie 2006, a fost un tanar istoric. Istoria a demonstrat ca oricat de tampit esti, pana la urma viata iti ofera sansa sa-ti dai seama de asta. Numai ca uneori e prea tarziu.

Dan, ministrul-istorie. Istoric, secretarul general al PNL, Dan Motreanu, a fost indesat in jiltul de grof ministerial si dupa ce a obosit de atata stat si-a recunoscut incapacitatea si, dupa patru luni, s-a reexilat in functia de partid pe care o parasise. Istoria il va consemna pe istoricul Motreanu ca primul ministru al Agriculturii din Romania europeana. Si atat.

Decebal, ministrul-caltabos. In 5 aprilie 2007, la patru zile dupa Ziua Pacalelii, la carma agriculturii a fost numit Decebal Traian Remes, fost ministru al Finantelor in Guvernul Radu Vasile. Istoria a demonstrat ca cel care se joaca la butoane are simtul umorului si a vrut sa ne pacaleasca din nou, cu repetitie. Remes a demisionat in octombrie, dupa sase luni, acuzat de luare de mita (un plic de 15.000 de euro si niscaiva produse - mai sunt meserii in care se plateste “in natura”), in ceea ce presa a numit “Afacerea Caltabosul”.

Dacian, ministrul-salvgardarii. In octombrie, sub amenintarea Comisiei Europene de activare a clauzei de salvgardare pe agricultura, primul ministru a renuntat la riscul de a-i incerca pe rand pe toti “specialistii” din partid si a numit un technocrat in functia de ministru: Dacian Ciolos, masterand la Scoala Nationala Superioara de Agronomie din Montpellier (Franta). Pariul lui Ciolos a fost ca va demisiona daca nu va evita activarea clauzei de salvgardare.

Ce am pierdut. Cu “ajutorul” naturii, al politicienilor si al miserupistilor (vezi redeclansarea pestei porcine cauzata de compania americana Smithfield si prelungirea interdictiei de export pe piata UE), agricultura romaneasca a pierdut in 2007 bani. Multi. Insa, paradoxal, nu asta e cea mai importanta pierdere. Am pierdut inca un an in care puteam reincepe repararea dezastrului la care cu totii am pus umarul pentru a-l desavarsi.

CINE E DE VINA PENTRU STAREA DEPLORABILA A AGRICULTURII

Vinovatul, dupa Vosga’. Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, a avut o revelatie: „Fara seceta, Romania ar fi avut o crestere economica de 8,1%!”. Eu n-am nicio revelatie: fara hoti (neprinsi) am fi avut o crestere economica mult mai mare.

Celalalt e de vina. Pastrand rationamentul „ministrului banilor”, pun o întrebare pe mess: daca am beneficia de clima tropicala, sistem de irigatie american si sol australian, am avea cea mai performanta agricultura din lume? Selectez doar raspunsul care mi s-a parut cel mai interesant: „Ai uitat sa spui si functionari japonezi. Da, tata!, daca le-am avea pe astea toate (inclusiv functionarul japonez, care moare pe baricadele slujbei), am avea cea mai dezvoltata agricultura din lume. Dar n-am mai fi Romania”. Corect. Pentru ca, în principal, atunci cand ceva nu merge bine, în loc sa reparam ne-am obisnuit sa ne asezam si sa ne gandim cine e de vina. „De ce naiba nu merge, bai?”. Mereu, raspunsul e acelasi: cineva e de vina, noi niciodata. Acum, e de vina seceta.

Rationamentul vinovatiei? Unii zic ca se fura prea mult. Altii ca avem un cost urias al productivitatii (muncim mult, producem putin si cu un consum mare, iar produsul are o calitate scazuta, ceea ce implica un pret mic pe produsul final). Iar altii cred ca, totusi, se fura prea mult. Cand l-am întrebat de ce în comunism toti furau, indiferent ce, bunicul meu mi-a spus: „... si din cauza saraciei”. Da’ mai sunt si alte cauze? Da, mi-a spus, de regula se fura din doua motive: pentru ca se poate (adica mai închid „unii” ochii) si pentru ca este de unde (adica nu s-a ajuns înca la fundul sacului, cum se spune). Am înteles, suntem de vina tot noi, astia care acum dam vina pe seceta, pe „aia dinainte”, pe chefurile de la cursurile de consultanta agricola etc.

“Vina” de a fi baiat destept. Va aduceti aminte de deversarea Protan&Atev. Într-o tara civilizata, pentru genocidul asupra naturii facut chiar de consortiul care are monopol pe colectarea si neutralizarea deseurilor de origine animala, contractul se rezilia. În Romania s-a îngropat în putoare. Între timp, “cei care-au gresit” deruleaza contracte cu aproximativ 4.000 de agenti economici si cu aproape 2.400 de Consilii Locale si Primarii. Din cand în cand, li se reaminteste ca nu au facut investitiile pe care alti potentiali concesionari ai serviciului le-au considerat prea mari si nu s-au înscris la licitatie. Idem, afacerea declansarii pestei porcine de catre mega-compania Smithfield. Apropo, pe importatorii romani nu-i despagubeste Smithfield? Pentru ca din cauza lor mai stam pe tusa cateva (multe) luni, cu usa de la UE închisa.

Vinovatul este... Pentru ca prea multi baieti destepti ar sughita daca le-am pomeni numele la prohodul agriculturii romanesti, propun sa ramanem la vinovatul detectat de “ministrul banilor”: seceta. Bun, avem un vinovat, cum procedam? “Îl tinem si p-asta cinci ani în procese si apoi întoarcem dosarul la procurori, se abtine cineva? Deci, de acord în unanimitate”.

ANA ARE MERE, DAR ANCA ARE MALAIUL

Lectia de citire. Un banc de pe vremea raposatului Ceasca povesteste despre taranii dintr-un sat in care, in conditiile demolarii caminului cultural pentru largirea sediului ceapeului, birtul ramasese singura modalitate de amagire a timpului. Pentru ca aveau probleme cu nevestele, care nu intelegeau placerea animalica de a veni matol acasa, barbatii l-au convins pe crasmar sa schimbe denumirea birtului. „Clientul nostru, stapanul nostru”, asa ca birtul si-a cocotat pe gard o firma noua: „La biblioteca”. Asa ca partea masculin-rurala avea o scuza elitista pentru starile de matoleala: „Am fost la bebloteca, fa!, sa citesc ceva cu Vasalie! Uite, A-na a-re me-re”, buchisea cel matol din cartea de citire a alui mic, „dintr-a-ntaia”.

Lectia de gestionare. Probabil fara nicio urma de adevar, notoria poveste de mai sus certifica totusi ceva: in pofida perfidei incercari de torturare a intelectului, citirea la crasma a devenit scuzabila. Insa daca Ana are mere, ANCA (Agentia Nationala de Consultanta Agricola) are „malaiul” (sau macar dreptul de gestionare al acestuia). Avand malai, din „rezerva” de stat, ANCA nu „citeste” in „biblioteca” din sat, ci in „biblioteca Academiei”, de exemplu. Mare parte dintre actiunile de consultanta agricola sunt organizate in locatii de lux, cu companioni alesi pe spranceana. In contrapartida, taranii care ar trebui sa beneficieze de „intelepciunea” si „cunostintele” oamenilor platiti in acest sens de stat, adica de noi, sunt „consultati” deasupra santului din fata ograzii, atunci cand se da vreo circulara de la Minister. Lasa-i ba, ca astia s-asa citesc la bebloteca! La Academie citim noi, baietii fini.

Lectia de munte. Dupa apologia asta obositoare, un caz concret. La sfarsit de octombrie, cand cad frunzele, peste Oficiul Judetean de Consultanta Agricola (OJCA) Maramures a cazut pleasca. Pleasca organizarii unui seminar platit de Agentia de Cooperare Internationala Japoneza (JICA). Banii ii dadeau japonezii, organizarea o facea ANCA. S-a decis ca pentru 12 judete din Ardeal seminarul sa fie facut in Maramures. De ceremonie s-a ocupat fostul director OJCA Maramures, acum director adjunct, Viorica Ciocian, experta in inscriptionat brichete (!) cu sigla institutiei si pe banii statului. Aceasta a ales o locatie sobra: un hotel de lux dintr-o statiune montana (Izvoare). Seminarul a durat trei zile si trei nopti, ca-n poveste si, conform personalului de deservire, „n-au prea facut conferinte, mai mult au baut cafele, aici in bar”.

Lectia de organizare. Japonezii au cerut ca la seminar sa participe reprezentantii cooperativelor agricole. Nimeni nu le-a explicat „sponsorilor” bairamului de poveste ca Romania, membra UE, respecta legislatia europeana care recunoaste doar grupurile de producatori, cauza din care cooperativele agricole sunt irelevante si extrem de putine. De exemplu, Ciocian a sustinut ca din Maramures au participat doua cooperative, insa Directia Agricola a recunoscut ca nicio cooperativa nu e recunoscuta de Minister. In urma scandalului, Ciocian a promis ca se va organiza un seminar si pentru grupurile de producatori. Deasupra santului din fata ograzii.

DE LA CE SPAGA-N SUS INCEPE SA-TI FIE RUSINE

Who the f**k is Ghituca? “Ba, Ghituca, vreau sa dau la Remes o suta de litere de palinca de-aceia veche, ma, inteleji? Sau doua sute… Ii place sa beie ma, inteleji?”. Acest script, de notorietate dupa scandalul “Spaga”, care a determinat demisia lui Decebal Traian Remes, contine perceptia pe care o are despre ministrul Agriculturii un parvenit miliardar, Gheorghe Ciorba, suspicionat ca ar fi posesorul unui IQ (n-are legatura cu Q7, “Ghituca”) apropiat de limita retardului mintal. Un vitel, un purcel “de vreo saizaci de kilograme” si cinspe mii de euro au completat spaga pe care, conform procurorilor DNA, Ciorba i-ar fi dat-o lui Remes, prin mijlocitorul Ioan Avram Muresan. Din televizarea spagii si din raspunsurile pe care mi le-a dat Muresan, singurul dintre cei trei care mai vorbeste agitat, printre problemele importante care se repercuteza asupra noastra (pe ei… sa-i descurce justitia, ca nu noi i-am bagat in Ciorba), am retinut si una neesentiala, dar nebagata-n seama: pe “Ghituca”- furnizorul de palinca “de-aceia veche”, nu l-a cautat nimeni pentru “tainuirea infractorului”.

Ciorba din Certeze. Mituitorul e un profesionist al spagii, cu doua antecedente la activ, care a scapat infundandu-i pe alti interlopi. Manevra “Spaga la Remes” a devenit posibila datorita mutarii sale temporare din Certeze (jud. Satu Mare) in Firiza (jud. Maramures), resedinta a palatelor ministeriale Remes si Muresan. Datorita cablarii sale de catre DNA au ramas posteritatii explicatiile lui Muresan: “Deci, Ghita, asta-i problema, au ascultat telefoanele si singurul loc in care ne pot prinde cu ceva este cand eu am dat, am vorbit la Zalau cu el si i-am dat numarul firmei tale. (…) Tu zici asa... Domnule, eu pe domnu’ Muresan il cunosc dinainte de a fi ministru (…)”. Din “ihi”-urile lui Ciorba, poporul a dedus ca acesta chiar intelegea scenariul lui Muresan. Astazi, tace, ascuns conspirativ de DNA, si e acuzat de politistii satmareni de inregistrari false in contabilitate prin care ar fi cauzat un prejudiciu la bugetul de stat de… 130 de lei. Cui ii vine sa dea cu capul in masa sa mai aiba rabdare, ca ne apropiem de final si o facem “in canon”.

“Domnu’ Avram”. Ioan Avram Muresan, un electronist pe care conjunctura politica l-a propulsat in functia de ministru al Agriculturii, e cel care-i explica lui Ciorba cum o sa negocieze el cu Remes: “aia-aia si ai suta”. Era vorba despre “lucrari de ameliorari pe silvici”, cum spunea Ciorba (savoare “de Bula”), de 80 si 100 de milioane de lei. Astazi spune ca Ciorba este “un infractor de drept comun” si ca el e Alba-ca-Zapada.

“Imparatul” Remes. “Deci, batrane, e o contestatie si probabil se va amana... Si, doi la mana, nu corespunde! E 146 si 106, primele doua pozitii. Si atunci trebuie sa revii cu un telefon si sa-mi spui despre ce vorbim! Ca tu ai zis 100 si...180. Primele doua pozitii sunt 146 si 106, astea-s numerele lor de ordine”. Astazi tace, ascuns de el insusi. In urma lui Ciorba-Muresan-Remes zbiara ecoul unei intrebari retorice: De la ce spaga-n sus incepe sa-ti fie rusine? Intreb, pentru ca Muresan continua sa se agite.

REMES SI-A PASTRAT MINISTERUL:
„HAI, CA RAMANE ALA SINGUR!”

„Ramane ala singur”. Avea camasa portocalie, descheiata cavalereste la ultimul nasture, fara cravata, semn ca nu pune mare pret pe protocol. La un moment dat, si-a stins chistocul de Marlboro, aparent grabit, si i-a mormait Noricai Nicolai: „Hai sa intram, ca ramane ala singur”. „Ala” era primul ministru Calin Popescu Tariceanu, seful sau de guvern si de partid, si, zambind, recunosc: ministrul Decebal Traian Remes a devenit, brusc, mai uman. Parea chiar om! Cred ca procesul de umanizare al lui Remes a inceput mai devreme, cam de cand si-a dat seama ca, impotriva celor invatate-n copilarie, in satul maramuresean Basesti, politica iti baga-n traista, dar nu-ti da (respectul semenilor). Insa procesul de metamorfoza a lui Remes de la robot la om a fost desavarsit atunci, cu cinci zile inainte ca social-democratii sa depuna motiunea de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu II, la o tigara fumata langa plebe. „Ce pot sa-mi faca?”. Pana la urma motiunea a cazut, razant, iar Remes a ramas la minister.

Ramas la minister... Remes isi pastreaza problemele. Curand va trebui sa prezinte rezultatul controlului pe care l-a dispus in privinta filierei care detine monopolul pe importul produselor de combatere a bolilor la animale si pasari - organizatia „baietilor destepti” din agricultura.

Cat despre porci... Alta problema care a ramas nerezolvata in mandatul lui Remes este redeclansarea pestei porcine, boala tratata cu bani europeni si abnegatie romaneasca. „Smithfield a gresit, va plati” - au clamat oficialii din minister. Cine plateste, insa, pentru prelungirea perioadei de interdictie a exporturilor de carne de porc pe piata europeana nu spune nimeni. In orice caz, nu plateste Smithfield. Pentru ca respectiva companie americana plateste pentru altceva, mult mai important. Respectiv, pentru compania de logistica si distributie de produse alimentare a Agroalim Distribution, care are o retea nationala de distributie si care a intrat astfel sub controlul Smithfield. In rest, se mai macina crescatorii de porci. Bine ca s-au decis sumele cu care vor fi subventionate carcasele, fapt care devine interesant si pentru prosperitatea fermei ministrului Agriculturii. Cat despre porci… Lasa, stam acasa, aici nu ne pune nimeni interdictie!

Cat despre cereale… Productia de cereale este cea mai slaba din ultimii sapte ani. In conditiile in care unele suprafete cultivate s-au dublat, vom recolta mai putin: doar 3 milioane de tone de grau, 3,7 milioane de tone de porumb, putin peste 200.000 de tone de orz si 90.000 de tone de orzoaica. Comisia Europeana, isterizata de criza si cresterea preturilor la alimentele de baza, discuta eliminarea taxelor de import la cereale. Noi, romanii, ne zbatem in ritm politic, facandu-ne ca nu sesizam problema pe care ne-o cauzeaza lipsa strategiilor ce ar putea sa ne scoata agricultura din marasm. La un pas de colaps, asteptam inerti banii europeni (“Aia-s de vina!”) si nu ne doare nici in palaria de paie a taranului pe care-l fortam sa fie “agricultor”. Remes si-a pastrat ministerul, agricultura si-a pastrat problemele. Echitabil?

ADEVARUL DESPRE BASESCU SI SALVAREA DE LA IROSIRE

Ceausescu si UE. Stii de ce in Tara mea, a Maramuresului, Sile Bascu mulge neeuropean? Pentru ca in catunul ala zvarlit pe-o galma ce se uita rusinata spre piscul vulcanicului Gutai, atunci cand sta pe prispa si-si mulge bivolita “supt umbrar”, Bascu e convins ca UE e “tat un fel de Ceausescu”. Mulge cu mana, scandalizant pentru Uniune, si e convins ca daca bivolita lui ar simti mulgatoarea electrica, “ar mere die n-ar mai gasi-o nime’”. In rest, acolo viata merge inainte, lent, neconturbata nici macar de veterinarul care mai trece la cate-o tuica, atunci “cand is probleme, cand ii ceva a fata”. Si cu UE, ce facem? “Apii, si Ceausescu o vrut sa-l baje pa taran la oras s-o putut? Nu. No, apii tat ase, Ieuropa cu ale iei si noi cu Dumnezau-dragutu’ inainte”.

Carnea de tun a ministerului. Intrand cu sfiala in gandurile unuia dintre zecile de mii de Bascu din Romania europeana, britanicii de la BBC au aceeasi dilema: va reusi UE acolo unde Ceausescu a esuat? Probabil, insa doar dupa disparitia zecilor de mii de Bascu. Pana atunci, Bascu ramane un balast de care oficialii agriculturii se rusineaza. “Astia nu conteaza, domnule! Competitivi vor fi doar cei care inteleg importanta asocierii, a tancului de racire, a cotei, regulile pietei, normele europene…”. Dar Bascu se incapataneaza sa creasca bivoli, desi subventiile-s pentru vacile de lapte performante, si sa stoarca branza-n pumn, desi asa n-o sa-l acrediteze nimeni “la comercializare”. Bascu ramane un numar care incurca scriptele ministerului.

Distruge si apoi reconstruieste. Uniunea Europeana, mileniul III, pe Valle Orsara (Valea Ursilor), Folgaria - in nordul Italiei. La 1.600 de metri altitudine, doua colibe pastoresti din piatra. 300 de metri mai jos, hanul Ortesino de pe “strada forestiera” Cartina Kompass e complet senzorizat. Apa, lumina, lifturile, teleschiul, chiar si chelnerii. Fonduri europene, facilitati de plata etc. Lumea pare fericita. La naiba cu saracia. Dupa doi ani, cele doua cocioabe din piatra, locuite inaintea celui de-al doilea razboi mondial, apoi lasate in paragina, primesc fonduri pentru reconstructie. Se folosesc materiale traditionale, scumpe!, se cauta solutii pentru refacerea caldarii de fiert lapte, se organizeaza licitatie pentru angajarea unor pastori care sa-si creasca acolo turmele si sa serveasca turistilor lapte proaspat (exclus UHT!), cas, sa se fotografieze cu cei isterizati de tumultul urban.

Reinventarea rotii. Politica UE, contradictorie: protejati mediul traditional, modernizati mediul rural. La Bruxelles, ne framantam caciula-n palme, ca si iobagul Europei, neindraznind sa cerem bani pentru mentinerea a ceea ce avem si Uniunea se straduie, cu bani multi, sa reconstruiasca: pe Bascu.

IPOCRIZIA SURETIULUI IBERIC SI MIORITICUL INDEMN POLITIC

Noul El Dorado: Albacete. In Castilia-La Mancha, pe cand vulpoii-intermediari nu descoperisera ca strugurii-s acri si ca se pot indulci cu mana de lucru din lumea a treia, aerul era destul de rarefiat. Adica erau vreo douajcinci de albacetieni pe kilometru patrat. Oamenii erau fericiti in singuratatea lor, strugurii li se stafideau in vie din lipsa de potential muncitoresc, iar in Romania leafa lunara era cat douaj’ de butelci de Cava Manchego (spumant din urbea de marimea Maramuresului). Apoi a inceput nebunia. Opt sute de euro pentru o luna de cules struguri in Albacete. Din Romania au inceput sa curga catre noul El Dorado autocare intesate cu profesori, medici, cantareti, dansatori, someri, dulgheri, tarani, popi, primari rurali. Istoria albacetienilor consemna formarea unei minoritati: culegatorii de struguri.

„Codoiul” lui Leana din Albacete. Acum, in Albacete a inceput campania de cules. Comisia pentru Protectia Muncitorilor din Alabacete (abreviata „CCOO”, un fel de „codoi” à la Leana lui Ceasca) a avertizat asupra conditiilor in care traiesc imigrantii sezonieri. Ziarul La Verdad a sugerat Ministerului Muncii din Spania sa viziteze campingurile de furgonete, corturi si rulote mizere in care traficantii de mana de lucru ii „cazeaza” pe culegatori. In opinia „codoiului” iberic, situatia este creata de decizia de limitare a angajarii muncitorilor romani si bulgari (lumea a treia a Uniunii), fapt care le permite traficantilor sa impuna sezonierilor conditii inumane.

In acest timp, in Romania... A inceput suretiul (culesul strugurilor - mentiune pentru orasenii din Ministerul Agriculturii). Cativa batrani care nu s-au mai incumetat catre Albacete au iesit la cules. Nu prea au de munca, pentru ca via autohtona a suferit o reconversie (pentru innobilare), iar unde n-a fost posibil, din cauza costurilor, n-a mai suferit nimic, dandu-si obstescul sfarsit sub cazmalele proprietarilor.

Guvernuuu’, Cea’sescuuu, Romaniiia. Cineva ma „deranjeaza” pe mess: „auzi, in ’87, pentru a nu mai plati dobanzi babane, Ceausescu a platit imprumutul de la Banca Mondiala (s-a luat pentru trei proiecte: livezi, irigatii si dezvoltarea fermelor). Si apoi i-a dat pe aia afara din tara!”. Ceasca asta... nu-i era diluat lichidul in instalatie. Da’ despre Guvernu’ Tariceanu II vroiam sa va scriu si m-am luat cu literele. Calin Popescu Tariceanu, la reuniunea anuala a ambasadorilor: „Sa readucem din forta de munca din Italia si Spania. (…) Cel putin in domeniul constructiilor, dupa cunostintele mele, salariile au ajuns sa fie mai ridicate in Romania decat cele pe care ei le primesc in tarile in care au contracte”. In ce tara traim, fratilor, si pe astia cine-i coboara cu picioarele pe pamant?

„RATIONAMENTUL REMES” SE APLICA DIFERIT IN PLAIESII DE JOS SI LA PROTANU’ DE SUS

Rationamentul Remes. Basca ministrului Remes se deosebeste de basca lui Ceausescu prin faptul ca are gaurele. Practic, e mai de vara (ca spritul) si are culoarea mustarului - deci merge cu mici si bere. Prima purtare-n public a bastii ministeriale a avut loc la Hoteni, satul dintre Iza si Mara, acolo unde taranii isi mai pastreaza malaiul in cosere din nuiele de laza (un soi de salcie mai elastica). Ministrul nu venise in Hoteni pentru a lua pulsul satului maramuresean intepenit in hotarele mileniului trecut, ci cu ocazia Tanjelei, odinioara obicei agrar, astazi eminamente electoral. De la acea prima “bascalie” (era sa scriu “bascalie”, ceea ce ar fi fost o grava si de neiertat eroare), Remes si-a mai purtat basca cu diferite ocazii rurale. Cea mai celebra “bascalie” a fost in cadrul vizitei de lucru cand i-a explicat unui taran obidit ce-si framanta bataturile din palme ca nu-ntelege de ce agricultura romaneasca e “fara hazna”: “Asta e! Dumneata n-ai auzit vorba aia: cui are i se va mai da, iar cui n-are i se va mai lua? Pai?!”.

Cui n-are i se va mai lua. In Plaiesii de Jos (jud. Harghita), sat din Depresiunea Casinului, un taran-infractor a fost “depistat si prins de patrula formata din comisarii Garzii de Mediu si reprezentantii Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta”. Omul si-a “incendiat” terenul pentru a-l curata de resturile vegetale, asa cum o facea in fiecare an, dar cum “interzice legislatia in vigoare”. Plaiesul a fost amendat cu 3.000 de lei, i s-a sistat sprijinul financiar pe suprafata de teren si inca se mai dezbate daca va fi consemnat in buletinul european al infractorilor.

Baietii destepti. Daca taranul din Plaiesii de Jos a fost amendat cu 3.000 de lei pentru ca si-a ars buruienile din ogor, baietii destepti de la Protan, “consortionati” cu Atev pentru a deveni unic concesionar al activitatii de neutralizare a deseurilor de origina animala, au facut economie la gaz. Adica, in loc sa incinereze cadavrele de animale, au deversat vreo 50 de tone, cu duhoare cu tot, pe Arges in jos, la Adunatii Copaceni. Pentru acest atentat ecologic, baietii destepti “unici concesionari” au fost amendati cu 60.000 de lei. Sefii de la Protan nu si-au turnat cenusa-n cap (poate pentru ca n-aveau cenusa?), ci au amenintat cu anchetarea soferilor care “n-au respectat ruta si au mers sa sa-nbaieze in Arges”, aceasta fiind cauza deversarii de la Adunatii Copaceni. Haida-de, om fi toti cazuti din Copaceni?!

Cui are i se va mai da. In martie, Protan a cerut de la APIA subventii de 1,2 milioane de euro. N-a primit, pentru ca “a raportat date false”. Dar ceva-ceva tot au primit, pentru ca ministrul Remes are dreptate: si in agricultura, cui are i se va mai da.

DAR DE CAND MINISTRU-NVATA POEZIA DESPREA APA, APIA SI RATA

Rata care latra sau cainele cu pene. Uite, ca maine se implineste un deceniu de la epocala descoperire a ornitologului Ridgley, un tip care-mi aminteste de Detectivul lu’ peste. Acest Ace Ventura al ornitologiei a descoperit vreo treizeci de pasaroi cu penaj alb-negru care semanau cu niste rate indopate si care latrau ca niste caini (!). Ornitologul le-a numit antpitta avis canis (rata-caine). In manualul de Istorie a inspiratiei, acest capitol este dominat de dilema daca descoperirea lui Ridgley e o rata care latra sau un caine cu pene.

Cum se despagubeste neutilizarea apei. Pentru a nu conturba rata-caine din mediul ei natural, apa, baietii destepti ai agriculturii calamitate de seceta n-au activat sistemele de irigatii. Fostul director general al S.A.-ului Imbunatatiri Funciare, Ioan Nastea pe numele sau de democrat, spune ca baietii si-au dat seama ca n-are niciun rost sa plateasca apa, pentru ca oricum vor fi despagubiti pe considerente electorale. Si l-a acuzat pe ministrul Agriculturii de pomeni electorale cu premeditare, dar numai dupa ce Remes l-a ejectat pe Nastea din functia de director general, ceea ce arunca in derizoriu acuza, stirbindu-i din adevar. Mai ramanea ca democratul sa includa in tagma baietilor destepti si ratele-caine descoperite de Ridgley, ca poate si ele au beneficiat de pe urma deciziei. Adica, mai putina apa pentru terenurile aride, mai multa apa pentru rate. In fond, o problema de politica a apei.

De la politica apei, la APIA politica. N-a trecut luna de cand Remes isi exprima ingrijorarea privind „tragedia de la Agentia de Plati pentru Interventii in Agricultura (APIA)”. Pentru ca acest mastodont care va gestiona cascavalul agriculturii integrate in UE sa functioneze, ministrul a decis, pe principiul pescaresc, decapitarea. Pentru ca „pestele de la cap se-mpute”. Asa ca a decretat ca directorul general al APIA, Nicolae Sterghiu, impreuna cu adjunctii Doru Marius Nechiti si Mariana Draghici, trebuie sa plece. „In cadrul acestei institutii ar trebui sa ajunga oameni care nu au ratat propriile lor incercari de afaceri. Nu putem fi sfatuitori in a reusi in afaceri, daca avem experienta rateului”, si-a explicat Remes decizia. In fapt, Sterghiu si adjunctii erau vinovati de apartenenta la PD (dusman de moarte al PNL, actualul partid al lui Remes). Numai ca, din cauza tensiunii, Remes se afla in eroare: Nechiti era liberal. Ca o reparatie morala, ploiesteanul a fost numit director general al APIA (avea „experienta in afaceri” - fusese trezorier la Uniunea Geodezilor), iar Sterghiu, nepriceput sa conduca APIA, a fost numit coordonator al serviciului de Audit APIA, adica va controla ceea ce „n-a fost in stare” sa conduca.

ULTIMA CAMPANIE A AGRICULTURII CEAUSISTE, PRIMA CANICULA A AGRICULTURII REMESISTE

Retrospectiva autentica a campaniei de vara din 1989. „Toasu’ prim secretar, ce potopu’ ei de agricultura imi raportezi aici? Mere si prune? Pai n-ati primit ordinu’ scris ca trebuie porumb si grau?” In pofida suspiciunilor privind autenticitatea, replica ii apartine toasului Emil Bobu, fost secretar general al Comitetului Central al PCR, si i-a fost adresata primului comunist al unui judet montan, Maramures, toasu’ Vasile Barbulet. Redarea aproximativa este cauzata de trecerea timpului, pentru ca vezi, tu, vere Vergura, nici Matusalem si nici comunistii n-au memoria Google-ului. Asa era pe atunci, din Primaverii agricultura se raporta bine. Nici nu mai conta ca nu exista Agentia Nationala de Dezvoltare a Zonelor Montane sau ca pe muntele Ignis nu incoltea graul oricate rugi ar fi inaltat ceapistii maramureseni catre Cel de Sus (nu Ceausescu!).

Legea de cules esalonat. Mai afla, vere Vergura, ca atunci, in 24 mai 1989, Consiliul National al Agriculturii era obligat prin lege, legea aia „proasta si comunista”, „sa asigure pregatirea, organizarea si desfasurarea in cele mai bune conditii a campaniei agricole de vara, recoltarea la timp si fara pierderi a intregii productii de cereale paioase, efectuarea lucrarilor necesare culturilor duble si succesive” etc. In vara lui ’89, „prin mobilizarea intregului personal muncitor”, recoltarea graului trebuia realizata in 7-8 zile, a orzului si orzoaicei in 3-4 zile, iar a inului, in cel mult 4 zile. Astazi, asteptam stiintific sa ploua, sa vina subventiile sau un alt ministru. Si de necaz ca nu s-a dat nicio lege in acest sens, dam cu clopu’ de pamant. De pamantul arid si faramitat in parcele micronice.

Terenurile la control. Da’ ce nu s-a schimbat de atunci? Nu ma gandesc mult si strig, desi-s singur acum si nu ma ascult decat „eu, personal”, cum ar zice ministrul Remes: raportarileee! La raportari stam bine, am ramas consecventi. Zicem... de rupem gura Ieuropei, ca doar nu ne doare clanta. Numai ca s-a lasat „ceata”, vere Vergura, ca au venit gipurile de la minister si baietii bine platiti de la APIA se pregatesc sa verifice raportarile la suprafata. Pentru ca, fie vorba-ntre noi, am cam depasit suprafata arabila a tarii. Adica, ne-am cam avantat cu raportatul suprafetelor. Si de asta, tot Ieuropa e de vina ca ne-a momit cu atata banet. Acum urmeaza amenzile, mama ei de agricultura! Da’, de fapt, care agricultura? Ca agricultura a murit, draga vere Vergura si tovarase ministru Remes. A murit de seceta grea, a murit ca si ultimul ministru ceausist al agriculturii, Gheorghe David, in inchisoare.

Acest text... Acest text va fi considerat nostalgic doar de nostalgici, ceea ce nu e o drama.